Generalul-maior în retragere Victor Marcu, fost prim adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (1992- 1995), a încetat fulgerător din viață în noaptea de 18 spre 19 decembrie 2023, transmite generalul Aurel Rogojan în EVZ.

Victor Marcu s-a născut la 28 iunie 1943 în Moroieni-Dâmbovița și a absolvit Facutatea de Științe Juridice a Universității din București în 1970. Ca ofițer de informații pentru securitate națională și-a desfășurat activitatea în domeniul contraspionajului economic (1968-1972), iar următorii 20 de ani în Serviciul Extern al Securității României, acoperind numeroase zone sensibile.

După 1990, ca urmare a unor neacomodări de principii fundamentale cu directorul de atunci al Serviciului de Informații Externe, Mihai Caraman, considerat de specialiștii americani în domeniu ca apropiat al serviciilor speciale ale fostei URSS, l-au determinat să se transfere la Serviciul Român de Informații, fiind numit prim adjunct al directorului SRI, Virgil Măgureanu.

Ca prim-adjunct al directorului SRI a avut contribuții esențiale la consolidarea doctrinar-organizatorică a activității de informații pentru securitate națională în contextul geopolitic al tranziției de la totalitarism către societatea democratică, consemnează generalul Aurel Rogojan.

Cu toate acestea, deosebirile fundamentale, până la divergențe, dintre generalul Victor Marcu și directorul SRI Virgil Măgureanu, cu privire la sistemul viitor de alianțe al României, precum și propensiunea unor membri ai conducerii Serviciului de implicare în activități ce-i plasau în conflicte de interese, au dus la îndepărtarea, deloc elegantă, printr-o înscenare tipic kaghebistă, a generalului, din funcția de prim adjunct al directorului, în luna august 1995, mai informează generalul Rogojan în EVZ.

Prin Decretul nr. 70 din 19 aprilie 1996 al președintelui Ion Iliescu, generalul Victor Marcu a fost trecut în rezervă. 

Victor Marcu se alătură altei figuri legendare a serviciilor secrete românești, generalul Victor Neculicioiu, fost șef al celebrei Unități 0110 „anti-KGB”. În acest sens, prezentăm mai jos un fragment semnificativ privind activitatea celor doi Victori din anii `90, după filmarea unică marca Ziaristi Online cu generalul Victor Marcu la o lansare de carte a generalului Aurel Rogojan de la Craiova, nu fără a nota momentul în care fostul contraspion s-a despărțit de viață, la exact 34 de ani de la momentul declanșării evenimentelor din decembrie 1989. VIDEO:

In episoadele anterioare ale serialului Ziaristi Online dedicat tradarilor in favoarea Ungariei de la varful Guvernului si din afacerile si presa Romaniei, am tratat deja mai multe cazuri, prezentate in interviul exclusiv realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului "Anti-STASI” al Unitatii speciale 0110 "Anti-KGB” : Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale "Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB » si Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Apoi a urmat prima confirmare oficiala a afirmatiilor noastre: Secretele UM 0110 (III). Revista oficiala a veteranilor SRI confirma infiltrarea Budapestei la nivel inalt in Executivul de la Bucuresti: agentul de influenta Alin Teodorescu si spionul Rudas Erno »

Astazi, in partea a patra, extrasa din cea mai recenta carte a generalului (r) Aurel Rogojan, Fereastra Serviciilor Secrete, aparuta la Editura Compania, inregistram practic o reconfirmare profesionala a cazurile care intra sub incidenta Art 155 Cod Penal (fapta de tradare se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi).

Expertul serviciilor de informatii romanesti furnizeaza si o lista neagra in 20 de puncte a relatiilor romano-maghiare, asa cum a fost ea prezentata de un fost prim-adjunct al directorului SRI. Mai mult, il acuza pe primul sef al SRI, Virgil Magureanu, de aceleasi fapte de care se fac vinovati alti trei cetateni romani, doi prim ministri ai Romaniei, Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu, si un agent al Ungariei, Alin Teodorescu, primul presedinte al Fundatiei Soros si al Grupului pentru Dialog Social, deputat si sef al campaniei electorale a PSD, consilier si sef al Cancelariei primului ministru al Romaniei: relatii cu o putere straina prin intermediul sefului rezidentei de spionaj maghiar, Rudas Erno. Personaj despre care presedintele Romaniei Traian Basescu afirma ca fostul premier Calin Popescu Tariceanu a dorit "sa se asocieze” cu el  "si in afaceri”. Oare li s-au prescris faptele?

