ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Dacă va fi adoptat, noul proiect de lege privind prejudiciile online, „Online Harms Bill” depus de guvernul liberal din Canada, va permite cuiva să depună denunțuri la un judecător al unei curți provinciale doar dacă se teme că altcineva ar putea comite o infracțiune motivată de ură în viitor. 

De asemenea, anchetatorilor li se va permite să intre fără mandat la locul de muncă al celui denunțat și să solicite acces la înregistrări, iar în unele cazuri pot fi depuse plângeri anonime în care cineva să fie acuzat de „discurs instigator la ură”.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele semnale roșii pe care le-au identificat un număr de avocați, consultați de Epoch Times, care s-au referit la proiectul de lege C-63, care a fost depus în Camera Comunelor pe 26 februarie.

Conform proiectului de lege, dacă un judecător este convins că un „informator are motive rezonabile” să se teamă că un inculpat ar putea comite o viitoare infracțiune motivată de ură, inculpatul trebuie supus anumitor restricții timp de un an.

Restricțiile includ, dar nu se limitează la, purtarea unei brățări electronice și respectarea orelor în care va avea interdicția ieșirii din casă. Nerespectarea acestor restricții se va solda cu o pedeapsă de un an de închisoare.

„O pedeapsă mult mai dură decât să fii arestat pentru ceva ce ai spus, este să fii întemnițat pentru [afirmații] pe care cineva se teme că le vei spune. Aceasta este una dintre cele mai scandaloase părți ale acestui proiect de lege”, a declarat pentru Epoch Times avocatul Marty Moore, director al departamentului de litigii la Centrul de Justiție pentru Libertăți Constituționale (JCCF).

Potrivit lui Moore și altor avocați, alte semnale roșii sunt puterile ample acordate Comisiei pentru siguranța digitală, numită de guvern, noile modalități prin care „discursul instigator la ură” este definit și monitorizat și cerințele impuse companiilor social media, care ar putea impune o cenzură generală asupra comentariilor online.

Scopul declarat al proiectului de lege promovat de mult timp de guvernul este de a preveni „vătămările online” prin țintirea conținutului folosit pentru a exploata sau a agresa copii, a conținutului care incită la acte de terorism sau violență și care „alimentează ura”.

Proiectul urmărește să modifice Codul Penal prin adăugarea unei noi infracțiuni de „instigare la ură” și a prevederii „temerii” că cineva ar putea comite o infracțiune motivată de ură în viitor; un alt scop este să majoreze pedepsele pentru infracțiunile motivate de ură. De exemplu, pedeapsa maximă pentru „instigare la genocid” ar crește de la cinci ani de închisoare la închisoare pe viață. Fundația Canadian Constitution Foundation (CCF) consideră acest aspect îngrijorător.

„Aceasta înseamnă că numai cuvintele ar putea atrage pedeapsa cu închisoarea pe viață”, a declarat CCF într-un comunicat din 27 februarie.

În timp ce unele dintre prejudiciile acoperite de proiectul de lege sunt relativ clare – de exemplu, exploatarea sexuală a copiilor sau provocarea copiilor să se autovatăme – unele sunt mai vagi. „Incitarea la violență” și „alimentarea urii” sunt mult mai deschise interpretării.

Chiar și precedentul folosit de Curtea Supremă pentru a defini discursul instigator la ură conține o „definiție amorfă și confuză”, a declarat pe X Josh Dehaas, consilierul CCF, într-o postare din 27 februarie.

Tribunalul poate impune amenzi de până la 50.000 de dolari, iar fiecare reclamant ar putea primi până la 20.000 de dolari.

Moore a spus că aceasta va fi o modalitate ușoară de reducere la tăcere a oponenților politici, mai ales că unele plângeri pot fi depuse în mod anonim.

„Ura este definită în jurisprudența Curții Supreme de cel puțin 11 ani, printr-o decizie numită Whatcott, 2013, în care se vorbește despre [o atitudine] care se ridică la «ură» și «defăimare». Nu acoperă atitudini precum umilire, comentarii ofensatoare sau jignitoare.”

Totuși, potrivit lui Dehaas, decizia Whatcott stabilește un standard atât de confuz încât este puțin probabil ca un tribunal civil să îl poată interpreta corect. Cu atât mai puțin un canadian obișnuit va putea evalua ce este adecvat să fie spus și ce nu.

„Este aproape imposibil pentru un avocat ca mine care studiază chestiunea libertății de exprimare să știe dacă am comis «discurs instigator la ură». Va fi și mai greu pentru canadienii obișnuiți să știe unde este limita.”

De asemenea, Moore este îngrijorat de aceste puteri și de „autoritatea masivă” atribuite Comisiei. Aceasta va avea inclusiv puterea de a trimite inspectori care „să intre în orice loc unde au motive rezonabile să creadă că există vreun document, vreo informație sau vreun alt lucru relevant pentru acest scop”, cum se menționează în proiectul de lege.

Aceasta înseamnă că inspectorii pot intra oricând în locurile de muncă ale oamenilor suspectați, pentru a cerceta documente. Singura excepție sunt casele oamenilor. În absența permisiunii din partea proprietarului, va fi nevoie de un mandat pentru a intra.

„Vorbim despre unele dintre cele mai draconice puteri acordate unei agenții care nu există și nu are un istoric de integritate”, a subliniat Moore.

Deși Comisia nu poate face arestări și nu poate trimite direct oamenii la închisoare, Moore a spus că poate trimite cazurile la procesul Curții Federale și poate obține ordine judecătorești, iar oamenii considerați vinovați pot merge la închisoare pentru nerespectarea acestor ordine.

El s-a referit la exemplul restricțiilor impuse de agențiile de sănătate în timpul pandemiei de COVID-19. Deși serviciul public de sănătate Alberta Health Services nu putea închide în mod direct pastorii care își mențineau bisericile deschise, a apelat la instanță pentru a obține ordine, iar pastorii au fost trimiși în închisoare.