Ȋn ziua de 20 ianuarie 2014, în Munţii Apuseni s-a prăbușit un avion ce efectua o cursă umanitară. La bordul aeronavei se aflau comandantul acesteia, Adrian Iovan, copilotul Răzvan Gabriel Petrescu și pasagerii: dr. Radu Zamfir, dr. Sorin Ianceu, dr. Valentin Calu, dr. Pavel Constantin Pivniceru și studenta la medicină Aurelia Ion.

A trecut un an și jumătate de la această tragedie, iar adevărul e la fel de departe ca și atunci. Nu știm de ce s-a prăbușit aeronava, de ce ea n-a putut fi localizată după prăbușire și nici de ce n-a fost salvată Aura Ion. Răspunsurile la aceste întrebări ar duce, automat, la identificarea celor vinovaţi. Şi nu se dorește asta. Ancheta, aflată în instrumentarea Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, e îngropată, în hârtii și în uitare, cu fiecare zi ce trece. Cui îi trebuie adevărul? Ce să facem cu el? 

„Se impune audierea unor persoane din cadrul unor instituţii centrale ale statului”

Ȋn ianuarie 2014, de anchetarea accidentului aviatic din Munţii Apuseni se ocupa, teoretic, toată lumea. Premierul ceruse o comisie de anchetă, Președinţia făcea, la rându-i, propria anchetă, iar ministrul Transporturilor ceruse și el o altă anchetă la ROMATSA. Mai mult, PD-L solicitase înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia preciza, printr-un comunicat de presă, că s-a dispus începerea urmăririi penale in rem (n.r. – nu există deocamdată vreun făptuitor, ci doar fapta), pentru două infracţiuni: încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea lor, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului (art.98, raportat la art.110 din Codul Aerian Român, ce prevede ca pedeapsă detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, dacă fapta a avut ca urmare decesul uneia sau al mai multor persoane) și, respectiv, vătămare corporală din culpă. 

La 4 februarie 2014, printr-o ordonanţă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului deoarece, „din actele de urmărire penală realizate până în prezent, a rezultat că se impune audierea unor persoane din cadrul unor instituţii centrale ale statului, cu atribuţii în gestionarea situaţiei de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, persoane având calităţi ce atrag competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia parchetelor militare”. 

O săptămână mai târziu, procurorii au dispus începerea urmăririi penale, tot „in rem”, cu privire la comiterea infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi neglijenţă în serviciu. După încă o săptămână, PȊCCJ anunţa, printr-un comunicat de presă, că urmărirea penală „in rem” a fost extinsă și pentru „neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 C.pen.; nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 350 C.pen.; art. 98 rap. la art. 110 din Codul aerian.” Părea că ancheta avansează și că apar probe evidente, ce vor conduce, curând, la aflarea adevărului. Era doar o părere.

Raportul CIAS nu are valoarea unei expertize
  
La două săptămâni după producerea tragediei din Munţii Apuseni, PȊCCJ informa că „mijloacele materiale de probă ridicate de la locul producerii accidentului au fost predate investigatorilor CIAS, urmând a fi  trimise spre examinare la un laborator de specialitate.” Două luni mai târziu, procurorii anunţau că au trimis o solicitare Ministerului Transporturilor „privind punerea la dispoziţie a raportului preliminar întocmit de inspectorii Centrului de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile (CIAS)”. După un an de la accidentul aviatic, PȊCCJ preciza că „se aşteaptă depunerea de către CIAS a Raportului de investigaţie tehnică a accidentului aviatic din data de 20 ianuarie 2014.”

Aparent, toată ancheta stă pe loc în așteptarea acestui raport. Ce rol important are el în probatoriul cauzei? Niciunul. CIAS nu figurează pe lista experţilor judiciari a Ministerului Justiţiei., prin urmare raportul nu are valoare juridică în ancheta penală, nefiind probă. De altfel, chiar CIAS, pe site-ul oficial, precizează că „este desemnat să organizeze, să conducă, să coordoneze, să controleze și să execute investigaţia privind evenimentele de aviaţie civilă, în scopul determinării faptelor, cauzelor și împrejurărilor care au dus la producerea acestora și să emită recomandări pentru siguranţa aviaţiei civile. CIAS desfășoară investigaţii privind siguranţa aviaţiei civile, independent de orice altă anchetă sau investigaţii și nu are atribuţii în stabilirea responsabilităţilor sau a răspunderii juridice”.

Această concluzie reiese şi din Protocolul de cooperare încheiat între CIAS şi PÎCCJ, unde se arată că raportul nu poate fi folosit decât în scopul asigurării siguranţei aviaţiei civile, folosirea lui în alte scopuri putând duce la interpretări eronate.

Cum se trage de timp în anchetă

Singurul efect direct al raportului CIAS este temporizarea cercetărilor efectuate de procurori. La 20 ianuarie 2014, CIAS l-a desemnat pe Sorin Cimpoeru în fruntea Comisiei care investiga accidentul aviatic produs în Munţii Apuseni. Şapte luni mai târziu, lui Cimpoeru i-a fost suspendat contractul de muncă. La 1 septembrie 2014, el a făcut o plângere penală prin care îl acuza pe directorul general al CIAS, Nicolae Stoica, că „arogându-și, în mod ilegal calitatea de conducător al investigaţiei, l-a supus la presiuni psihice, morale și pecuniare nejustificate pentru finalizarea investigaţiei”. 

