Când vezi înșirate la parterul Tribunalului București toate camerele televiziunilor ce fac de obicei planton în fața DNA, știi că la termenul de azi din procesul Colectiv nu va mai fi lipsă de procedură. 

Și chiar n-a fost, o bună și importantă parte din ședință. Deși procesul, anunțat la ora 10:00, avea să înceapă două ore mai târziu. După ce au fost luate cauzele cu arestați, după o suspendare de ședință de 30 de minute și o cameră de consiliu, în care sala a fost evacuată.

La miezul zilei, s-a început prezența părților în dosarul în care sunt judecați patronii clubului Colectiv, patronii firmei de artificii, unul din cei doi pirotehniști, fostul primar și două funcționare de la Primăria Sectorului 4. 

Cei doi procurori de ședință, care reprezintă la acest termen Parchetul General și DNA, stau precum doi elevi într-o băncuță, la măsuța lipită de televizorul din dreapta sălii. Strigat pe la finalul citativului, statul român (prin Ministerul Finanțelor Publice), chemat ca garant la plata despăgubirilor, e și astăzi absent. 

Dar nu e lipsă de procedură, familia din Italia, pentru citarea căreia s-au acordat până acum vreo trei termene, a comunicat că nu dorește să se constituie părte civilă în proces. Italienii au renunțat la orice fel de drepturi și pretenții, deși fiica lor, Tullia Ciotola, a murit în urma incendiului de Colectiv.

Când se constată că există procedură, unul dintre avocați se apropie de pupitru cu o cerere. Și propune onoratei instanțe reunirea acestui dosar cu dosarul pompierilor, aflat pe rolul Tribunalului Militar București. La 24 octombrie a.c., Curtea Militară de Apel București a decis, în camera preliminară, că procesul poate începe. A fost acordat și primul termen: 6 decembrie 2017.

Iar pentru o „mai bună înfăptuire a actului de justiție”, toate cele trei cauze – patroni, primărie, pompieri - trebuie conexate, pentru că au legătură cu același tragic eveniment, susține avocatul. Dar, pentru o „mai bună înfăptuire a actului de justiție”, la Parchetul General e lăsat în urmă și în neinstrumentare, cel mai important dintre dosare: cel unde e inculpat pirotehnistul care a adus, a montat și a aprins artificiile din seara de 30 octombrie 2015. Și deși acest dosar e pomenit în treacăt în sala de judecată, „dosarul 200”, nimeni nu insistă foarte mult asupra lui. N-o face nici avocatul care propune acum reunirea dosarului pompierilor cu deja reunitele dosare ale patronilor și al lui Piedone.

Ca prin minune, ambii procurori se ridică pe rând de lângă televizor și achiesează la propunerea avocatului. „Concluzii de admitere, propunem trimiterea unei adrese Tribunalului Militar pentru ca ei să trimită dosarul la Tribunalul București”, spune reprezentantul Parchetului General.

„Ne-am săturat de atâtea amânări! Aceasta este o amânare. Tribunalul Militar a respins deja conexarea dosarelor”, strigă un părinte din sală. Azi, fiind procedura îndeplinită, ar trebui să înceapă procesul pe fond. Să se citească rechizitoriile, să înceapă judecata. 
 
Și e drept, în dosarul pompierilor s-a cerut deja reunirea, la 10 februarie 2017, când cauza era în cameră preliminară. Iar instanța a respins cererea.

Și-a mai cerut cineva această conexare: procurorul de ședință, la Judecătoria sectorului 4. „Pentru corecta stabilire a gradului de vinovăție”, pentru că altfel „părțile civile nu vor putea obține despăgubirile solicitate”, „toate piesele, ca ansamblu, trebuie să se afle pe masa aceluiași judecător”, iar „inculpații din toate dosarele trebuie să răspundă în solidar”, spunea, la 7 februarie a.c., procurorul de ședință, pomenind de Primăria sectorului 4, dar și de ISUBIF.   

Astăzi, n-a mai cerut Parchetul conexarea. A cerut-o un avocat, fost procuror, fost membru CSM, care apără unul dintre inculpații din dosar. „Pentru o mai bună soluționare a cauzei, se impune reunirea dosarelor”, susține și procurorul DNA. „Pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiție”, subliniază el.  

