Ne aflăm în săptămâna Colectiv, acea perioadă din an în care jurnaliști, autorități și foști oficiali ai statului își aduc aminte de tragedia din seara de 30 octombrie 2015. Au murit atunci 64 de oameni. 27 dintre ei s-au stins acolo, în incendiul din club sau pe caldarâmul din fața fostei fabrici Pionerul. Dar 37 au murit cu zile, așa cum se moare în România.
 
N-au avut șanse, pentru că intervenția autorităților imediat după dezastru a fost haotică. Erau sute de victime și doar câteva ambulanțe au venit la fața locului, după apelul la 112. Mulți dintre răniți au ajuns la spital transportați cu mașinile de ocazie. Cu taxiul și cu „ia-mă, nene”. Asta deși statul român cheltuie milioane de euro în licitațiile pentru ambulanțe.

ImunoMedica

 
Ȋn spitalele din București, cei arși s-au umplut de bacterii. „Medicii noștri pot gestiona situația. Am primit din foarte multe părți solicitări (n.r. – pentru a fi ajutați), din Franța și din Germania... Momentan, noi ne descurcăm foarte bine, iar medicii noștri pot face față cu brio oricărei situații”, declara la două zile după dezastru Nicolae Bănicioiu, pe atunci ministrul Sănătății.

 
Dar situația celor arși în incediul din Colectiv era deosebit de gravă, iar medicii români, oricât de buni ar fi fost ei, nu puteau să lupte, pentru a-i salva, cu mâinile goale. Fără dotări, fără mediu steril, fără toate acele condiții speciale necesare oricărui spital care tratează marii arși. Iar răniții din Colectiv au început să moară, unul după altul. 

Când, în sfârșit, s-a decis transferul în spitalele din străinătate, pentru multe dintre victime a fost prea târziu. Erau bombe bacteriologice, au constatat medicii străini.
 
Raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului

Ȋn martie 2016, Corpul de Control al Prim-Ministrului României finaliza „Raportul privind intervenția de urgență la incendiul din clubul Colectiv din București în seara zilei de 30 octombrie 2015”. „A fost în mare parte o acțiune necoordonată, cu elemente de improvizație a autorităților, aspect cauzat în principal de lipsa de exerciții în caz de urgențe majore, neconcordanțe în legislație și, respectiv, baza materială deficitară”, se arată în raport.
 
Ȋn plus, „Mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene nu a fost activat de către Statul român, deși acesta era aplicabil.”

Corpul de Control al Premierului a constatat că au existat deficiențe și în spitalele în care au fost internate victimele incendiului din Colectiv. „Au fost evidențiate probleme din cauza inexistenței planurilor albe de asistență în situații de urgență, la care se adaugă nefuncționarea la capacitate a Clinicii de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă din cadrul Spitalului Clinic de Urgență București (Floreasca) și a raportărilor contradictorii atât în privința numărului de victime internate cât și în privința infecțiilor nosocomiale”, se precizează în raport.

Corpul de Control al Premierului a propus atunci, printre alte măsuri necesare, „efectuarea de controale în spitalele în care au fost internate victimele de la Colectiv - termen de realizare: 31 decembrie 2016”.

Și deși concluziile raportului erau deosebit de grave, iar documentul fusese trimis, „în vederea valorificării aspectelor constatate”, inclusiv Ministerului Afacerilor Interne, NIMENI NU A FOST SANCȚIONAT. Și niciun organ de cercetare penală nu s-a sesizat din oficiu, pentru a face verificările necesare și pentru a stabili cine și cum a încălcat legea.

 
Ironic, acest Raport al Corpului de Control a fost invocat recent de DNA, în motivarea solicitării de citare a statului român în procesul Colectiv, ca garant al despăguburilor. 

Plângerea penală depusă la PȊCCJ acum un an

Ȋn noiembrie 2016, Eugen Iancu și Jean Chelba au depus la Parchetul General o plângere penală împotriva celor care au gestionat situația imediat după incendiul din Colectiv. 

Eugen Iancu și Jean Chelba și-au pierdut copiii în urma tragediei din 30 octombrie. Deși ei reușiseră să iasă din infernul de acolo pe picioarele lor, conștienți, câteva mai târziu ambii s-au stins din viață la spital, în urma infecțiilor nosocomiale. 

Plângerea penală depusă la Parchetul General de cei doi părinți îi viza pe Raed Arafat, Nicolae Bănicioiu, Gabriel Oprea, Victor Ponta, dar și pe managerii spitalelor, iar acuzațiile aduse erau de abuz în serviciu, malpraxis, trafic de influență și omor cu intenție indirectă. 

„Copiii noștri au murit în spitale, au murit din cauza tratamentelor, din cauza refuzului de a fi trimiși în afară. Plângerea noastră e împotriva tuturor celor care au acționat după ieșirea din incendiu, intervenție care, știți foarte bine, a fost o catastrofă, refuzul de a fi trimiși în străinătate și faptul că au murit copiii noștri din cauza condițiilor din spital și a nepriceperii”, declara în noiembrie 2016 Eugen Iancu.

