Condamnarea corupţilor, fără recuperarea banilor furaţi, nu e nicio scofală. Dimpotrivă. Ei merg la „beciul domenesc”, ca într-o „adventure must do”, pe cheltuiala contribuabililor.

 

Adică, a acelorași amărâţi pe care i-au furat până mai ieri. Statul român cheltuie lunar, cu întreţinerea fiecărui deţinut, 2500 de lei. Ȋn plus, cei care reclamă la CEDO înghesuiala din celule sau nerespectarea orarului de apă caldă, primesc bonus despăgubiri de mii de euro. Bani care sunt luaţi din buzunarele acelorași amărâţi furaţi. Ce dau corupţii la schimb?! Cel mai adesea, dau cu flit. Beneficiază de eliberare condiţionată, fără să înapoieze banii furaţi. Şi se bucură apoi de averile dosite pe numele altora. Confiscarea extinsă nu se aplică în cazul averilor dobândite anterior datei de 17 aprilie 2012, dată la care legea a intrat în vigoare.

Potrivit bilanţului DNA pe anul trecut, numărul celor trimiși în judecată pentru infracţiuni de corupţie s-a dublat. 1130 de dosare au fost soluţionate de instanţele judecătorești cu condamnări, iar 44 - cu achitări. Ȋnsă, tot în 2014, din totalul prejudiciului creat de cei condamnaţi pentru corupţie, doar 10%  a fost recuperat de către stat.

Teoretic, e imposibil. Pentru că art. 100, alin.1, lit. c) din Noul Cod Penal prevede că „liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească”. Ȋn cazul infracţiunilor de corupţie, recuperarea prejudiciului creat e prima dintre obligaţiile civile stabilite de instanţa care dispune condamnarea celui în cauză. Cu alte cuvinte, am putea crede că niciodată vreun corupt nu va părăsi închisoarea, înainte de termen, dacă nu acoperă acest prejudiciu. Am crede greșit.

Noul Cod Penal a intrat în vigoare de la 1 februarie 2014. Adică, după ce marile tunuri financiare șubreziseră deja economia acestei ţări. Iar marii corupţi ai României, trimiși abia acum în pușcării, nu pot fi atinși de noile prevederi legale. Pentru că beneficiază de „aplicarea legii penale mai favorabile”.  Adică cer și li se admite eliberarea condiţionată în baza vechiului Cod Penal. Mai exact, a art. 60, care invoca „dovezi temeinice de îndreptare”, dar nu pomenea nimic despre „îndeplinirea integrală a obligaţiilor civile”, respectiv, despre recuperarea prejudiciului creat.

„Cu privire la legea aplicabilă prezentei cauze, instanţa urmează a avea în vedere că prin decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curţii Constituţionale, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 140/1996, care înăspreau condiţiile privind acordarea liberării condiţionate şi care totodată urmau a se aplica şi pentru condamnările aplicate anterior intrării în vigoare a legii”, se spune în motivarea deciziei de eliberare condiţionată a lui Mihai Necolaiciuc.

La 17 octombrie 2014, fostul director general al CFR fusese condamnat la 4 ani si 6 luni de închisoare, pentru o fraudă de 2,7 milioane de euro. N-a mai fost recuperat niciun cent din prejudiciu. Iar Necolaiciuc a fost pus în libertate după executarea a doar 9 luni din pedeapsă. 

„Incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, în raport cu faptele şi cu persoanele, este guvernată de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepţie legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât şi fiecare dintre normele şi instituţiile sale în parte, cum este cazul liberării condiţionate”, se precizează în motivarea Tribunalului București. „Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. În cazul instituţiei liberării condiţionate, situaţia tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârşirii infracţiunii şi durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detenţiunii pe viaţa sau a pedepsei închisorii. Intervenţia, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituţia liberării condiţionate, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 13 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă. Din compararea celor două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce priveşte liberarea condiţionată este reprezentată de Codul Penal din 1969, noul Cod Penal introducând o serie de condiţii suplimentare cum sunt de exemplu cele privind acoperirea prejudiciului, regimul în executarea căruia se află condamnatul”.

Ȋn ședinţa de judecată în care s-a pus în discuţie eliberarea condiţionată a lui Necolaiciuc, reprezentantul DNA a invocat, firește, și nerecuperarea prejudiciului. Necoaliciuc a declarat judecătorului că „nu poate plăti prejudiciul provocat, pentru că nu a fost soluționată acțiunea civilă”, dar și că, „în eventualitatea în care se va stabili un prejudiciu în sarcina sa, atunci îl va plăti”. Avocatul lui a solicitat instanţei „să se aibă în vedere faptul că inculpatul nu a fost obligat la plata vreunui prejudiciu, instanța lăsând nesoluționată acțiunea civilă”.

Ȋn mai 2011, Necolaiciuc fusese trimis în judecată, alături de Viorica Olăeru, pentru comiterea infracţiunii de utilizare în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice, în forma continuată. Mai exact, potrivit rechizitoriului DNA, în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2003, Mihai Necolaiciuc, în calitate de director general al C.N.C.F.R.S.A., și Viorica Olăeru, director al Direcţiei Economice din cadrul aceleiași companii, și-au încălcat atribuţiile de serviciu și, ignorând clauzele unui contract de finanţare încheiat cu Banca Europeană de Investiţii, pentru realizarea „Proiectului de reconstrucţie pentru eliminarea efectelor inundaţiilor”, „au utilizat suma de 86.099.721.567 ROL (aproximativ 2.754.728 euro), provenită din creditul acordat de către B.E.I., în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată. Concret, cei doi au avizat 66 de ordine de plată către 57 de societăţi comerciale, fiind achitate, în mod preferenţial, bunuri și servicii fără legatură cu proiectul (servicii de publicitate în presă, saci de folie, radiotelefoane HP, frigidere, echipamente aer condiţionat, salopete din doc, covoare PVC, calendare și agende, etc.). În vederea recuperării pagubei create, procurorii au dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor imobile, atât din România cât și din SUA, aparţinând celor doi inculpaţi”, anunţau procurorii DNA.

La finalul procesului, în octombrie 2014, Necolaiciuc a primit o condamnare de 4 ani și 6 luni de închisoare, iar Olăeru – 3 ani de închisoare. Curtea de Apel București a decis atunci și menţinerea sechestrului asigurător, „instituit prin Ordonanţa nr. 206/P/2006 dispusă la data de 28.07.2009 de PÎCCJ – DNA, asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Necolaiciuc Mihai” și a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, obligând inculpaţii „în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.N.C.F.- CFR SA la plata sumei de 8.459.972 lei către partea civilă Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. În temeiul art. 25 C.p.p. lasă nesoluţionată acţiunea civilă în regres privind pe inculpaţi, acţiune civilă exercitată de SC C.N.C.F.- CFR SA.”

Acţiunea civilă în regres a fost depusă abia la 17 august a.c., la Secţia a-IV-a Civilă a Tribunalului București. Procesul nu a trecut nici măcar de primul termen de judecată.

CITIȚI mâine pe ActiveNews.ro: Ce a făcut Necolaiciuc cu banii furaţi și cum va reuși să scape el, fără nicio zi în plus de închisoare.