Mama polițistului Bogdan Gigină, decedat în timp ce se afla în coloana oficială care îl însoțea pe fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, a transmis un nou mesaj.

La un an și nouă luni de la moartea fiului său, femeia a postat pe o rețea de socializare un mesaj în care cere să i se facă dreptate fiului ei. „Cât trebuie să mai așteptăm?", se întreabă mama îndurerată.

Pe 20 octombrie 2015, știrea care prezenta moartea polițistului Bogdan Cosmin Gigină, făcea înconjurul țării. Tânărul de 29 de ani îi deschidea calea vicepremierului de la acea vreme, Gabriel Oprea. Din cauza ploii, Bogdan, care făcea parte din coloana oficială, a derapat cu motocicleta și a căzut într-o groapă adâncă de trei metri, aflată pe bulevardul Știrbei Vodă.

La aproape doi distanță, mama polițistului se întreabă unde este dreptatea, informează B1 TV.

„Încă așteptăm soluționarea dosarului. Orice demers făcut este egal cu zero. A trecut 1 an și 9 luni de când acest copil a fost omorât. Cât trebuie să așteptăm?", a scris pe Facebook mama polițistului. 

Carmen Gigină a povestit tot ce a trăit în ziua când a aflat de accidentul fiului său. 

„Nu am vrut până acum să vorbesc despre trăirile noastre; acum vreau ca toți cei care ne-ați «condamnat» să înțelegeți de ce nu am făcut-o. Sunt lucruri greu de spus și greu de imaginat pentru voi care sunteți părinți. În seara zilei de 20 octombrie 2015 în urma telefonului primit la ora 19.02 am alergat către Spitalul Universitar. Cel care ne-a anunțat de accident repeta «nu pot să cred că s-a întâmplat asta, nu pot să cred....» Soțul meu și-a îmbrăcat un trening peste pijama și a plecat către spital.... eu m-am blocat, nu reușeam să mă îmbrac.... eram ... paralizată.... I-am spus să alerge soțului meu ... «am să ajung cu un taxi, nu mă aștepta ....du-te lângă băiat». Am ieșit în stradă căutând un taxi ...greu de găsit ...afară ploua torențial. Am pornit către zona Unirii spunând rugăciuni pentru viața copilului meu. Nu îmi păsa că oamenii se opreau și mă priveau ca pe un om debusolat, nu-mi păsa.... decât de el, de copilul meu, imploram Divinitatea ca el să fie bine. În momentul în care am intrat în Spitalul Universitar am avut impresia că toată lumea mă cunoaște.

Cel de la intrare a întrebat «Sunteți mama polițistului accidentat?» Mi-a arătat ușa unde copilul meu era resuscitat. Am intrat și acolo am găsit un copil, copilul meu, complet desfigurat, cu gâtul retezat; cu chipul plin de sânge, pardoseala era plină de sânge; m-am prăbușit la picioarele lui, sărutându-le și strigându-l. Încă avea șosetele ude în picioare. M-am trezit ridicată brusc și zguduită de umeri... medicul de gardă plângea și încerca să mă facă să înțeleg că nu se mai poate face nimic. M-am prăbușit din nou la picioarele copilului meu, implorând și privind oamenii care, deși știau că nu se mai poate face nimic pentru el nu voiau să renunțe. Nu am să uit niciodată cum acei oameni încercau imposibilul, nu am să uit lacrimile care li se înnodau sub barbă... Astăzi privesc, privim neputincioși la nedreptatea făcută sufletului copilului nostru'', a scris aceasta pe rețeaua de socializare.