ascultă articolul

Instanța Supremă a decis că asigurătorul de răspundere civilă auto va trebui să repare singur prejudiciile produse prin accidente de vehicule, anunță Digi 24.

Judecătorii au fost solicitați de procurorul general să dea o soluție unei probleme de drept apărute cu privire la aceste aspecte, întrucât instanțele nu au avut un punct de vedere unitar și au dat hotărâri diferite în astfel de procese.

„În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă”, potrivit deciziei luate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.23/2015.

Judecătorii au admis astfel recursul în interesul legii declarat de fostul procuror general Tiberiu Nițu.
Soluțiile date de instanțele judecătorești sesizate cu astfel de dosare:

Într-o primă orientare, instanțele au apreciat că societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și că este obligată fie să repare singură prejudiciul cauzat prin accidentul auto, fie să plătească despăgubirile civile în solidar cu inculpatul.

Potrivit celei de-a doua orientări, instanțele au considerat că societatea are o calitate procesuală distinctă: cea de asigurător de răspundere civilă. Astfel, judecătorii au obligat la plata despăgubirilor civile fie asigurătorul RCA, fie inculpatul alături de/împreună cu asigurătorul, fie inculpatul în solidar cu asigurătorul.

După analizarea celor două tipuri de soluții, atât procurorul general, cât și instanța supremă au considerat că prima orientare este cea corectă.

În concluzie, societatea de asigurare este considerată drept parte responsabilă civilmente și va fi obligată să răspundă singură pentru plata daunelor.

Argumentele deciziei:

„Societatea de asigurare nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil inculpatului, acesta din urmă fiind singurul autor al faptelor. Societatea de asigurare și-a asumat conduita acestuia, obligându-se la plata despăgubirilor.

Asigurătorul, atunci când acoperă prejudiciul suferit de terțul victimă a accidentului, nu face o plată pentru inculpat și nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația asumată prin contractul de asigurare.

De altfel, Curtea Constituțională, în juridisprudența sa constantă, a susținut că asigurătorul nu este doar un simplu garant, ci adevăratul debitor al despăgubirii care se cuvine terțului prejudiciat, deoarece el nu doar avansează, ci suportă, efectiv și definitiv, prejudiciul cauzat prin culpa asigurătorului său.

Totodată, dispozițiile exprese din legislația asigurărilor caracterizează răspunderea asigurătorului de răspundete civilă și a asiguratului ca fiind solidară.

Prin urmare, modificarea legislativă relevată de art. 86 din Codul de procedură penală rezolvă situația juridică creată prin încheierea contractului de asigurare obligatorie de către inculpat, consacrând expres răspunderea civilă contractuală a părții responsabile civilmente care, potrivit noilor dispoziții poate acoperi singură prejudiciul creat de inculpatul vinovat de săvârșirea faptei.

Conținutul nou al dispoziției legale invocate este menit să rezolve diferendele jurisprudențiale existente în această materie sub imperiul legii anterioare.

În concluzie, persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, angajarea răspunderii inculpatului în temeiul răspunderii civile delictuale fiind posibilă doar pentru pagubele neacoperite, în ipoteza în care prejudiciul depășește întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare și normele speciale aplicabile în materie”.