Parchetul General a preluat toate dosarele în care era cercetat „polițistul pedofil”. Procurorii au anunțat că urmărirea penală a fost extinsă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a făptuitorului. Se verifică modul în care au fost cercetate infracțiunile comise de Eugen Stan, din 2009 și până acum, iar, mai exact, dacă el „a fost ajutat, în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor efectuate în cauză ori în scopul împiedicării tragerii sale la răspundere penală”.

Am mai văzut acest film. A rulat nu demult, în cazul studentei japoneze care a fost ucisă într-o pădure de lângă București. Și acolo anchetatorii au făcut greșeli în lanț, lăsând agresorul liber. Liber să ucidă! Cazul a fost preluat în 2012 de Parchetul General, care, la fel ca și acum, a cercetat inclusiv polițiști, pentru abuz în serviciu și favorizare a infractorului. 

„Cazul japonezei” e un caz școală, definitoriu pentru modul în care sistemul își protejează oamenii. Chiar și atunci când aceștia lasă în libertate criminali. Chiar și atunci când acei criminalii ucid mai departe, alți oameni.        

 

Timp de doi ani, Vlad Nicolae a agresat șapte femei. Trei dintre ele au fost ucise. Putea fi oprit la timp, dacă cei plătiți să apere siguranța cetățeanului și-ar fi făcut treaba. Din toți polițiștii și procurorii implicați în acest caz, unul singur a fost trimis în fața instanței de judecată.  

 

„Organele de poliție deplasate la fața locului, deși existau indicii serioase cu privire la comiterea unei agresiuni și cu privire la pătrunderea unei persoane străine în locuință, nu s-au sesizat cu privire la comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, întocmindu-se doar o lucrare «diversă»”, se precizează în rechizitoriul Parchetului General.

„Organele de poliție s-au deplasat la fața locului, însă au atașat această sesizare la lucrarea «diversă» întocmită la data de 1 iunie 2010, din nou fără a se sesiza cu privire la comiterea vreunei infracțiuni”, se arată în rechizitoriu.

Cine sunt polițiștii care văzând, în două rânduri, bătrâna plină de sânge, au considerat că nu e necesar să facă cercetări? Ofițer de poliție Năstasă Romeo - Ionuț, pe atunci șef de post la Poliția Balotești, și ajutorul acestuia, agent de poliție Staicu Ionuț - Lucian.

Doi ani mai târziu, după ce s-a descoperit că Vlad Nicolae a ucis-o pe M. Yurika, o studentă japoneză venită cu o bursă în România, sistemul a fost lovit de un adevărat tsunami. Mai ales după ce s-a aflat că ucigașul a continuat să omoare, doar pentru că unii polițiști și unii procurori nu și-au făcut datoria.

În toamna lui 2012, sistemul promitea că adevărul va fi aflat, iar cei vinovați vor plăti. În cazul bătrânei din Balotești, Parchetul General ne informa  la 25 septembrie 2012 că a fost începută urmărirea penală „față de învinuitul Staicu Ionuț-Lucian (agent de poliție judiciară al Poliției comunei Balotești, calitate deținută în anul 2010) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă continuată și favorizare a infractorului, în formă continuată”.   

La 8 noiembrie 2012, când Vlad Nicolae a fost trimis în judecată, Staicu era încă cercetat, în dosarul penal nr. 816/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, alături de ofițerul de poliție Năstasă Romeo-Ionuț.

Au trecut cinci ani de atunci. Cum s-au finalizat cercetările? Parchetul General nu vrea să spună, răspunzând solicitării pe care Active News a trimis-o din 18 ianuarie a.c.. Cel mai probabil, s-a dat SUP (n.r. - scoatere de sub urmărire penală), după ce tot subiectul a intrat în uitare.

Staicu Ionuț a devenit în 2015 șef de post la Poliția Periș (Ilfov). Năstasă Romeo-Ionuț a fost admis în 2013 la DGAF – Direcția de coordonare cazuri speciale, iar din 2014 lucrează la Poliția orașului Chitila. 