 
A trecut un an de la înregistrarea acestei plângeri. Și nu s-a întâmplat nimic. Parchetul General, cel care în doar 6 luni a soluționat dosarul Colectiv, aruncând un praf de rechizitoriu în ochii națiunii, n-a anunțat până acum nici măcar începerea urmăririi penale in rem (n.r. – pentru faptă) în cazul plângerii din noiembrie 2016. 

 
Ȋn dosarul disjuns în aprilie 2016, cel în care Parchetul General îl tot cercetează pe pirotehnistul care a adus, a montat și a aprins artificiile în Clubul Colectiv, declarativ „sunt efectuate acte de urmărire penală cu referire la toate faptele sesizate în cauză de către persoane vătămate ori alte persoane.” E un alt praf, aruncat în ochii celor care cer să vadă dreptatea.

Raportul Ministerul Sănătății din ianuarie 2017 

Ieri, cu câteva zile înainte de comemorarea a doi ani de la tragedia din Colectiv, Digi 24 a anunțat că „a intrat în posesia raportului întocmit de Ministerul Sănătății, privind modul în care au acționat spitalele în urma incendiului de la Colectiv. Un raport care a fost finalizat la începutul acestui an, dar care nu a fost făcut public și a rămas în sertarele Ministerului Sănătății.” Conform Digi 24, Raportul subliniază:

• „Lipsa Planului Alb - au fost spitale care au anunțat că au declanșat Planul Alb, dar la nivelul Direcției de Sănătate Publică nu există o coordonare a acestora”

• „Niciun spital din țară nu îndeplinea condițiile pentru internarea marilor arși, deoarece nu exista o zonă de izolare protectivă pentru pacienții cu arsuri”

• „Nu a fost monitorizat sistematic nivelul de monoxid de carbon în primele ore după internare. Majoritatea celor decedați la club au avut concentrații ridicate de cianuri”

• „Breșă majoră de siguranță a pacienților: analiza deceselor indică o rată ridicată de colonizare, rapid după internare, cu bacterii și germeni multirezistenți provenind din mediul spitalicesc” 

Ȋn raportul Ministerului Sănătății se vorbește inclusiv despre malpraxis și despre încălcarea flagrantă a unor norme medicale, confirmă Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății.
 
Dar malpraxis-ul nu e o greșeală pardonabilă, el are drept consecință vătămarea corporală sau omorul din culpă, care sunt infracțiuni penale.

Ai voie, ca ministru al Sănătății, să afli că e posibil ca cineva să fi comis o infracțiune și să nu înștiințezi imediat organele de urmărire penală? Art.263 din Codul Penal spune că nu. 

Omisiunea sesizării organelor judiciare, adică „fapta funcționarului public care, luând cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a procurorului sau a organului de urmărire penală, potrivit legii de procedură penală, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Dacă fapta este săvârșită de către un funcționar public cu atribuții de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani.”

Era Vlad Voiculescu, la data la care a aflat de conținutul acestui raport, funcționar public? Art. 147 din Codul Penal spune că da. 

„Prin funcționar public se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 (tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public).”

Ȋn aceeași situație se află și Florian Bodog, dacă raportul i-a fost predat, la preluarea mandatului. Dar actualul ministru susține acum, printr-un comunicat de presă, că „la Ministerul Sănătății nu există niciun Raport elaborat la începutul anului 2017, care să conțină informații privind intervenția autorităților sanitare în cazul Colectiv. Un astfel de document nu se regăsește nici în Protocolul de predare-primire care a fost semnat de către cei doi miniștri în data de 5 ianuarie 2017”. 

Vlad Voiculescu îl contrazice, printr-o postare pe... facebook. „Domnului Bodog iarăși i-a mâncat pisica tema. (...) Ei bine, raportul este înregistrat cu nr 9/3.01.2017 la registratura cabinetului MS de unde ulterior a fost remis Direcțiilor de specialitate din MS. Și nu pot să cred că domnul Bodog, secretarii de stat și consilierii dânsului nu știu despre acesta. Și nu pot să cred că domnul Bodog nu știe cum funcționează o registratură”, scrie fostul ministru al Sănătății. 


Raportul Ministerului Sănătății, de a cărui existență aflăm cu toții după aproape un an de la finalizarea lui, ar fi trebuit înmânat, în primul rând, organelor de cercetare penală. Parchetului General, unde, măcar în teorie, s-a investigat cauza morții celor 64 de  victime din dosarul Colectiv. Tribunalului București, acolo unde a ajuns apoi dosarul. Era o datorie civică, dar și o obligație legală, prevăzută explicit în Codul Penal. Aceea de a anunța (imediat ce știi, nu după un an!): „am informații despre cum au murit 7 dintre victime”. Sau 30 de victime. 

Din respect pentru adevăr și pentru părinții copiilor morți, ar fi trebuit ca aceste informații să fie sesizate „de îndată, procurorului sau organului de urmărire penală”. 

Așa cum, tot din respect pentru adevăr și pentru părinții copiilor morți, onor Parchetul General ar fi trebuit să se autosesizeze încă de aseară, în legătură cu informațiile apărute în spațiul public despre comiterea unor posibile infracțiuni. 

Dar Parchetul General nu s-a sesizat nici până la această oră. Ce să ancheteze? Atât a putut să facă sistemul nostru medical. Exact așa cum doar atât poate să facă și sistemul de justiție!