ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a prezentat la Bruxelles, la o conferință organizată de Parlamentul European, informații despre rezultatele obținute, în ultimii zece ani, de procurorii anticorupție.

La acest eveniment au luat parte mai mulți politicieni, dar și jurnaliști. printre aceștia și Mirel Curea, care a făcut o analiză asupra activității DNA, scrie Dan Andronic pe blogul său.

„Doamnelor și domnilor,

Va mulțumesc pentru ocazia acordată, aceea de a mă exprima în calitate de jurnalist independent. Fac anchete și investigații jurnalistice de la începutul anului 1990, când am debutat la cel mai puternic și vândut săptămânal din România: Zigzag. Am intrat în presă știind ce înseamnă din proprie experiență un sistem dictatorial, bazat pe abuz și violență. În ultimele luni ale regimului Ceaușescu, în anul 1989, fusesem în repetate rânduri anchetat de Securitate, reținut de mai multe ori fără nici o bază legală, amenințat cu moartea. Am fost supus de către Securitatea lui Ceaușescu unor presiuni și violențe pe care evit să mi le amintesc. Ca jurnalist de investigații, am fost martorul tuturor evenimentelor care au marcat istoria acestor 27 de ani, am putut interpreta istoria recentă a României, mai ales din ceea ce ascundeau reprezentanții Puterii. Asta, pentru că plec întotdeauna de la premiza  că „nimic din ceea ce Puterea permite opiniei publice să afle nu conține adevărul” și de la considerentul că între Stat și Drepturile Cetățenilor, raporturile sunt antagonice. 

Astfel, atât experiențele anterioare căderii regimului lui Ceaușescu, cât și cele ulterioare, jurnalistice, mă îndreptățesc să afirm că ceea ce în România se numește „lupta împotriva corupției” este, de fapt, doar o Cortina. În spatele ei s-a construit și s-a manifestat o veritabilă „poliție politică”. Un mecanism de tip Stat Paralel – Deep State care a reușit să confiște pârghiile de exercitare democratică a puterii în principalele instituții ale statului de drept: Legislativ, Executiv și Judecătoresc. Nu contest necesitatea luptei împotriva corupției! Dar este de datoria mea să atrag atenția când instituțiile statului devin abuzive și folosesc metode proprii Securității lui Ceaușescu. O să încerc să vă explic rapid despre ce este vorba!

În primele zile ale primului mandat al fostului președinte al României Traian Băsescu, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, a emis Hotărârea nr. 17/28.02.2005, rămasă secretă și în prezent, prin care corupția a fost trecută în categoria amenințărilor la adresa securității și inclusă în structura Strategiei de securitate natională. În baza acestei Hotărâri a CSAT și a Legii 51/1991, privind securitatea naționala a României, lege care nu conține nicio mențiune explicită cu privire la coruptie ca având legatură cu siguranța natională, între Serviciul Român de Informații și Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație si Justiție s-au încheiat Protocoale și Planuri de Colaborare. Un Protocol care, o spunea în 2013 însuși SRI-ul, în propriul raport înaintat Parlamentului, însemna implicarea ofițerilor de informații în procedurile penale, elaborarea rechizitoriilor și supravegherea modului în care se finalizează un dosar în instanță. Exact ca și Securitatea lui Ceaușescu!

Prin constituirea „echipelor mixte”, ofițerul de informații a fost introdus în activitatea judiciară. Echipa procuror-polițist, constituită legal, potrivit Codului de Procedură Penală, a fost ilegal extinsă. A devenit o echipă compusă din ofițer de informații, procuror și polițist. Astfel, Codul de Procedură Penală, o lege organică, a fost modificat de o Hotărâre a CSAT, de Protocoalele și Planurile de Colaborare, toate secrete. Total împotriva drepturilor omului! CSAT, SRI și ÎCCJ, prin modificarea procedurii penale, au legiferat astfel, în condițiile în care, potrivit Constituției, unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul. 

Nu am vorbit decât despre cadrul ilegal în care mii de dosare au fost alcătuite și trimise instanțelor, nu și despre conținutul lor, de cele mai multe ori unul clădit pe denunțuri smulse cu forța sau falsificarea probelor. În aceste cazuri, scopurile de „poliție politică” s-au atins prin metode infracționale, numite în Codul Penal „Cercetare abuzivă”, „Supunere la rele tratamente”, „Tortura” și „Represiune nedreaptă”. Cândva, cei vinovați vor plăti pentru aceste abuzuri!”