Tudorel Toader, justiție, Kovesi, justiție, plagiat, DNA, binom, abuz în serviciu, Dragnea, justiție, SRI, Tudorel Toader, CCR, justiție. E un carusel dement, în care ne învârtim de câteva luni, precum un câine ce încearcă să-și muște coada.

Din zorii zilei și până-n creierii nopții, televiziunile măcăne aceleași previzibile știri, taca-taca, taca-taca, ca într-un nutribullet. Nimic altceva nu mai mișcă în justiție, decât „zeița anti-corupție” și „Corupța ucide” (care are pe facebook 10.358 de aprecieri și moare de plictiseală în Piața Victoriei). 

Stai așa, parcă a fost prin toamna lui 2015 și-un incendiu într-un club, nu? Nu, nu ăsta din Bamboo, ci acela cu marea de lumânări roșii, cu tinerii empatici ieșiți în stradă care au schimbat guvernul și cu fix „Corupția ucide”. 2015, 2016..., hai că nu-i departe, a fost acum un an și jumătate. Ȋn deschiderea stagiunii Cioloș, înainte ca o parte a presei să descopere că spitalele colcăie de bacterii ucigașe și că mulți dintre răniții din Colectiv au murit cu zile din cauza infecțiilor nosocomiale. 27 în incendiu, 37 după. Acum, spitalele în care au fost tratați arșii din Colectiv sunt părți civile în dosar, cot la cot cu cei care au supraviețuit și cu rudele celor decedați. Dar acea parte a presei nu mai scrie astăzi despre asta, ordinul a fost revocat...

N-a fost demult. Colectiv, „o artificie de tort”, burete aprins, container... Sunt 4 dosare penale. Niciun arestat. 64 de morți. Pirotehnistul care a aprins artificiile nu a fost nici până acum trimis în judecată. După 18 luni de cercetări. Probele sunt aceleași ca în dosarul mare, care a trecut deja de camera preliminară, deși ancheta nu a putut stabili, dincolo de orice îndoială, cum a izbucnit incendiul. Cauza decesului a 64 de oameni și a rănirii a altor 146. Adevărul despre tragedia din seara de 30 octombrie 2015.  

         

 

Procurorii au stabilit doar că Piedone a semnat „ca primarul” autorizațiile, că pompierii care ar fi trebuit să verifice respectarea normelor PSI făceau și ei o „ciupeală”, că în acel club era o singură ușă de evacuare și prea mulți clienți. Dar, să fim serioși, lucruri ca acestea se întâmplă, CHIAR ACUM, în alte zeci de cluburi din România. Nu ele au dat foc tavanului din Colectiv. Iar procurorii NU au știu să explice cum de acea artificie a aprins buretele aflat la 3,8 m distanță, atâta vreme cât în cele zece simulări realizate la INSEMEX Petroșani, în aceleași condiții și cu același tip de artificii, buretele NU s-a aprins.

Procurorii au mai stabilit că artificiile folosite în club nu aveau eticheta tradusă în limba română, iar buretele era neignifugat. Dar nu au explicat de ce în incendiul din Colectiv viteza de propagare a focului a fost de 5 (CINCI) ori mai mare decât în simulările realizate la Institutul de Criminalistică! De ce focul a înaintat pe tavanul clubului în sensul opus curenților de aer și de ce experții de la Institutul de Criminalistică precizau, în martie 2016, că „este posibil ca în spațiul respectiv să fi existat și o altă substanță (substanțe) care a avut rolul de accelerator al procesului de ardere (propagare a incendiului)”, în vreme ce experții de la INSEMEX susținuseră, încă din ianuarie, că buretele „nu prezintă contaminări cu alte substanțe care să-i modifice semnificativ comportamentul la ardere”.

Prea lungi întrebările, nu? Adevărul nu încape niciodată în propoziții simple. El e complicat și deloc comercial. Ȋn plus, adevărul nu acoperă plata facturilor și nici nu are efect cicatrizant pentru plăgile imposibil de vindecat ale arșilor. 

Azi, toată povestea despre Colectiv s-a făcut scrum. Și, înainte ca grefierul să citească barem rechizitoriul, cu glas tare, în sala de judecată, presupusele vinovății s-au amestecat, într-un melanj al indiferenței. Dar, nu vă supărați, din adevăr nu poți să faci nici măcar o colivă, la parastasul de 2 ani. 

Și din toate dosarele Colectiv n-a mai rămas acum decât o întrebare: cine plătește? Nu în fața legii, ci cash. Să plătească statul, că el are bani! Care stat? Noi, adică. Drept e, prostia se plătește... Să plătim deci, cu banii, cu viața, cum o fi necesar. N-avem nevoie de chitanță, n-avem nevoie de adevăr.

Ce să facem, ce să facem cu adevărul? Să ne facem cu el un selfie la mitinguri, să-i punem un haștag, să-l scriem cu lanternele în piața Matache, ce să facem cu adevărul #careareatateacuvinte #lol? Să ne țină treji, să ne îndurereze, să ne strice rimele de pe cartoane? 

Se poate trăi bine-mersi fără adevăr, uite, fără cel despre Revoluție sau despre mineriadă, despre accidentul din Munții Apuseni, despre cele peste 500 de crime nerezolvate. Bine mersi se poate trăi, până la următoarea moarte.

Din zorii zilei și până în creierii nopții, televiziunile măcăne aceleași previzibile știri, taca-taca, taca-taca... Serios, adevărul chiar ne-ar complica.