Joi dimineață Active News a trimis o solicitare Parchetului de pe lângă Tribunalul București (PTB), cerând informații despre modul în care au ajuns în presă înregistrările video cu crima de la metrou. Deși aveau un puternic impact emoțional, acele imagini au fost difuzate în toate buletinele de știri, la oră de vârf. Le-au văzut copiii, dar și oamenii cu probleme psihice neinstituționalizați, precum era și autoarea crimei. Acele imagini, din momentul ridicării lor din sistemului de supraveghere video al Metrorex, au devenit probe într-un dosar penal și se aflau în custodia procurorului.

Nu am primit până acum niciun răspuns. Vineri, purtătorul de cuvânt al PTB ne-a asigurat că cererea e în lucru. Iar câteva ore mai târziu, în locul lămuririlor pe care le așteptam, am primit un comunicat de presă ce face referire la înregistrările video folosite ca probe, la modul general.

„În contextul discuțiilor existente în spațiul public cu privire la posibilele efecte ale modificărilor ce urmează a fi aduse Codului penal și Codului de procedură penală, Compartimentul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este abilitat să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele: 

Unele dintre amendamentele propuse pot avea consecințe grave asupra anchetelor efectuate de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul București ce vizează săvârșirea unor fapte penale deosebit de grave (omorul, loviturile cauzatoare de moarte, violul, agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor)”, avertizează PTB. 

„Astfel, modificarea art. 97 și art. 139 din Codul de procedură penală va face imposibilă folosirea în procesul penal a înregistrărilor camerelor de supraveghere amplasate în zona comiterii faptelor penale”, susțin procurorii.

Cu o zi mai devreme, Parchetul General, DIICOT și DNA ieșiseră, rând pe rând, cu comunicate despre modificările aduse Codului Penal și Codului de Procedură Penală. Ȋn punctul său de vedere, Parchetul General pomenea doar de „limitarea sferei mijloacelor de probă”, fără a intra în detalii. DIICOT, în comunicatul său, atrăgea atenția că „un impact deosebit de grav îl reprezintă solicitarea de eliminare a rapoartelor de constatare dintre mijloacele probatorii prevăzute de art. 97 C.pr.pen.”  Și doar DNA, în punctul de vedere emis, sublinia că „modificarea art. 139 Cod procedură penală vor duce (sic!) la eliminarea, dintre mijloacele de probă, a înregistrărilor realizate cu respectarea legii, ceea ce va îngreuna dovedirea infracțiunilor”. Dar DNA nu instrumentează dosare ce au ca obiect infracțiunile contra persoanei și nici nu folosește ca probe înregistrărilor camerelor de supraveghere amplasate în zona comiterii faptelor penale.

Tot în ziua de 14 decembrie, dis-de-dimineață, ziare.com aprindea fitilul: „Cum o salveaza PSD pe criminala de la metrou”. A doua zi, ziare.com revenea, lovind direct în glanda lacrimală: „Sa nu te revolti acum, romane! Dar nici cand vei plange apoi pentru copilul tau”, iar Revista 22 publica analiza președintelui Asociației Procurorilor din România, Bogdan Gabor, care invoca aceeași crimă de la metrou. „Cum va putea fi dovedită această crimă, în condițiile în care îți este interzis să ridici imaginile de pe camerele de luat vederi? Orice avocat va demonta orice altă probă în afara unor fotografii judiciare, pentru că fotografiile rămân ca probe, conform acestui amendament. Crima de la metrou nu va putea fi dovedită, deși avem imagini cu autorul, ci va rămâne cu autor necunoscut”, spunea procurorul.

Prin efectul domino, câteva ore mai târziu subiectul a devenit viral pe facebook, iar seara, televiziunile (inclusiv Antena 1) au preluat tema în buletinele de știri folosind, pentru ilustrare, chiar  imaginile cu crima de la metrou.

De 20 de ani scriu despre infracțiuni cu violență. Despre omoruri rămase cu Autor Necunoscut și despre criminali în serie, despre pedofili și despre dispariții în împrejurări suspecte. Mai nou, scriu și despre dosarul Colectiv, acolo unde există, în probatoriu, și imagini suprinse de camerele de supraveghere video din club. Vor mai putea fi ele folosite ca probe? E motivată îngrijorarea celor care și-au amintit, peste noapte, că există și alte dosare decât cele pentru infracțiuni de corupție? Sau totul nu e decât o perdea de fum și un mijloc manipulatoriu pe care scopul ar trebui să-l scuze?   