Avocații preiau ideea. Chiar și cei care reprezintă în proces părțile civile. „Pentru o mai bună înfăptuire”, „pentru o mai bună administrare a actului de justiție”, aproape toți pun concluzii de admitere a cererii. Cu trei-patru excepții. „Solicitarea este inadmisibilă în actuala procedură penală”, avertizează unul dintre apărători. „Ca instanța de la Tribunalul Militar să trimită dosarul aici, ar însemna să se dezinvestească”, adaugă avocatul.

Alții, dimpotrivă, susțin că „nu contează când se termină procesul, contează cum se termină procesul”. „Ȋn dosarul Maternitatea Giulești, am avut o mare problemă cu plata despăgubirilor”, îmi explică poziția ei avocata care stă lângă mine. „E important ca, la final, să existe cineva care să dea banii părților civile!”, adaugă ea. „Și adevărul?”, întreb eu. „Și adevărul”, admite ea. „Dar sunt răniți care nu mai au toate degetele de la o mână, ei au nevoie de bani.” „Și dacă procesul durează zece ani, ce fac până atunci?”, întreb. Nu-mi mai răspunde. 

„O reunire a cauzelor ar duce la întârzierea procesului”, susține de la pupitru un avocat al părților civile. „Infracțiunile pot fi judecate independent.” De aceeași părere este și consilierul juridic ce reprezintă Ministerul de Interne în proces. „Instanța nu poate trimite o adresă solicitând Tribunalului Militar să-i dea, pur și simplu, dosarul”. Ministerul de Interne s-a opus de la bun început reunirii acestor cauze. „Din perspectiva noastră, problema e a unităților de parchet care au considerat că trebuie să existe trei dosare”, spunea, în aprilie a.c., consilierul juridic al MAI. 

„Am omis pe cineva?”, întreabă azi judecătorul, după ce toți avocații s-au perindat pe la pupitru, pentru a-și susține punctul de vedere. Cum nimeni n-a fost omis, ședința se suspendă, pentru ca instanța să delibereze. 

Când judecătorul se întoarce în sală, după o oră, reprezentantul Parchetului General simte nevoia unor clarificări: „La momentul procedurii acestei tragedii, noi am fost puși în situația de a...” „Mai pe scurt, domnule procuror”, i-o retează judecătorul. „Noi am anticipat tergiversarea. De aceea cauza, în ansamblul ei, a necesitat spargere”, explică procurorul, care susține că adresa către Tribunalul Militar poate fi trimisă, în baza art.44, alin.(4) din Codul de Procedură Penală („dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile”).

Dar judecătorul luase deja decizia. „Se respinge cererea de eliberare a unei adrese, se respinge cererea de reunire a cauzelor”, anunță el. 

Ȋn sală se lasă o liniște deplină. Fusese aproape consens, nimeni nu se aștepta la soluția asta. Ȋnainte de a trece la citirea rechizitoriilor, instanța trebuie să mai lămurească lista părților civile. Există și cereri de constituire adresate instanței de persoane care nu figurează ca părți vătămate în rechizitoriu.

Unii dintre ei sunt moștenitorii unor părți civile decedate între timp (Soroceanu), alții nu s-au regăsit pe lista celor 20 de răniți păstrați de Parchetul General în dosarul patronilor (n.r. - peste 80 de expertize medico-legale, pentru tot atâtea victime, sunt și acum „în curs de efectuare”, în dosarul disjuns, în care e cercetat și pirotehnistul Moise Marian, anunță Parchetul General). 

Sunt patru persoane care lipsesc din citatitiv, constată judecătorul. Nu se mai poate avansa azi cu procesul, e lipsa de procedură. Deci, e nevoie de amânare. „Față de lipsa procedurii de citare, solicităm acordarea unui nou termen, în acest interval de timp urmând ca cei care vor să se constituie părți civile să depună certificatul medico-legal din care să rezulte că au avut nevoie de mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale”, spune procurorul DNA. Pe urmă, mai toți avocații, în ordinea alfabetică a inculpaților și-a părților civile, depun concluzii de admitere a cererii de amânare. Și din nou, e aproape consens.

La final, instanța acordă un nou termen: 4 decembrie, „aceeași sală, după arestați”.