ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



În urmă cu câteva zile, DNA a anunțat că Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu, Mihai Tănăsescu, Dan Nica, Adriana Țicău și Alexandru Athanasiu au ieșit de sub răspunderea penală în Dosarul Microsoft întrucât faptele lor s-au prescris. 
 
Soluția de clasare a fost dispusă pe 8 ianuarie 2018, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
 
În același dosar, Claudiu Florică și Dinu Pescariu au fost trimiși în judecată pentru spălare de bani.
 
Dacă până acum ambasada SUA era exteme de vocală în ceea ce privește corupția, pâna acum nu a făcut niciun comentariu.
 
Florin Ghiulbenghian scria pe 23 decembrie, parcă anticipând soluția DNA, despre dosarul Microsoft, unul dintre cele mai grave din istoria României.
 
„Pentru a putea înțelege cine, ce și cum s-a întâmplat în dosarul Microsoft trebuie să facem un scurt istoric al industriei software și al principalilor actori, privați, guvernamentali și instituționali ce au definit-o. Astfel, apariția PC-ului la începutul anilor 1980 a fost însoțită de apariția și consolidarea producătorilor de software. Firmele americane Microsoft, Oracle, Adobe, Autodesk și cea canadiană Corel au dominat autoritar piața de programe pentru PC-uri, reușind în scurt timp să devină adevărați giganți ai economiei mondiale. Începutul anilor 1990 a marcat o explozie a vânzărilor de PC-uri și programe aferente, dar și o explozie a pirateriei software, mai ales în țările fostului bloc comunist. 
  
În 1988 este înființat la Washington, SUA, un ONG numit Business Software Alliance-BSA. Fondatorii acestui ONG sunt principalii producători americani de software, în frunte cu Microsoft. Scopul declarat al BSA este de a proteja interesele comerciale ale producătorilor de sotware (peste 90% dintre ei americani) și de a diminua pirateria. BSA a fost și este finanțat de către producătorii de soft cu sume impresionante și beneficiază de suportul extrem de activ al Guvernului SUA, inclusiv la nivelul ambasadelor SUA din toate țările lumii. 

Începând cu 1996-1997 BSA apare și în România și se implică extrem de activ în adoptarea legislației de protecție a drepturilor intelectuale, în înființarea ORDA (Oficiul Român pentru Drepturi de Autor) și în aplicarea de sancțiuni societăților românești care piratau softuri americane. Studiile referitoare la piața românească de soft din acea perioadă arătau că pirateria afectează peste 80% din softurile instalate, una dintre cele mai mari valori din lume, fiind depășiți doar de Rusia și Bulgaria. BSA, cu sprijinul Ambasadei SUA în România, a declanșat o operațiune de diminuare a pirateriei, executând un lobby extrem de agresiv asupra Guvernelor României și amenințând inclusiv cu sactiuni comerciale guvernamentale (retragerea clauzei națiunii celei mai favorizate fiind una dintre ele) în cazul în care România nu acționează decis în sensul intrării în legalitate. 
  
În 2001 Adrian Năstase decide înființarea Comisiei IT&C la Camera Deputaților și îl acceptă ca președinte al acesteia pe Varujan Pambuccian, deputat din partea minorității armene. În cursul anului 2001 președintele BSA România are mai multe întâlniri cu Varujan Pambuccian, considerat deja o curea de legătură extrem de eficace între reprezentanții industriei IT și Guvernul României, întâlniri în cadrul cărora se lansează ideea ca România să achite anumite despăgubiri firmelor americane păgubite de pirateria de pe piața românească, în schimbul încetării presiunilor americane și îmbunătățirii relațiilor diplomatice cu SUA. În cursul anului 2002 se definitivează schema prin care firma Microsoft, principală păgubită de pirateria informatică românească, va fi beneficiara despăgubirilor, și se decide ca "amenda" să fie achitată de Guvernul României. În schimb Microsoft a promis că firmele și cetățenii români care vor pirata programe vor beneficia de o amnistie globală, precum și de o perioadă de clemență pentru intrarea în legalitate pe perioada cât Guvernul României va achita despăgubiri, ceea ce s-a și întâmplat. 