   

Ne întoarcem la Balotești, în vara lui 2010, în casa bătrânei agresate.

Singurul „act de cercetare” efectuat de comisarul Ștefanache Gică în cauză e un proces verbal de „consemnare a declarației orale”, datat 3 august 2010, în care s-a notat faptul că victima ar fi declarat că nu a fost violată și că își retrage plângerea împotriva numitului Vlad Nicolae. În realitate, procesul verbal e un fals ordinar, pe care comisarul de poliție l-a semnat singurel în trei locuri: la rubrica „Organ de poliție”, „Martor asistent”, dar și... „Persoană audiată”. „Executând semnături din fantezie”, se precizează în actul de acuzare prin care polițistul a fost trimis în judecată.

Folosind acest fals, Ștefanache a redactat apoi un referat prin care a propus neînceperea urmăririi penale față de Vlad Nicolae, propunere însușită întocmai de procuror. Adevărul a ieșit la iveală în august 2012, după uciderea japonezei, când trecutul lui Vlad Nicolae a fost verificat temeinic. Pus în fața falsului, comisarul Ștefanache nu doar că nu s-a căit, dar a perseverat în minciună, convingând alte două persoane (Oană Anca, colegă de birou cu el, și B. Florin, „martor asistent profesionist” la Poliția Otopeni) să dea organelor de cercetare declarații în favoarea lui. Declarații mincinoase. 

B. Florin și Oană Anca („agent de poliție” în rechizitoriul procurorilor, ofițer operativ la Poliția Otopeni, conform declației de avere din 2010) au fost puși sub învinuire de procurorii Parchetului General, pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă și de favorizare a infractorului.

La 8 noiembrie 2012, când Vlad Nicolae a fost trimis în judecată, cauza a fost  disjunsă, „spre a se continua cercetările”, precizau procurorii.  

Cel mai probabil, și acest dosar a fost închis cu SUP. Polițista în cauză lucrează în continuare, ca ofițer, la Poliția Otopeni.   

Singurul mazilit a fost comisarul de poliție Ștefanache Gică. Trimis în judecată, în același dosar cu Vlad Nicolae, sub acuzațiile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, Ștefanache a fost condamnat în 2013 la 4 ani de închisoare.

Lăsat în libertate în vara lui 2010, Vlad Nicolae a continuat seria infracțiunilor.

Vlad Nicolae se afla în cercul de suspecți stabilit de organele de poliție. A doua zi, fiind audiat, el a declarat că, la ora când s-a comis fapta, se afla pe acea stradă, în vizită la o rudă unde a înnoptat. Dar ruda le-a spus polițiștilor că Vlad Nicolae a plecat de acolo, în jurul orei 22:00. Fie și numai pentru aceste contradicții, Vlad ar fi trebuit propulsat în clasamentul suspecților. 

În aprilie 2011, organele de cercetare penală au dispus efectuarea unui raport, pentru a se stabili dacă ADN-ul găsit la CFL aparține vreunuia dintre suspecți și au pus la dispoziția specialiștilor criminaliști profilele genetice a patru din cele opt persoane considerate suspecte. Deși îi fuseseră ridicate probe biologice încă din februarie, Vlad Nicolae nu se afla pe lista scurtă. „Mai mult, organele de poliție au dispus în cauză efectuarea unei noi constatări tehnico-științifice biocriminalistice genetice, punând la dispoziția specialiștilor criminaliști urme biologice de la o altă persoană considerată suspectă, însă, din nou, nu și de la inculpatul Vlad Nicolae”, se arată în rechizitoriu. 

A fost „lucrătorul de poliție” de la Serviciul Investigații Criminale din cadrul IPJ Ilfov neinspirat? Sau mai degrabă nepregătit? Dacă n-ar fi lăsat violatorul să-i scape printre degete și ar trimis ADN-ul acestuia la laboratorul de criminalistică, pentru comparare, viețile a trei femei ar fi fost salvate!

