Tribunalul București a decis săptămâna trecută că medicul Gheorghe Burnei va putea profesa din nou în orice unitate medicală de stat, acesta dorind să revină. la Spitalul de Copii „Marie Curie" din Capitală.

Medicii ortopezi pediatri de la acest spital au protestat, amenințand că își vor da demisia dacă medicul Gheorghe Burnei se întoarce în această unitate.

Medicul Gheorghe Burnei a transmis o scrisoare deschisă către de redacția ActiveNews în care explică motivele pentru care în ultimele opt luni nu a comentat nimic despre acest caz, însă a dorit să își spună punctul de vedere după ce a văzut că s-a declanșat o imensă agitație mediatică după ce acesta a primit dreptul de a profesa din nou într-un spital de stat.

Medicul spune că se află într-o situație complicată și nu înțelege de ce este atacat chiar și de foștii colegi de la spitalul Marie Curie. Acesta se întreabă retoric de ce și medicii rezidenți din anul I, pe care nu-i cunoaște sunt deja împotriva sa.

 

Iată textul primit de la Dr. Burnei:

„Timp de 8 luni, la sfatul avocatului meu, am ales să nu vorbesc despre cele întâmplate, să țin în mine toată durerea și umilința, totodată neîncetând a spera că adevărul va ieși la lumină. Că dovadă decizia de vineri, 25 Aug 2017, a Tribunalului București, care îmi permite să mă întorc la Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii Marie Curie.

Însă agitația din ultimele două zile, cu care a fost întâmpinată acesta hotărâre a Instanței, contrar așteptărilor, mă nedumirește complet. Nu este ADEVĂRUL obiectivul suprem al actului de justiție? De ce această desfășurare de forțe pentru un simplu medic ortoped pediatru? Pe cine am incomodat atât de tare? Și cu ce? Făcându-mi meseria cu drag, dincolo de normă și programul de lucru? Găsind soluții în cazuri respinse sau redirecționate către mine de omologii mei?

Sunt astăzi în poziția de a mă întreba cine-mi mai sunt prietenii. Medicii titulari, cu care am petrecut mai mult timp decât cu propria-mi familie, ajung să scrie memorandumuri împotriva întoarcerii mele la spital? Pe toți i-am ajutat încă de la venirea în Spitalul Clinic de Urgențe pentru Copii Marie Curie. În perioada rezidențiatului lor am făcut eforturi să își însușească toate cunoștințele necesare, astfel încât încă din anul III să fie la nivelul unor medici specialiști. I-am sprijinit să practice medicina în București, având discuții cu conducerea spitalului și intervenind personal la Ministerul Sănătății pentru a îi ruga să fie de acord cu scoaterea posturilor la concurs. I-am acceptat la doctorat și toți sunt acum doctori în medicină. În plus, toate veniturile pentru cercetare, care mi s-ar fi cuvenit de-a lungul carierei, le-am cedat la fondul comun pentru a ajuta doctoranzii, care, altfel, ar fi trebuit să plătească din buzunarul propriu. O parte din medicii specialiști și rezidenți au participat alături de mine la intervenții operatorii în privat iar sumele cuvenite le-am împărțit în mod egal cu aceștia...ce chirurg mai face așa ceva? Rezidenții pe care i-am mentorat și cărora le-am transmis toate cunoștințele mele în timpul intervențiilor chirurgicale - în care am făcut cea mai bună echipă de fiecare dată - astăzi decid că nu mai au ce învață de la mine? Apropo, pe medicii rezidenți din anul I nici nu-i cunosc ...și sunt deja împotriva mea?

Mai mult decât atât, se anunță în premieră niște măsuri excepționale – restricția anumitor tratamente inovative și standardizarea tuturor intervențiilor chirurgicale prin protocoale terapeutice. Aceste protocoale erau necesare mai demult însă este nevoie și de centre de cercetare și inovație cu dotare și personal abilitate.

De 8 luni mi se pune la îndoială întreaga carieră, fiind arătat cu degetul pentru ceea ce până mai ieri eram lăudat (sau invidiat). Și anume dorința tenace de a găsi soluții și a rezolva cele mai dificile cazuri. Nu sunt inventator și nu asta mi-am propus. Am vrut doar să fac bine în jurul meu...încă vreau. În 42 ani de medicină nu am avut nici măcar o acuzație de malpraxis. Și deodată totul se năruie...de ce? O mamă care timp de 18 ani a adus copilul la control, după intervențiile făcute la vârstă fragedă, decide brusc că i-am ‚ciumpăvit’ fiica și declanșează un scandal mediatic uriaș. A doua zi sunt ridicat de la spital cu mascații, arestat și prezentat că fiind un monstru care face experimente pe copii și care ia șpagă, fără să mi se acorde nici cea mai mică prezumție de nevinovăție! Oare câți dintre dumneavoastră pot gestiona emoțional, moral, fizic atâta nedreptate și minciună, atâtea calomnii și acuze nefondate?

Nu aș fi crezut vreodată că viața mă va duce în această situație...nimeni nu merită să treacă printr-o astfel de experiență dramatică. Pentru că nu ai cum să rămâi neschimbat. Nu ai cum să mai fii la fel. Chiar și după ce se va face lumina în ceea ce mă privește, eu nu am cum să uit ...durerea o să mă însoțească mereu, știu de pe acum. Însă îmi iubesc enorm meseria, este tot ce știu să fac și îmi doresc să practic medicina în continuare, tot la mine în țară.

Am încercat să găsesc răspuns la întrebările „Cine mă persecută și de ce?” și „Cine câștigă și pierde în acest context?”. Eu cred că, alături de mine, pierd părinții copiilor care au nevoie de intervenții urgențe, pe care nu și le-ar permite fără existența chirurgiei ortopedice la noi în țară - specialitate care există astăzi datorită eforturilor demarate de profesorul Pesamosca și continuate de mine ulterior. Făcând parte din comisia de aprobare a formularelor E112, înțeleg că încăpățânarea mea, de a opera aici cazurile complexe și a aduce, astfel, economii la bugetul Casei Naționale de Sănătate, a deranjat... Însă cum se poate așa ceva?! De ce de când nu mai sunt eu în comisie s-a cheltuit de 6 ori mai mult pe operațiile în afară țării, când pacienții puteau fi la fel de bine tratați de medicii români? Mai mult decât atât, dacă ar fi fost implementate cele două programe naționale propuse încă din 2015 de Asociația Română a Traumatologilor și Ortopezilor Pediatri - cel de screening, depistare și tratament al displaziei de dezvoltare a soldului și cel de screening școlar, care să depisteze scolioză de la 1 la 18 ani – am fi adus economii de milioane de euro în sistemul medical.

Tot ce se întâmplă este de neînțeles pentru mine și tot ce îmi doresc este să lăsăm Justiția să-și spună cuvântul. Pentru că încă nu mi-am pierdut speranța că adevărul va ieși la iveală și că vinovații vor plăti.”