„În mai multe rânduri a organizat ședințe de lucru pe tema evenimentului din Apuseni, arogându-și în mod ilegal calitatea de conducător al investigației, cerând în permanență finalizarea acesteia, pe motiv că «are presiuni politice»”, declara Cimpoeru, într-un comunicat de presă. „Mă întreb de ce, deși, până la suspendarea contractului meu de muncă, existau peste 90% dintre elementele necesare finalizării investigației în cazul Apuseni, Raportul Final nu a fost redactat până acum?”, se întreaba Cimpoeru, retoric, în finalul comunicatului de presă,
La 19 ianuarie 2015, adică la comemorarea unui an de la accidentul aviatic, CIAS a dat publicităţii un raport preliminar de două pagini, ce conţine doar o singură informaţie: „producătorul motoarelor a menționat că nu a detectat anomalii tehnice care să indice afectarea puterii motoarelor în condițiile de testare.”

Ȋn finalul raportului se face și o precizare importanţă: „CIAS, prin emiterea Raportului Final al investigației privind siguranța aviației civile nu urmărește stabilirea de vinovați sau vinovății (...). Investigațiile privind siguranța sunt independente, distincte de orice proceduri judiciare sau administrative destinate stabilirii culpei sau răspunderii și nu aduc atingere acestor proceduri.” 
Mult așteptatul raport CIAS nu ţine locul, prin urmare, acelei expertize tehnice atât de necesare, pe care PȊCCJ nici măcar nu a dispus-o, până acum. Procurorii susţin că ancheta stă pe loc pentru că CIAS nu și-a terminat încă propria investigaţie, însă nu fac niciun fel de demersuri pentru a grăbi această afacere extra-judiciară.
Ȋn martie a.c., sora Aurei Ion, Mariana Ciucă, a fost informată de conducerea CIAS că „raportul e aproape gata” și că „va fi finalizat cel mai târziu în iulie”. Săptămâna trecută, sora Aurei Ion a aflat că „99,9% raportul este gata”. Ştiţi ce înseamnă 0,01%? Decizia de asumare a acestui raport.

(La 8 zile după ce CIAS a dat publicităţii raportul preliminar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a decis clasarea cauzei în care Nicolae Stoica, director general al CIAS, era cercetat pentru săvârșirea infracţiunii de abuz în serviciu. Sorin Cimpoeru a atacat ordonanţa de clasare, iar cauza se află acum pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, următorul termen al procesului fiind fixat pentru data de 7 septembrie a.c..)  

„ROMATSA nu a declanşat operaţiunile de căutare, conform Regulamentului”

Din motive, aparent independente de ei, procurorii sunt blocaţi și nu pot afla cauzele accidentului aviatic. Dar ar putea încerca să afle de ce aeronava și pasagerii au fost localizaţi după șapte ore. Şi nu de cei care au atribuţii și competenţe în domeniu, ci de niște localnici plecaţi pe munte ca să-și ajute semenii.
Alarmarea în cazul situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă se poate face de către ROMATSA, care asigură în mod continuu serviciul de alarmare în FIR (regiunea de informare a zborului) – Bucureşti, și de către STS, prin Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă - 112.

Conform Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, „Centrul de coordonare – ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şi declanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare, unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării, în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul.”

Conform concluziilor raportului prezentat în Guvern, la 22 ianuarie 2014, de către ministrul de Interne, „ROMATSA Bucureşti NU a manifestat  un rol activ, în conformitate cu competențele prevăzute de lege, NU a luat măsurile necesare în vederea stabilirii zonei de căutare a aeronavei dispărute şi NU a declanşat operaţiunile de căutare, conform Regulamentului aprobat prin HG 471/2008. În materialul transmis a apreciat că: «În cazul acestui tip de incident, în care prin sistemul 112, o persoană de la bordul aeronavei aterizate forţat a comunicat o poziţie a locului incidentului, nu se mai procedează la o planificare a căutării, iar ISU alertate declanşează operaţiunile de deplasare a forţelor şi mijloacelor către locul incidentului în vederea salvării». De asemenea, ROMATSA nu a solicitat, potrivit competențelor, sprijinul Centrului de Operații Aeriene din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în vederea furnizării unor date şi informaţii relevante identificării coordonatelor de localizare a epavei aeronavei.”
Ȋn martie 2014, procurorii anunţau că au solicitat „documente de la ROMATSA referitoare la briefing-ul meteorologic al zborului şi transcrierile convorbirilor purtate de personalul acestei instituţii, care şi-a îndeplinit atribuţiile specifice în timpul zborului aeronavei, documente care au fost primite şi analizate”. Abia în noiembrie 2014 s-a trecut la „audierea a 9 martori, reprezentând persoane din cadrul Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă, angajaţi ai ROMATSA şi ai Ministerului Transporturilor”, fiind „solicitate relaţii de la Ministerul Transporturilor şi ROMATSA cu privire la îndatoririle de serviciu ale angajaţilor cu atribuţii în derularea operaţiunilor de căutare/salvare”.

ActiveNews vă va spune mâine despre cum (nu) a funcţionat sistemul de localizare 112 și despre cum a murit cu zile Aura Ion.