Dar Vlad Nicolae a rămas din nou în libertate. La 25 februarie 2012, el a atacat-o pe S. Maria (84 ani), iar pe 1 martie pe A. Ana (85 ani), ambele domiciliate în Bucureștii Noi. Și în aceste cazuri, agresorul a lăsat în urmă probe biologice. Imposibil de exploatat în timp util, pentru că activitatea Laboratorului de genetică era suspendată „din lipsă de reactivi”, preciza Institutul Național de Criminalistică, prin adresa din 24.04.2012. 

Reactivii sunt folosiți îndeosebi la prinderea infractorilor. A criminalilor. Sunt deci extrem de importanți. Cum să lași Institutul Național de Criminalistică fără stocul necesar de reactivi?! Este un fapt extrem de grav! Și, deși a existat o vreme în care lipsa reactivilor devenise o obișnuință, nimeni nu a fost tras la răspundere.     

● „Omul sfințește locul”. Din mijlocul dosarului japonezei, în miezul cazului „împingăreței” de la metrou   

În septembrie 2012, după ce Vlad Nicolae a ucis-o pe studenta din Japonia, o comisie formată din ofițeri ai Corpului de Control al ministrului de Interne și ai Direcției Control Intern din cadrul IGPR a efectuat un control tematic la IPJ Ilfov și la Secția Regională de Poliție Transporturi București.

„Au fost dispuse măsuri de cercetare prealabilă față de 9 ofițeri, dintre care și membri ai conducerii Inspectoratului, atenționarea a 14 ofițeri. De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost sesizat în cazul a 2 ofițeri și a unui agent de poliție (n.r. - v. mai sus soluțiile dispuse). La nivelul Secției Regionale de Poliție Transporturi București, au fost dispuse măsuri de cercetare prealabilă pentru 8 ofițeri și membri ai conducerii, precum și atenționarea a 6 ofițeri”, anunța Ministerul de Interne.

Pe lista celor cercetați prealabil au fost și șeful IPJ Ilfov, Emanuel Marin Nica, dar și adjuncții săi, Ionel Lefter și Nicolae Baicu. În ianuarie 2013, Nica a fost eliberat din funcție și înlocuit cu Nicolae Marinescu. Fost șef al Direcției Arme din Poliția Română, Marinescu fusese cercetat și el, la rându-i, în cazul Gheorghe Vlădan, autorul atacului armat de la frizeria din Dorobanți, pe motiv că îi semnase acestuia permisul de port-armă.

Emanuel Nica a fost transferat la Poliția Capitalei, în poziția de șef de serviciu - Poliție Metrou, pe care o ocupă și azi. Se spune că „omul sfințește locul”. Poliția Metrou e cea care ar fi trebuit să monitorizeze imaginile surprinse de camerele de supraveghere video și să o oprească la timp pe femeia care împingea tinere în tunel.  

Ionel Lefter, adjunct la IPJ Ilfov, a fost sancționat cu mustrare scrisă și mutat la Poliția Otopeni. Adjunct al șefului Poliției Otopeni. În 2014, Lefter a fost numit șef al Poliției Chitila, de unde a ieșit la pensie în noiembrie 2016. 

Nicolae Baicu, cel de-al doilea adjunct al IPJ Ilfov, a fost schimbat doar... patru zile.  Baicu a contestat decizia conducerii IGPR la MAI și a rămas pe funcție. În mai 2014, conform informațiilor apărute în spațiul public, Baicu a fost în centrul unui scandal sexual petrecut într-un hotel din Sinaia ce găzduia o conferință a adjuncților șefilor de inspectorate. A fost trimis atunci adjunct la Poliția orașului Otopeni, dar în luna mai a anului trecut el a fost readus la IJP Ilfov și numit șeful Serviciului Cazier.

În septembrie 2012, în urma verificărilor făcute de Corpul de control al MAI la Secția Regională de Poliție Transporturi București, s-a declanșat cercetarea prealabilă pentru opt ofițeri, între care și șeful structurii, Dan Roșoga. Astăzi, Roșoga este director adjunct al Direcției Arme, Explozivi și Substanțe Toxice din IGPR.

