ascultă articolul

"Doamna cu pantofi albaștri", devenită celebră după ce recent după o postare pe Facebook a avocatei Mădălina Scutelnicu, este judecătoarea Camelia Folea, magistrat la Judecătoria Blaj.

Într-un interviu acordat pentru Agerpres, aceasta a declarat că nu se aștepta ca povestea procesului în care un minor era disputat de doi părinți divorțați să aibă un impact mediatic atât de mare.

Camelia Folea a declarat că spera ca numele său să nu fie făcut public și că nu se consideră o eroină, precizând că ”am ajuns ca o situație de normalitate să ni se pară ceva neobișnuit”.

„Nu sunt o eroină, sunt un om obișnuit. Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om. Știu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie facut public, dar nu toate speranțele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincție și nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată. (...) De regulă trecem ușor sau chiar ignorăm ceea ce se întâmplă bun. În schimb suntem tentați să amplificăm ceea ce ni se întâmplă rău. Așa am ajuns ca o situație de normalitate să ni se pară ceva neobișnuit”, a declarat judecătoarea.

Magistratul a explicat că, în general, toate cazurile în care copiii ajung să fie monedă de schimb între părinți sunt dificile și că situația povestită de avocată pe Facebook a fost una cu care instanțele se confruntă în mod frecvent.

„Toți copiii care ajung să fie monedă de schimb între părinți se află într-o situație delicată, indiferent de vârsta pe care o au, și toți judecătorii care soluționează cauze cu minori se confruntă cu asemenea situații. Mă întrebați dacă sunt dificil de soluționat? Sigur nu sunt simple, pentru că sunt implicați copii. (...) Nu cred că excepțional este cuvântul potrivit (pentru acest caz - n.r.). Este o situație cu care instanțele se confruntă frecvent. Excepțional este doar talentul cu care doamna avocat a relatat acest caz. (...) Ca judecător în astfel de cauze ești obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alții 12, alții 16. Unii sunt timizi, alții nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziție foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil și pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza. Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere și comunicare. De asemenea, i s-a părut extraordinar că audierea (minorului — n.r.) a durat 35 de minute. In instanță timpul se oprește în loc”, a explicat judecătoarea.  

Astfel, Camelia Folea le transmite judecătorilor aflați la început de carieră că ar trebui ”să nu uite de 'litera și spiritul legii', să nu uite că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni și că în astfel de cazuri se face justiție în interesul copilului”.

În ceea ce privește încrederea oamenilor în justiție, aflată la cote scăzute conform sondajelor, judecătoarea se întreabă în ce măsura statisticile reflectă realitatea.

"Toți trebuie să știm că o soluție, oricât de legală, temeinică și umană ar fi, nu va mulțumi niciodată toate părțile implicate într-o cauză", a transmis judecătoarea.

„Am o rugăminte. Nu puneți semnul egal între 'judecătoarea cu pantofi albaștri' și un nume. Acceptați să fie doar 'judecătoarea cu pantofi albaștri'. Nu-i lipsiți pe oamenii care ajung în fața unei instanțe de speranța că acel judecător are 'pantofi albaștri' indiferent de culoarea pantofilor pe care îi poartă. Nu-i lipsiți pe unii dintre judecătorii acestei țări, pe cei care încă nu au 'pantofi albaștri', de șansa de a-i avea. Putem fi mai buni în ceea ce facem. Trebuie doar să vrem”, a mai transmis Camelia Folea opiniei publice.