Judecătorul intră în sală, după ce întârzie sfertul academic, și apoi cere amânările. Termenul din dosarul în care fostul secretar de stat pentru revoluționari, Emilian Cutean, e rejudecat pentru infracțiuni de corupție, „după admiterea cererii de revizuire în cazul hotărârii CEDO” durează 60 de secunde. E lipsă de procedură.  

Ȋnainte să vină rândul dosarului Colectiv, în boxa arestaților sunt introduși șase indivizi îngemănați cu brățări la încheieturile mâinilor. Ȋi escortează un mascat de la trupele de securitate specială (SASS) plus doi jandarmi. E semn rău: dacă arestații sunt în boxă, termenul de azi se va lăsa, aproape sigur, tot cu o amânare.

Grefierul începe să citească lista părților pe repede-nainte. Avocații, care apără și câte 20 de părți civile deodată, nu țin ritmul și uită să strige „reprezentat”. Mulți dintre ei și-au oferit serviciile juridice pro-bono, atunci când emoția Colectiv și mediatizarea cazului erau uriașe. Acum, apărătorii sunt blocați într-o poveste ce pare fără de final.

„Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice” e printre ultimii de pe lista citativului. La termenul de acum două săptămâni, DNA a cerut, iar judecătorul a admis ca statul să fie citat în calitate de garant al despăgubirilor. Dar statul român nu e prezent în sală, printr-un jurist care să-l reprezinte. E un alt semn rău, pe care scrie mare „amânare”.

După ce face prezența, grefierul anunță că „nu au fost obținute date privind decesul lui Soroceanu Răzvan de la DEPABD (n.r. – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date)”. Răzvan Soroceanu, unul dintre supraviețuitorii tragediei din Colectiv, era parte civilă în dosar. A decedat, din cauza traumelor suferite, în luna iulie a acestui an. Părinții lui au făcut cerere pentru a deveni, la rându-le, părți civile în proces. Dar e nevoie de certificatul de deces la care, spune grefierul, „DEPABD nu ne-a permis accesul”... E motiv de amânare.

Ȋn plus, chiar dacă instanța a găsit, în sfârșit, un traducător de limbă italiană care să descifreze ce a răspuns familia Ciotola la citația primită prin e-mail, lucrurile se complică. Pentru că traducerea exactă sună așa: „familia nu e de acord cu citarea prin mail”. E alt motiv de amânare.

Judecătorul îi dă cuvântul procuroarei care reprezintă DNA, ca să se exprime cu privire la lipsa de procedură, însă chiar atunci se apropie de pupitru o tânără ce dorește să fie ascultată. A primit citație prin poștă. Procedural, trebuie să i se dea dreptul să vorbească. O cheamă „Ionescu Ioana” (n.r. – voi proteja identitatea persoanei). „Ionescu sau Popescu?”, întreabă grefierul scrupulos, studiind lista părților. „Ionescu”, spune fata, „e numele scris și la avizierul de la intrare”. Numa’ în dosarul Colectiv sunt câteva sute de nume, îți trebuie multă răbdare să parcurgi lista... 

„Buletinul”, cere judecătorul. „N-am la mine”, e sinceră fata. „Dar pot să dictez CNP-ul”, găsește ea soluția. Judecătorul nu achiesează: „scrie acolo – fără prezentarea actului de identitate”, dictează el grefierului. Toată sala așteaptă. Ȋn picioare, că-i sală mică. „Dați-mi citația”, cere judecătorul. „N-o am la mine”, se fâstâcește tânăra. „Știți, am primit-o acasă, nu sunt din București...”, adaugă, în apărare. „Doamnă”, își pierde răbdarea judecătorul, „sunteți în dosarul Colectiv?”. „Colectiv?!”, se miră tânăra. „O, nu....”, se sperie ea, și se retrage apoi încetișor spre ușă, prin mulțimea de oameni de pe culoarul dintre bănci.

Secvența aceasta, plină de procedură și de ilaritate, ilustrează perfect tot procesul Colectiv. După ce ambii procurori, și cel al DNA și cel al Parchetului General, se declară de acord cu „amânarea, pentru lipsă de procedură”, judecătorul insistă să recitească lunga listă a părților, pentru ca fiecare avocat să ia cuvântul. „Amânare”, „amânare”, „amânare”, „amânare”, „solicit amânare”, spun ei, unul după altul, ca niște elevi bucuroși că se sună de recreație.

„Pentru Soroceanu, cum faceți dovada că sunteți moștenitori?”, întreabă apoi instanța. Dar avocatul familiei Soroceanu a plecat deja din sală... „Vă grăbiți”, atrage atenția judecătorul celorlalți apărători. El nu se grăbește. La 8 septembrie a făcut cerere de abținere în acest dosar, cerere care i-a fost respinsă „ca neîntemeiată”.

Astăzi, onorata instanță a fixat un nou termen în dosarul Colectiv, pentru ziua de 23 octombrie a.c.. 

„Mai e lună și se fac doi ani. Și nu avem nici măcar proces început. E o bătaie de joc, tipic românească. Probabil se dorește ca noi toți să uităm, să nu mai avem nici puterea, nici dorința de a afla adevărul. Totul e făcut ca să ne demoralizeze, totul e făcut ca să uităm de vinovați. Să uităm că, pe lângă vinovații patroni, artificieri..., o mare parte din vină o poartă statul, prin politicienii acelor vremuri”,  spune Iancu Eugen. Este președintele Asociației „Colectiv GTG 3010”. Fiul său, Alexandru Iancu, a murit în noiembrie 2015, în Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală, acolo unde a fost dus în urma incendiului din Colectiv.  Avea 22 de ani.

 

„E o chestie care se diluează în timp, asta e impresia”, mărturisește și Adrian Golu. Fiul său, Tudor Golu, avea 28 de ani și a murit în noiembrie 2015, după ce fusese transferat, prea târziu, într-un spital din Marea Britanie. 

 

La 30 octombrie, vom comemora 2 ani de la tragedia în urma căreia și-au pierdut viața 64 de oameni. „Să vedem câtă lume o să-și mai aducă aminte. Sunt din ce în ce mai puțini”, spune tatăl lui Tudor Golu.