Reportaj de la ședința de judecată din 4 aprilie

 

Holul de la intrarea în Judecătoria Sectorului 4 arată ca un peron din Gara de Nord. Oamenii sunt strânși în grupuri și discută, așteptând să se deschidă ușa sălii de judecată. Părinții celor care au murit după Colectiv își reamintesc secvențe din tragedie și nume de bacterii, pirotehnistul trimis în judecată vorbește cu patroana firmei de artificii, iar avocații discută între ei. A trecut deja jumătate de oră de la momentul când ar fi trebuit să înceapă procesul. 

 

La un semn nevăzut, întreaga suflare se grupează-n coadă, așteptând să se deschidă ușa. Comunismul ne bântuie. „Mai durează”, ne dă pe loc repaus un jandarm, „se termină audierea unui martor și mai sunt de ascultat două CD-uri”. Și interceptările ne bântuie. Acestea sunt dintr-un proces ce a început înainte și pare că nu se mai termină, deși pe panoul electronic din hol, la sala 203 figurează „ședința suspendată”. Cât durează să asculți două CD-uri?

La 13:50, ușa se deschide. Judecătorul Silviu Ciuchița apare și el după alte 10 minute. E însoțit de o tânără îmbrăcată în robă. „Domnișoara e auditor de justiție* și face parte din complet”, anunță magistratul. E proaspăt ras în cap. Și obosit, „de azi de dimineață are ședințe”, îi plânge de milă avocata lângă care stau. 

Grefiera strigă lista părților și termină mai repede decât de obicei. Oamenii deja au obosit, nu mai vin la termene, lăsând totul pe seama apărătorilor, iar avocații sunt unii în substituirea altora. 

 

Astăzi vom discuta trei lucruri, anunță judecătorul la debutul ședinței: excepția de constituționalitate ridicată de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), introducerea în cauză a statului, prin Ministerul Finanțelor, și a Ministerului Sănătății, și reunirea acestei cauze la dosarul 17008/3/2016 (n.r. – dosarul în care Popescu Piedone, fostul primar al sectorului 4, a fost trimis în judecată pentru tragedia din Colectiv).

 

Mai întâi, consilierul juridic ce reprezintă MAI argumentează cererea se sesizare a CCR asupra excepției de neconstituționalitate a art.43, 44 și 45 din Codul de Procedură Penală (n.r. – reunirea cauzelor). „Din perspectiva noastră, aceste articole contravin art. 21 din Constituția României**, care prevede că părțile au dreptul la un proces echitabil iar dreptul la apărare este garantat, dar și articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - Dreptul la un proces echitabil. Principiul reunirii cauzelor determină o problemă procedurală, în acest moment. Din perspectiva noastră, problema nu mai e a Ministerului Afacerilor Interne, ci a unităților de parchet care au considerat că trebuie să existe trei dosare.”

 

De fapt, patru: cel care se judecă acum, cel al lui Piedone, cel al pompierilor de la ISUBIF și cel al pirotehnistului care-a aprins artificiile, dosar încă nefinalizat de Parchetul General. Ce vor cu dosarele trimise în judecată? La primul termen al procesului de la Judecătoria Sectorului 4, procurorul de ședință a cerut, scurt și la obiect, ca ele să fie conexate, toate, într-o singură cauză. „Toate piesele, ca ansamblu, trebuie să se afle pe masa aceluiași judecător”, iar „inculpații din toate dosarele trebuie să răspundă în solidar”, a spus el, pomenind de Primăria sectorului 4, dar și de ISUBIF. Am fost în sală, l-am auzit, iar ședințele sunt înregistrate. Mai departe, la următorul termen, s-a pomenit însă doar de procesul lui Piedone. 

 

Părțile civile s-au bucurat crezând că, prin conexarea cauzelor, cei buni de plată vor fi mai mulți. Așa a justificat, de altfel, și procurorul. Ca și cum justiția doar cu asta s-ar ocupa, cu creanțe și cu dezdăunări. Dar în dosarul lui Piedone parte responsabilă civilmente e doar Primăria Sectorului 4. Cum faci, o execuți silit și-i scoți la licitație cișmelele, pentru a acoperi cuantumul daunelor? Ȋn dosarul pompierilor, intrat și el în judecata pe fond, parte responsabilă civilmente este ISUBIF. Care e subordonat IGSU adică MAI. Dar în acest dosar sunt deja incluse aproape toate părțile civile.