Dar care a fost miza acestor asocieri, afaceri, tradari si transferuri, de la agentul Alin Teodorescu si Adrian Nastase la spionul Rudas Erno si Calin Popescu Tariceanu? Ce au insemnat toate acestea pentru simplii romani si cum ne afecteaza viata economica, politica si, in fond, siguranta nationala a Romaniei de astazi? Despre toate acestea, in editiile noastre viitoare, incepand de luni, cand veti afla si care a fost prima actiune antiromaneasca a "Sociologului” SOROS-GDS la preluarea functiei de sef al Cancelariei primului ministru al Romaniei si cum apar exact cand trebuie marii investitori ai patriei, Verestoy Attila si Dinu Patriciu. Serialul continua.

Dam cuvantul expertilor in informatii:

Activitatea secretă de informații și Tratatul româno-ungar

La un moment dat, în anii ’90, finalizarea tratatului româno-ungar se afla în impas. Dezvelirea la Gyula a bustului scriitorului român Liviu Re­brea­nu a constituit un foarte bun pretext pentru ca miniștrii de Externe ai României și Ungariei să treacă în revistă, într-un cadru mai puțin forma­lizat, prioritățile agendei diplomatice bilaterale. Ministrul de Externe Teo­dor Meleșcanu a acordat o atenție specială pregătirii întâlnirii cu omologul său maghiar, dr. Géza Jeszenszky. În acest sens a acceptat să fie do­cu­mentat mai în amănunt asupra aspectelor clandestine ale activității di­plo­maților unguri acreditați la București, despre care fusese informat punctual, în perioada de când preluase portofoliul Externelor.

Directorul Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, nu avea în acel moment o relație sinceră cu ministrul de Externe, fiind preocupat să-i erodeze credibilitatea în fața președintelui Ion Iliescu. Probabil că președintele i-a pus acea întrebare-verdict : «Măi, tu ce părere ai de­spre Meleșcanu?» Pentru Fouché-ul României, o astfel de întrebare în­semna o temă de lucru. El primise de prin cotloanele cucuvelelor din turnul Cotrocenilor un semnal că ministrul de Externe nu mai este în grațiile pre­zidențiale și avea să procedeze în consecință…

Negocierile pentru încheierea tratatului de bază româno-ungar erau în impas, pe de o parte, din cauza condiționărilor inadmisibile ale guvernelor de la Budapesta în ceea ce privește statutul minorității maghiare din România, iar pe de altă parte, din cauza acțiunilor agresive în continuă escaladă a serviciilor speciale ale Ungariei pe teritoriul României, cu sprijin politic chiar din interiorul guvernului de la București, în care fuseseră infiltrați agenți importanți.

Referitor la carierele politice realizate de agenții serviciilor speciale ale Ungariei în guvernele României, este de remarcat mărturia generalului (r.) Victor Neculicioiu, care era în 1989 director al Departamentului Contraspionaj « Țări Socialiste » (U.M. 0110) : «[…] era cel puțin pito­rească prezența la vârf în guvernul român a unui agent maghiar, care lucra și cu rușii, iar fiii lui serveau separat informativ pe cei interesați.» Iar legătura cu un altul, acesta cetățean român (criptonim « Sociologul »), re­crutat în 1988 de serviciul de spionaj al Ungariei, menționează : «[…] un prim-ministru român a insistat, după o vizită la Budapesta […], ca „Sociologul" să fie numit într-o funcție înaltă în executiv (2002)»¹.

Generalul Victor Marcu i-a prezentat ministrului de Externe do­cumentarea necesară – i-a remis-o personal, știind că Virgil Măgureanu nu și-ar da acordul, deoarece avea contacte mai frecvente cu ambasadorul Ungariei la București decât cu ministrul de Externe al României².

Pentru întâlnirea cu omologul său maghiar, ministrului de Externe i s-a supus atenției un număr de 20 de probleme, după cum urmează (dacă memoria nu ne înșală) :

1. Încălcarea de către diplomați ai Ambasadei Ungariei la București a Convenției de la Viena asupra relațiilor diplomatice, existând dovezi ale unor activități clandestine și posibilități de realizare a flagrantului pentru fapte de spionaj.

2. Realizarea de către diplomați unguri a unor provocări cu sco­pul de a fi acuzată România de încălcarea embargoului impus Serbiei și Mun­te­negrului.

