Un agent procedural de la Judecătoria Cluj-Napoca a fost achitat, ieri, de Curtea de Apel Cluj de infracțiunile de abuz în serviciu și fals, după ce fusese condamnat de prima instanță, informează Clujust.ro. În apel, chiar și procurorul de ședință de la Parchetul Curții de Apel Cluj, un magistrat cu o vastă experiență, a pus concluzii de achitare pe ambele infracțiuni, raportat la decizia 405/2016 a Curții Constituționale a României (CCR), care spune că faptele „trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală”.

Conform rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată în octombrie 2015, inculpatul, „în cursul lunii octombrie 2011, în calitate de agent procedural al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe de o parte, a falsificat cu ocazia întocmirii un număr de 8 dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu privire la numiții E.R., S.Z.K.B., E.V.S., A.S., C.I., M.A., R.R. și C.R., pentru termenul din 17.02.2012 în dosarul nr.5606/1117/2009* al Tribunalului Cluj, prin sublinierea pe aceste documente a mențiunilor necorespunzătoare adevărului, în sensul afișării citațiilor pe ușa principală a locuinței destinatarului și atestării faptului că nicio persoană nu a fost găsită, iar pe de altă parte, cu știință, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a îndeplinit procedurile de citare și nu a respectat în mod vădit dispozițiile legale prevăzute la acea dată în materia citării persoanelor și comunicării actelor de procedură din vechiul Cod de procedură civilă, cauzând vătămarea intereselor legitime ale sus-numiților de a lua la cunoștintă despre termenul de judecată, la timp și potrivit căilor legale, la data la care instanța apreciază că trebuie emise și trimise citațiile, astfel încât să își poată pregăti apărările pe care le consideră utile în cauză, în același mod ca și adversarul din proces.”

 

Agentul procedural a fost condamnat de Judecătoria Dej la 6 luni închisoare cu suspendare. În motivarea sentinței de la fond se arată că fapta inculpatului, care nu a îndeplinit procedurile de citare a numiților E.R., S.Z.K.B., E.V.S., A.S., C.I., M.A., R.R. și C.R., a cauzat „vătămarea intereselor legitime ale sus-numiților de a lua la cunoștintă despre termenul de judecată, la timp și potrivit căilor legale, la data la care instanța apreciază că trebuie emise și trimise citațiile, astfel încât să își poată pregăti apărările pe care le consideră utile în cauză, în același mod ca și adversarul din proces” și „întrunește obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată (8 acte materiale), prev. de art.246 cu aplicarea art.41 alin.(2) din Codul penal din 1968 și art.5 din noul Cod penal.”

Ieri, Curtea de Apel Cluj a decis să admită „apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Dej și inculpatul H.D. împotriva sentintei penale nr.1370/21.11.2016 a Judecatoriei Dej, pe care o desființează în întregime. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite”, Curtea de Apel Cluj a dispus, „în baza art.16 lit.b C.p.p. (nt. - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) achitarea inculpatului H.D. de sub învinuirea comiterii infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. anterior.

În baza art.16 lit.a C.p.p. (n.r. - fapta nu există)”, s-a dispus „achitarea inculpatului H.D. de sub învinuirea comiterii infractiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma continuata prev. de art.246 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. anterior.”

Decizia este definitivă.

Procurorul de ședință în apel a fost Violeta Trăistaru, care este procuror general adjunct al Parchetului Curții de Apel Cluj și are o experiență de peste 20 de ani în domeniu. În concluziile puse de procuror se arată că trebuie să există un grad de intensitate al vătămării care să justifice sancțiune penală, așa cum se arată în decizia 405/2016 a CCR.

„Nu în ultimul rând, trebuie analizat elementul de gravitate și intensitate a urmării. Prezumând că reclamanții într-adevăr doreau să se prezinte, să mai propună probe și să se războiască cu partea adversă în condiții de deplină egalitate și prin prezența fizică, trebuie analizat dacă, în aceste condiții, conduita inculpatului putea produce un efect dirimant pentru obținerea dreptului material. Or, solicit a se observa că trei dintre reclamante au fost audiate, respectiv interogate telefonic, ocazie cu care au precizat că la momentul facerii citării nu se mai aflau la sediul procesual ales, pentru că părăsiseră această locație din considerente diverse și nu au anunțat pe nimeni. Prin urmare, obiectiv nu li se putea produce un prejudiciu, pentru că, dacă aceste persoane nu au considerat necesar să modifice locul citării și nu se mai aflau la locul citării, nu aveau cum să fie citate”, a precizat procurorului de ședință, în concluziile depuse.

„Elementul de intensitate nu poate fi dovedit pentru motivul care rezultă din încheierea de ședință din 17 februarie, încheiere care este depusă la dosar. Cu acea ocazie, instanța a întrebat părțile prezente dacă au cereri. Nimeni nu a avut nicio cerere, nu s-a solicitat sancționarea agentului procedural și nu s-a invocat lipsa de procedură, ci s-a constatat expresis verbis că procedura este îndeplinită. 

În aceste condiții și cunoscându-se că nu s-a îndeplinit corect procedura și că nimeni nu a știut de proces dintre reclamanți, se ridică problema legată de motivul pentru care nu s-a solicitat instanței sancționarea administrativă a agentului procedural și motivul pentru care nu s-a solicitat să se constate că nu este îndeplinită procedura de citare, pentru că în mod vădit nu era îndeplinită, și persoana vătămată prezentă la acest termen știa acest lucru, pentru că a scris acest element în declarația olografă.

Or, prima etapă de sancționare în cazul abuzului în serviciu care este avută în vedere este de a cere sancționarea începând de la cel mai puțin intens nivel de sancționare, adică amenda judiciară. Dacă se va aprecia că gradul de intensitate al vătămării și al efectelor este atât de mare încât sancționarea administrativă este insuficientă, se trece la sancțiunea penală. Or, cât timp persoanele care sunt primele interesate (reclamanții) nu sesizează instanței civile o astfel de încălcare și doar una dintre ele declară în fața organului judiciar penal că această vătămare prezintă o asemenea intensitate, nemotivată, de natură a cere sancționarea penală, se pune problema dacă există această urmare sau nu. În aprecierea mea personală, această urmare nu există și, raportat la decizia Curții Constituționale, cel puțin în acest moment procesual, aspectele învederate nu își găsesc reflectare în dispozițiile normei așa cum a fost reținută pentru a fi aplicată de Curtea Constituțională. Pentru acest motiv, nu există nicio urmare de abuz în serviciu sub aspectul menționat”, a subliniat procuror general adjunct al Parchetului Curții de Apel Cluj.