Asta s-a întâmplat cu polițiștii: unul singur a fost sacrificat. Cel care a lăsat urme, măzgălind un proces verbal. Cel mai ageamiu dintre toți.

În ce-i privește pe procurori, sancțiunile sunt și mai derizorii. În ciuda tuturor declarațiilor făcute la acea vreme, cu nerv și cu patos.

Rezoluția procurorului Dunca, de respingere a propunerii de sesizare a instanței de judecată cu arestarea preventivă a lui Vlad Nicolae, e abracadabrantă. Deși existau suficiente indicii temeinice că el săvârșise fapta (noaptea, cu violență), procurorul - menționând totuși în rezoluție că în perioada 2008 - 2010 Vlad Nicolae mai fusese cercetat penal și sancționat cu amendă administrativă pentru trei infracțiuni de furt calificat - apreciază, din analiza actelor dosarului întocmit de polițiști, că „nu sunt îndeplinite în cauză exigențele privind condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă a unei persoane, exigențe stipulate atât în dispozițiile dreptului intern, cât și în jurisprudența CEDO”. 

În cazul lui Dunca, procurorul general al României de la acea dată, Laura Kovesi, a dispus la 7 septembrie 2012 sesizarea CSM - Inspecția Judiciară, pentru măsuri administrative. 

În martie 2013, când Secția pentru Procurori a CSM a judecat cazul său, Dunca a declarat că „pe calea acțiunii disciplinare exercitate de către Inspecția Judiciară s-a dat posibilitatea efectuării unui control paralel asupra soluției pronunțate pe fondul cauzei, ceea ce echivalează cu o încălcare a independenței justiției”, dar și că „nu se impune sancționarea procurorului pentru modul în care interpretează și aplică legea”. 

Iar Secția pentru Procurori a CSM a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția judiciară împotriva procurorului Dunca Wilhelm Emanuel, ca neîntemeiată.  

În octombrie anul trecut, aceeași Secție a CSM a dat aviz favorabil numirii lui Dunca la Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Deși, în 2012..

Vlad Nicolae fusese reținut de polițiști la 2 mai 2012, și eliberat a doua zi, prin decizia mărinimosului procuror Dunca Wilhelm Emanuel. 

La 8 mai 2012, victima M. Emilia a depus la Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, o plângere împotriva acestei rezoluții, în care arăta, printre altele, că „lăsarea în libertate a lui Vlad Nicolae, bazată pe interpretarea normelor europene, dar fără raportarea concretă la pericolul social al unei asemenea fapte, dovedește lipsa de reacție a autorităților, ce ar putea duce la comiterea unor fapte asemănătoare, și îi creează o puternică temere”. 

Această plângere ar fi trebuit soluționată, conform procedurilor, de prim procurorul Paraschiv Cătălin. „Dar plângerea părții vătămate însă, nu doar că nu a fost soluționată, dar a fost înregistrată numai la data de 16.07.2012, fără a purta vreo viză a conducerii și fără a se dispune soluționarea”, se spune într-un comunicat al Parchetului General. 

De fapt, așa cum rezultă din ancheta efectuată de Inspecția Judiciară a CSM, plângerea a fost depusă la procurorul de serviciu, fiind înregistrată în condica de audiențe în aceeași zi, la 8 mai 2012. Mai departe, „cercetările au stabilit faptul că plângerea nu a urmat cursul firesc, referitor la înregistrare și soluționare, fiind prezentată de către procurorul Dunca Wilhelm Emanuel prim-procurorului unității abia la data de 5 septembrie 2012, nesoluționată, acesta afirmând că a găsit-o în fișetul său.”

Plângerea nu apare, în nicio condică, ca fiind predată procurorului Dunca sau prim-procurorului Paraschiv. Cum a ajuns ea în fișetul procurorului împotriva căruia fusese făcută, Inspecția Judiciară n-a considerat necesar să lămurească. 

