Președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Gîrbovan, a reacționat pe pagina sa de Facebook la decizia CCR de astăzi.
 
Magistratul clujean scrie că decizia Curții Constituționale „nu dă dreptul Ministrului Justiției să revoce procurorii șefi după bunul său plac, așa cum afirmă unii”.

Gîrbovan continuă: „La fel, argumentul că Președintele este votat de milioane de persoane este complet irelevant în acest context, deoarece procurorii nu sunt nici subordonați și nici sub autoritatea Președintelui”.

„Ceea ce spune azi Curtea Constituțională este că Președintele României, în temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constituție, nu are o putere discreționară proprie în cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularității acesteia. Rezultă că prerogativa Președintelui României de a revoca procurorul din funcția de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate și legalitate a procedurii. Astfel, Președintele României nu are competența constituțională de a opune argumente de oportunitate în raport cu propunerea de revocare din funcție inițiată, în condițiile legii, de ministrul justiției.”, mai scrie șefa UNJR.

Magistratul clujean explică decizia CCR: "Din acest paragraf se desprind următoarele:

1. Propunerea de revocare nu poate fi făcută de Ministrul Justiției discreționar și abuziv, ci doar „în condițiile legii".

2. La rândul său, Președintele nu poate respinge cererea de revocare discreționar, pe motive de oportunitate.

3. Președintele, în procedura de revocare, nu are un rol decorativ, luând doar act de propunerea de revocare venită de la Ministrul Justiției, ci are dreptul și obligația de a verifica dacă procedura este legală și dacă motivele invocate de ministru se încadrează – în fapt și în drept – în condițiile de revocare prevăzute în mod limitativ de lege”.

De altfel, judecătorul clujean a explicat încă din data de 18 aprilie aceste aspecte.

„În mod evident așadar, refuzul Președintelui Iohannis de revocare a procurorului șef DNA pe motive de oportunitate a fost unul făcut cu încălcarea limitelor sale constituționale și, din acest punct de vedere, decizia Curții era previzibilă.

Mai mult, Președintele trebuia să fi emis un decret la finalul procedurii de revocare, lucru pe care nu l-a făcut, Constituția prevăzând în mod expres că acesta își exercită atribuțiile prin decrete.

În rest însă, înțelesul exact al alin. 2 din decizia Curții poate fi deslușit doar după ce Curtea își va motiva decizia. Va fi interesant de văzut dacă, dupa ce a refuzat deja revocarea pe motiv de oportunitate, Președintele va mai avea dreptul să facă o nouă examinare a regularității și legalității procedurii.

Or, dimpotrivă, dacă prin obligația de emitere a „decretului de revocare” Curtea a înțeles că Președintele este în acest moment obligat să dispună revocarea, evaluarea sa fundamentată greșit pe oportunitate epuizându-i dreptul de a face o nouă analiză, de data aceasta pe legalitate.

În mod cert, însă, Președintele este obligat la emiterea unui decret la finalul procedurii de revocare, aceasta obligație derivând, de altfel, din prevederile art. 100 alin. (1) din Constituție, care prevăd că „în exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului”.

Refuzul Președintelui de a fi emis un decret la sfârșitul acestei proceduri a generat un conflict constituțional negativ.

Rămâne să vedem motivarea în extenso a Curții pentru a putea comenta mai pe larg asupra acestei decizii care, repet, în condițiile răspunsului Președintelui la cererea de revocare făcută de Ministrul Justiției, era previzibilă”, mai scrie șeja UNJR.