PNA: „Echipamentul de stocare poate reprezenta un mijloc material de probă”

Ȋn acest moment, Codul de Procedură Penală prevede, la art.97, următoarele:

Proba și mijloacele de probă
(1) Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
(2) Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declarațiile persoanei vătămate;
c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente;
d) declarațiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă.

Cum vor să modifice cei din „Comisia Iordache” acest articol? Conform amendamentelor publicate de hotnews.ro, în noua variantă a art.97 se modifică lit.e), înlăturându-se din enumerarea probelor rapoartele de constatare, și se elimină lit.f).

Asta înseamnă, automat, că înregistrările video nu mai sunt considerate probe într-un dosar penal? De fapt, doar vechiul Cod de Procedură Penală menționa explicit, la art.64, că „înregistrările audio sau video” sunt mijloace de probă. 

De la 1 februarie 2014, a intrat în vigoare noul Cod de Procedură Penală, unde înregistrările video nu mai apar în enumerarea explicită a mijloacelor de probă. Cu toate acestea, ele au fost folosite în continuare în probatorii, iar dovada este chiar în comunicatul PTB, care enumeră „câteva cauze în care identificarea rapidă a autorilor infracțiunilor precum și soluționarea dosarelor au fost posibile datorită folosirii imaginilor camerelor de supraveghere”. 3 dintre cazuri sunt din perioada 2012 – 2014, două sunt din 2014, iar unul din 2016.

Cum au putut folosi procurorii înregistrările video, chiar dacă ele nu mai apăreau explicit  în enumerarea mijloacelor de probă? Art.197, alin.(1) din Noul CPP prevede că „obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite, precum și orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevărului sunt mijloace materiale de probă”

Pot fi considerate înregistrările video de pe camerele de supraveghere „obiectele care conțin sau poartă o urmă a faptei săvârșite” și care servesc „la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni”? Ne răspunde la întrebare chiar Parchetul Național Anticorupție (vechiul DNA), în „Buletinul documentar PNA” nr. 1/2003: „echipamentul de stocare (n.r. – a datelor pe echipamentele electronice de calcul) poate conține sau purta urme ale faptelor penale săvârșite, putând reprezenta un mijloc material de probă (...) Procurorul are obligația de a ridica orice obiecte și înscrisuri, chiar sub format electronic pe orice suport de stocare, în măsura în care pot servi ca mijloace de probă în procesul penal (echipamente electronice și rețele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației)”.

Dacă amendamentele „Comisiei Iordache” trec, ar fi posibilă folosirea în continuare a acestor înregistrări video în dosarele penale? Pe lângă art.197, care nu a fost modificat de Comisie, în noul CPP există și prevederile art.170 - 171, care reglementează procedura ridicării de date informatice.

Art. 170 - Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice
(1) În cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă.
(2) De asemenea, în condițiile alin. (1), organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune ca:
a) orice persoană fizică sau juridică de pe teritoriul României să comunice anumite date informatice aflate în posesia sau sub controlul său, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare a datelor informatice; (...)

Art. 171
Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri
(1) Dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală, prin ordonanță, sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită. În cursul judecății dispoziția de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care ia măsuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penală. (...)

Ce sunt „datele informatice”? Conform art.181, alin.(2) din Codul Penal, „prin date informatice se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic”.

Ȋnregistrarea video înseamnă „reprezentarea unor fapte”, iar sistemul în care sunt stocate aceste imagini surprinse de camerele de supraveghere video (amplasate stradal, la metrou sau în centre comerciale) este un sistem informatic.

Se dorește modificarea art.170 și 171 din noul CPP? Da, însă nu în sensul reclamat de critici. Ȋn Comisie s-a propus introducerea, după art. 171, a unui nou articol, art. 171 ind.1, cu următorul cuprins:

„(1) Obiectele, înscrisurile sau datele informatice predate sau ridicate silit potrivit art.170 și 171 pot fi folosite ca probe numai pentru dovedirea infracțiunilor ce fac obiectul dosarului în care au fost solicitate.
(2) Obiectele, înscrisurile sau datele informatice care nu au fost utilizate în scopul prevăzut la alin.(1) se restituie proprietarului sau se distrug, după caz, în termen de 30  de zile de la data la care se constată că nu sunt utile pentru dovedirea faptei aflată în curs de cercetare penală pentru care au fost predate ori ridicate silit.”

Așadar, înregistrărilor camerelor de supraveghere amplasate în zona comiterii faptelor penale vor putea fi folosite în continuare ca probe, în anchete ce vizează săvârșirea unor infracțiuni contra persoanei.
 
„Supravegherea video” NU înseamnă înregistrarea pe camerele video amplasate stradal

Dar în comunicatul PTB se spune că înregistrările video nu vor mai putea fi folosite ca probe și din cauza modificării art. 139 din CPP. Însă PTB nu precizează un lucru important: că art.139 se referă la supravegherea tehnică, cea dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți. 