3. Tentative de recrutare și implicare a unor cetățeni români în ac­țiuni de spionaj-trădare.

4. Șicanarea sistematică a cetățenilor români nemaghiari care călătoresc în Ungaria (aplicarea de semne distinctive pe documentele de trecere a frontierei, supunerea la anchete polițienești provocatoare, solicitarea de informații sub intimidare ș. a.)

5. Susținerea pe teritoriul Ungariei a activităților așa-zisului « Gu­vern în exil al Transilvaniei », « Uniunii Mondiale a Ardelenilor », propagandei antiromânești și a actelor și gesturilor inamicale a numeroase organizații neguvernamentale.

6. Racolarea și instruirea de cetățeni români în organizații și tabere paramilitare clandestine, urmate de plasarea lor ca mercenari în războaiele civile din Iugoslavia.

7. Agresiuni informaționale sistematice la adresa României, cu sco­pul vădit de defăimare și denigrare a realităților politice interne privind minoritățile.

8. Activități cu scop explicit de contestare a Tratatului de la Trianon (1920) și a Tratatului de Pace de la Paris (1947) și de revizuire a frontie­rei Ungariei cu România.

9. Transferarea la Budapesta și de aici în Transilvania a centrului de greutate al activităților organizațiilor revizioniste ale emigrației.

10. Implicarea unor cetățeni maghiari în trafic de arme și muniții înspre România.

11. Folosirea de către numeroase persoane din Ungaria a pașa­poar­telor diplomatice sau de serviciu pentru a participa în România la diverse manifestări ale minorității maghiare fără notificare prealabilă, conform uzanțelor.

12. Mobilizarea lobby-ului maghiar din Occident pentru izolarea României pe plan extern.

13. Strategia subminării și cuceririi economice a Transilvaniei³.

14. Înființarea de către universități maghiare a unor filiale în Ro­mânia, fără un acord prealabil.

15. Trimiterea în școlile de limba maghiară din România a unor ma­teriale didactice care nu concordă cu programele aprobate de autoritatea competentă a statului român.

16. Practica unor autorități administrative locale de a angaja direct relații externe fără o notificare prealabilă.

17. Percepția tot mai accentuată a opiniei publice, pe baza informațiilor vehiculate de mass-media, dar și în urma unor sondaje, că Un­garia s-ar pregăti pentru eventualitatea unui conflict deschis, inclusiv militar, cu România.

18. Radicalizarea unor orientări politice ale minorității maghiare ca urmare a avântului dreptei naționaliste extremiste din Ungaria.

19. Desfășurarea de către organizații din Ungaria a propagandei vi­zând autonomia Transilvaniei.

20. Preocupările existente în vederea internaționalizării problemei Transilvaniei.

Programul guvernului Ungariei nu ascundea naționalismul, iar premierul Gyula Horn (1994-1998) se număra printre fondatorii neorevizio­nismului postkadarist. După unificarea Germaniei, desfederalizarea Ceho­slo­vaciei și disoluția Iugoslaviei, Budapesta s-a simțit încurajată de contextul regional, care îi era favorabil. După o serie de proiecte menite să-i sporească rolul regional – printre care «Inițiativa Central-Europeană», «Grupul Visegrád» și «Euroregiunea Carpatică», Ungaria și U.D.M.R. au devenit interesate și de stabilirea unor legături directe cu comunitățile turco-tătare din Dobrogea.

Chiar și în condițiile integrării europene, Ungaria își exprimă dreptul și obligația de a interveni în interesul maghiarilor din afara granițelor, neputând renunța la ideea că Tratatul de la Trianon este un dictat nedrept, dar este conștientă, în același timp, că modificarea granițelor nu ar re­pre­zenta decât o sursă de conflicte. Drept urmare, a inițiat un amplu studiu al tuturor instrumentelor juridice internaționale pentru evaluarea aspec­telor juridice, administrative și culturale ale formelor de autonomie ale minorităților (frontierele etnice interioare, frontierele virtualizate, minori­tățile maghiare în chip de comunități făuritoare se stat, identificarea po­liticii guvernelor de la Budapesta cu punctele de vedere ale organizațiilor reprezentative ale minorităților, independența economică a minorităților, pregătirea în Ungaria a liderilor organizațiilor minorității, susținerea idea­lurilor de autonomie ale altor popoare sau etnii din regiune, instituirea unui sistem european de protecție a minorităților etc.). […]

Note:

1. V. Neculicioiu, «Conotații la drama națională – relatări pentru istorie», în Vitralii. Lumini și umbre. Revista Veteranilor din Serviciile Române de Informații.