Doarece Guvernul României nu putea recunoaște în documente oficiale plata unei "amenzi" pentru pirateriea informatică comisă de cetățenii săi și deoarece, încă din perioada anilor 1996-97 toate calculatorarele achiziționate de Guvern aveau și licențe pentru programele informatice, s-a decis să se încheie cu Microsft un contract prin care "se închiriau" soft-urile pe care Guvernul le avea deja în proprietate. Inițiatorii și susținătorii acestei propuneri au fost Cătălin Tatomir (cel care avea să-i facă societatea comercială cadoul lui Pambuccian), Varujan Pambuccian și Șerban Mihăilescu (în acea perioadă SGG al Guvernului României). Bill Gates a fost de acord cu formula propusă și susținută de Varujan Pambuccian (după cum dovedesc mail-urile shimbate de aceștia în perioada anilor 2002-2003) și a sosit în România pentru a semna parteneriatul strategic cu România în care era consemnată această manevră frauduloasă de închiriere a unor programe ce erau deja proprietatea instituțiilor românești. Bănuiesc că, sfătuit de avocații săi, Bill Gates a desemnat o societate tertă (Fujitsu-Siemens) să se ocupe de implementarea Parteneriatulu Strategic, în vederea evitării implicării directe a Microsoft în activitatea infracțională pe care o presupunea falsificare actelor ce urmau să stea la baza decontărilor fictive a serviciilor inexistente presupus a fi prestate de Microsoft (lista licențelor închiriate, volumul acestora, mentenanța neexceutata vreodată, etc.) 
  
Pentru că valoarea facturilor anuale acceptate la plată de Guvernul României să se apropie de valoarea convenită cu Microsoft, Miky Spagă a exercitat presiuni asupra miniștrilor ce gestionau un număr mare de PC-uri în instituțiile din subordine (Finanțe, Educație, Sănătate, Muncă, etc.) pentru a crește fictiv numărul de calculatoare. Motivul este simplu: trebuia să avem scriptic (adică fictiv) în operarea instituțiilor de stat un număr suficient de mare de PC-uri că să justifice plata a 20-25 de milioane de USD pe an, pe o perioadă de 10 ani. Trebuie să menționăm următoarele valori, valabile în perioada 2001-2004: 

a. Valoarea unei licențe MS Windows OEM: 10-20 USD 
b. Valoarea unui pachet MS Office OEM: 50-80 USD 
c. Valoarea plătită de Guvernul României drept chirie anuală pentru o licență MS Windows OEM: 50 USD. Rezultă o chirie de 200 USD pentru o licență MS Windows OEM pe care Guvernul României deja o achiziționase odată cu calculatoarele. 

Când "băieții deștepți" s-au prins de combinație și de faptul că însuși Guvernul României este partea activă și inițiatorul fraudei, au mai adăugat 50-70% la valoarea contractului cu Micosoft, iar banii i-au băgat în buzunarele proprii. 

Concluzii: 

1. DNA-ul a refuzat constant să cerceteze aceste aspecte infrationale, precum și contribuția Microsoft și a Ambasadei SUA la schema infracțională. Până când aceste aspecte nu vor fi lămurite și până când toți vinovații nu vor fi trași la rapundere, este perfect normal că bănuielile de acoperire a scandalului să planeze în continuare asupra procurorilor care anchetează cazul. 

 2. Cum poate fi "judecată" decizia politică a Guvernului României din perioada anilor 2002-2004 de stingere a liigiului comercial cu SUA și de îmbunătățire a relațiilor diplomatice, în contextul în care cetățenii români, prin pirateria informatică, produceau daune anuale de sute de milioane de dolari firmelor americane? A fost o decizie politică eficientă și corectă să achitam anual 30-50 de milioane de USD și în schimb să "beneficiem" de clemență SUA pe acest subiect??? 

 3. Sper ca prezentarea de mai sus reprezintă o explicație destul de clară și logică a motivelor reale ce au stat la baza emiterii mandatelor de ascultare, urmărire și interceptare a unui număr de 80 de persoane în dosarul Microsoft. 

 4. Sper (dar nu prea) că în curând DNA-ul să emită un comunicat public, la fel cum a procedat și până în prezent, în care să clarifice aceste aspecte și să justifice decizia de a trimite în judecată doar pe vinovații care au beneficiat de sume necuvenite, în afară termenilor conveniți în Parteneriatul Strategic semnat de Guvernul României cu Microsoft, nu și pe cei vinovați de schema frauduloasă de devalizare a bugetului României pe bază de acte guvernamentale falsificate.