 

Din punct de vedere financiar, calculele sunt simple. Dar rolul justiției nu e acela de a stabili, înainte de a începe festinul procesului, cine plătește nota, la final. Rolul justiției ar trebui să fie acela de a stabili adevărul și de a veghea la respectarea drepturilor tuturor părților implicate în proces. „Unele dintre părțile care figurează aici citativ nu figurează și în celelalte dosare”, avertizează consilierul juridic al MAI. Are dreptate, procurori au fost selectivi când au admis cererile de constituire de părți civile, iar judecătorii de cameră preliminară - așișderea. „O parte din părți nu au avut posibilitatea să-și facă apărările sau să depună probe în timpul cercetării penale.” Mai mult, „odată trecut peste camera preliminară, părțile nu mai pot ridica excepții, iar instanța nu se mai poate pronunța pe ele.”

 

Procurorul de ședință ia cuvântul și solicită judecătorului respingerea excepției, ca fiind inadmisibilă. „Conform Deciziei 621/2016, paragrafele 25 și 26 trebuie identificat interesul concret al celui care ridică excepția de neconstituționalitate. MAI este parte civilă în acest dosar. Ori, noi cerem reunirea cauzelor tocmai pentru corecta soluționare a laturii civile. Toate părțile civile au interesul de a fi reunite cele două cauze. Altminteri, obținerea despăgubirilor solicitate va fi iluzorie”, spune procurorul de ședință. Vorbește ca un neguțător. E bizar cum de s-au chinuit colegii lui din Ministerul Public să facă patru  dosare separate, dacă la final e o singură caserie... 

Consilierul juridic revine la microfon. „Procurorul vorbește despre lipsa de interes a Ministerului Afacerilor Interne. Interesul nostru este unul singur: o soluționare corectă a acestui dosar”. Demersul MAI este surprinzător, în argumentarea și solitudinea lui.  

Avocații vin la microfon, rând pe rând, pentru a se pronunța asupra admisibilității acestei excepții. Cei mai mulți dintre apărătorii părților civile îi cer judecătorului să o respingă. Unul singur, mai odihnit, îi atrage atenția judecătorului că nu Judecătoria Sectorului 4, ci o instanță superioară, adică Tribunalul București, se va pronunța asupra conexării cauzelor și, prin urmare, nu e de competența acestei instanțe nici soluționarea admisibilității acestei excepții de neconstiționalitare. 

Instanța rămâne în pronunțare.

Mai departe, judecătorul pune în discuție cererea de introducere în cauză a statului, prin Ministerul Finanțelor, și a Ministerului Sănătății. Solicitarea a venit din partea unui avocat care reprezintă în acest proces 23 de persoane. „Ele au depus plângeri penale și în legătură cu aceste părți, sperând că procurorii vor investiga. Ministerul Public a disjuns acest dosar în patru părți. Iar astăzi nu s-a analizat nimic din ce au cerut părțile civile”, susține avocatul. El adaugă că statul român trebuie să se constituie parte responsabilă civilmente în dosar, pentru că „nu a respectat Constituția, nu a urmărit, prin instituțiile sale, aplicarea legii, în litera și în spiritul ei. Nu și-a luat măsurile preventive necesare și nu a urmărit aplicarea legii. Pentru implicarea statului, ca parte responsabilă civilmente, e nevoie de curaj”, susține avocatul.

Mai departe, Ministerul Sănătății trebuie să plătească, la rându-i, pentru că „în subordinea lui se află spitalele unde au murit sau au fost tratați necorespunzător o parte din răniți. Ministerul Sănătății a refuzat să trimită acești pacienți în spitalele din Europa, deși știa că nu există condiții aici”, precizează avocatul.

Ceilalți avocați solicită, rând pe rând, admiterea acetei cereri. „Trebuie introdusă în cauză Primăria Municipiului București, care bugetează spitalele, dacă există interesul de a acoperi prejudiciul”, spune unul dintre ei.

Asta a devenit procesul Colectiv (unul din cele trei dosare), o problemă legată exclusiv de bani.

„Reluăm dezbaterea cu privire la trimiterea dosarului la Tribunalul Municipiului București, pentru reunirea cauzelor”, anunță judecătorul. „Ȋncă nu e termen în acel dosar”, spune un avocat. Așa e, încă nu e termen. „Termenul e o măsură administrativă”, anunță judecătorul, zâmbind.  Nu s-a antepronunțat, a spus ceea ce știa deja toată lumea. 

„Toată lumea își menține concluziile de la termenul precedent?”, întreabă judecătorul. „Daaa”, răspund avocații în cor. E trecut de ora 15:00. 

„Rămânem în pronunțare. Decizia va fi anunțată mâine”, anunță onorata instanță și suspendă ședința de judecată. Și-apoi se ridică de la prezidiu și pleacă spre alte dosare, însoțit de auditorul ce-l urmează ca o umbră.

* Auditorul de justiție este o persoană declarată admisă în magistratură și care urmează cursurile Institutului Național al Magistraturii.

** Constituția României, art. 21 alin (3) – „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.”