2. Devenise aproape un obicei al ambasadorului Rudas Ernő de a-l vizita pe Virgil Măgureanu în zilele imediat următoare ședințelor operative ale Biroului Consiliului Director al Serviciului care aveau pe ordinea de zi probleme referitoare la activitatea serviciilor speciale ungare în România. Mai mult chiar, ambasadorul și-a stabilit reședința peste drum de cabinetul directorului S.R.I. După încetarea misiunii diplomatice, Rudas Ernő a intrat în «afaceri regionale», care implicau frecvent deplasări și numeroase contacte în cele șapte state din jurul Ungariei având comunități maghiare. Și alți foști diplomați unguri în România s-au lansat în afaceri cu susținerea unor parlamentari ai U.D.M.R. și sub protecția agenților care au penetrat importante niveluri decizionale.

3. Declarații de la Budapesta confirmau fără echivoc miza bătăliei economice pentru Transilvania, ca parte a programului revizionist ungar. Astfel, Lukács Miklós, ex-consilierul pentru probleme politice al fostului premier ungar, Antall József, declara : «Ungaria are un plan de integrare treptată a Transilvaniei, atrăgând-o în sfera sa de influență prin amplificarea legăturilor în domeniile economic, politic, cultural și religios, aceasta fiind strategia cea mai indicată în actuala conjunctură internațională.» De asemenea, fostul atașat militar al Ungariei la București, Arady Sándor, a declarat : «Autoritățile budapestane vor acționa lent. Dar precis în sfera economicului, considerând această cale ca fiind cea mai sigură pentru a penetra și acapara Transilvania.» Pe de altă parte, România era și este serios afectată de amploarea criminalității economice care își are originea în Ungaria – evaziune fiscală, operațiuni de comerț exterior prohibite ori pentru care nu se respecta legea română.

Addenda despre Rudas Ernő, de la data recrutarii «Sociologului» si pana la asocierea «și în afaceri» cu Calin Popescu Tariceanu (apud Traian Basescu, presedintele Romaniei) :

– Consulatul din Cluj-Napoca era condus în 1988 de Rudas Ernő, căruia i s-a întrerupt misiunea consulară în România. Ulterior Rudas Ernő a fost retrimis la post în România sub acoperire diplomatică la Ambasada Ungariei la București. După 1990, Rudas Ernő a fost acreditat ca ambasador al Ungariei la București. După încheierea misiunii diplomatice, și-a continuat activitatea în România sub aco­perirea afacerilor comerciale, devenind partener de afaceri, printre alții și cu viito­rul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu. Despre această nepotrivită asociere, președintele României, Traian Băsescu, a declarat la postul de televiziune B1TV, în emisiunea « Nașul » : «[…] informațiile pe care le-am primit eu despre domnul Ernő le-a primit și domnul premier, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă a dorit să se asocieze și în afaceri, asta a fost opțiunea dânsului». Răspunsul președintelui României a clarificat interesul jurnalistic al mo­deratorului emisiunii « Nașul », dar a deschis o nouă problemă. Domnul Traian Bă­sescu a spus că fostul premier «a dorit să se asocieze și în afaceri» [s. n.] cu spionul ungur. Întrebarea firească deschisă de președinte este : «În ce alt­ceva era deja asociat fostul premier cu generalul serviciilor speciale ungare, Rudas Ernő ?».

– Rudas Ernő s-a născut în 1951 la Cluj-Napoca, dar în evidențele Regis­trului Român al Comerțului figurează că s-a născut la Budapesta. A îndeplinit funcțiile de consul general la Cluj, consilier și ministru-consilier la Ambasada Ungariei la București. În 1988 a fost retras de la post ca urmare a încălcării pre­vederilor Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice, respectiv s-a implicat în activități ostile statului în care era acreditat, coordonând rezidența de spionaj a Ungariei în România.

– În 1995, Rudas Ernő și-a încheiat misiunea în România ca ambasador, după ce în presa din Budapesta au fost preluate informații despre activitatea de spionaj efectuată în România de el, de Oltványi Ottó – atașatul de presă și Aszódi Sándor – atașatul militar.

Din Aurel I. Rogojan – Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, București, 2011