Alin.(3) din art.139 prevede acum:
„Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.”

Dar capitolul la care se face trimitere în textul de lege este „Capitolul IV - Metode speciale de supraveghere sau cercetare”. Iar aceste metode speciale de supraveghere sau cercetare sunt: interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere;  localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane; reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale; utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor; participarea autorizată la anumite activități; livrarea supravegheată; obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului.

Conform alin. (6) art.138 din CPP, „prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înțelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversațiilor, mișcărilor ori a altor activități ale acestora”. Cu alte cuvinte, este vorba doar despre filaj și interceptări. Despre camere video amplasate în domiciliul sau la biroul celui cercetat, nicidecum despre imaginile surprinse accidental de camerele video de supraveghere amplasate stradal sau la metrou.
 
Percheziția informatică și exemplul pedofilului

Un alt motiv de îngrijorare, în opinia procurorilor de la PTB, este „modificarea art. 168 din Codul de procedură penală în sensul în care datele obținute în urma efectuării unei percheziții informatice vor putea fi folosite doar pentru dovedirea infracțiunii pentru care a fost autorizată percheziția, (lucru ce) va împiedica organele de urmărire penală să urmărească infracțiuni grave despre săvârșirea cărora au luat la cunoștință cu ocazia administrării acestui procedeu probatoriu”.

Procurorii exemplifică, amintind de cazul unui individ trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și rele tratamente aplicate minorului. Acesta era cercetat pentru că, în perioada 2010 – 2015, prin constrângere și amenințare, a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, dar la percheziția informatică, pe laptop-ul lui, au fost găsite mai multe fotografii cu fete ce păreau a fi minore, în diferite ipostaze pornografice. S-a dispus disjungerea cauzei și sesizarea DIICOT pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă, iar individul a fost condamnat definitiv și pentru infracțiunea de pornografie infantilă, se arată în comunicatul PTB. 

Art. 168, alin (15) din CPP prevede acum că „datele informatice identificate cu caracter secret se păstrează în condițiile legii”. Comisia Iordache dorește modificarea acestui alineat astfel: „datele obținute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracțiunea pentru care se efectuează urmărirea penală și pentru care a fost autorizată percheziția în acea cauză se șterg definitiv din copiile efectuate în baza alin.(9) și nu pot fi folosite în alte cauze penale și pentru dovedirea altor fapte”.

Asta înseamnă că procurorii care găsesc materiale cu caracter pornografic pe laptopul unui individ, cercetat pentru o altă infracțiune, n-ar mai putea sesiza DIICOT? Că acele probe ar trebui șterse sau că ele n-ar mai putea fi folosite ca probe? Amendamentul vorbește despre „ștergerea definitivă din copiile efectuate în baza alin. (9)”. 

Iar alin.(9) se referă la copiile de date pe care le dispune procurorul, „în vederea executării percheziției dispuse, pentru asigurarea integrității datelor informatice stocate pe obiectele ridicate”. Deci, materialele incriminatoare rămân în laptopul pedofilului și sunt șterse doar de pe copiilor procurorilor de la PTB. Pe care nimeni nu-i împiedică să sesizeze mai departe DIICOT-ul, pentru ca procurorii de aici să înceapă cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă și să dispună o nouă percheziție informatică asupra laptopului cu pricina.

Fără nicio îndoială, modificările operate acum Codului de Procedură Penală vizează doar infracțiunile de corupție. Procurorii știu asta. Jurnaliștii știu asta. Niciuna dintre tabere nu încurcă zona de conflict.
 
Dar oamenii nu reacționează visceral atunci când le vorbești despre eliminarea rapoartelor de constatare din lista mijloacelor probatorii, despre restrângerea categoriei infracțiunilor pentru care se poate dispune arestarea preventivă, despre dezincriminarea infracțiunii de mărturie mincinoasă sau despre alte modificări discutabile operate de Comisia Iordache. Acestea sunt lucruri complicate, care ar trebui explicate și argumentate. Dar nici așa, ele nu i-ar lovi pe oameni direct în inimă, așa cum i-au lovit înregistrările video cu crima de la metrou și teama că, dacă tragedia s-ar repeta, autorul ar scăpa nepedepsit. Atunci când iți dorești să provoci reacția oamenilor, trebuie să-i lovești direct în inimă. Sunt specialiști care știu asta.

Scopul scuză mijloacele? Ȋn aceeași măsură în care în care minciuna poate folosită ca armă în lupta pentru supremația adevărului.


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.