 

Așa cum am arătat mai sus, procurorul Dunca n-a pățit nimic. Doar prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, Paraschiv Cătălin, i-a încetat delegarea pe funcție la 10 septembrie 2012, din dospoziția procurorului general. A fost așa, o chestie demonstrativă, un fel de „noi tăiem în carne vie” pe manechin de plastic, pentru că oricum prim-procurorului îi expirase delegarea din martie 2012.  

  

În mai 2012, procurorul Dunca Wilhelm Emanuel nu a considerat necesară arestarea  lui Vlad Nicolae. L-a eliberat din arestul poliției, punându-i doar condiția să nu părăsească localitatea. Condiție pe care criminalul a respectat-o întocmai, atacând în noaptea de 5/6 august 2012 o femeie care locuia într-un bloc aflat la 185 metri de casa lui. S. Tudora (74 ani) a fost ucisă. Dosarul de omor a fost înregistrat în ziua de 8 august la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, iar de instrumentrarea lui se ocupa procurorul Puntaru Dănuț. 

Deși existau indicii clare că e vorba de o crimă, procurorul nu a participat la CFL și nici nu a început urmărirea penală „in rem”, cu toate că, ulterior, în cauză s-au făcut cercetări cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de omor și s-a solicitat efectuarea unor constatări tehnico-științifice.

Deloc surprinzător, suspectul principal era Vlad Nicolae. Dar el nu a fost audiat nici de organele de poliție, nici de procuror. Mai mult, deși la dosar se află un mandat de aducere a lui, emis de procuror pentru data de 10 august 2012, nu există și procesul verbal de aducere la îndeplinire a mandatului. În ziua în care ar fi trebuit să dea ochii cu Vlad Nicolae, procurorul Puntaru s-a mulțumit să-i vadă fotografia dinților. O planșă fotografică cu amprentele dentare ale lui Vlad Nicolae, ce au fost ridicate întrucât pe umărul victimei exista o urmă de mușcătură.

Procurorul Puntaru a dispus efectuarea unei constatări tehnico-știițifice care să stabilească dacă acele urmele de dinți au fost create de Vlad Nicolae. Dar a dat ca termen de realizare data de 14 septembrie 2012. Ce atâta grabă, când e vorba de o crimă? De ce, având probe, să te grăbești să prinzi ucigașul și să-l bagi după gratii? 

La 15 august 2012, a fost ucisă studenta din Japonia, M. Yurika (20 ani). Iar procurorul Puntaru încă mai stătea cu dinții criminalului în sertar! (La dosar existau și probele biologice ale autorului, dar procurorul n-a considerat necesar să dispună efectuarea vreunei expertize, pentru compararea ADN-ul găsit cu cel al lui Vlad Nicolae.)

În iulie 2012, Puntaru Dănuț Costel fusese evidețiat de Kovesi, pentru merite deosebite în activitate. Și în cazul lui,   a fost sesizată Inspecția Judiciară a CSM, însă Puntaru n-a mai intrat în dezbaterea Secției de Procurori. În 2013, el s-a întors la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5. 

Și asta e tot. Povestea e completă, de la ajutorul de șef de post și până la ministrul de Interne, de la procurorul de serviciu și până la CSM. Acesta este modus operandi. Da, oamenii din sistem mai greșesc. Dar sistemul, care nu greșește niciodată, îi iartă de (aproape) fiecare dată! Pentru că dacă n-ar ierta, sistemul s-ar reseta.

Timp de doi ani, Vlad Nicolae a agresat șapte femei. Trei dintre ele au fost ucise. După fiecare infracțiune, putea fi prins. Dar a scăpat, pentru că unii polițiști și unii procurori nu și-au făcut treaba. 

Exact așa au funcționat lucrurile și în cazul „polițistului pedofil”. Exact așa vor fi sancționați vinovații și acum. Pentru că gata, oamenii se uită deja în altă direcție. Oamenii uită. Iar jurnaliștii alunecă pe alte subiecte, mai frivole. Iar sistemul știe asta. Profită de asta. Își hrănește impunitatea cu asta.