Luni, 7 mai. Tribunalul București. După doi ani de la trimiterea în judecată a dosarului patronilor, după conexarea cauzelor și după un an de amânări din lipsă de procedură, începe judecată pe fond în dosarul Colectiv. 

Când grefierul se apucă să citească acuzațiile ce li se aduc inculpaților prin cele trei rechizitorii, oamenii ies din sală, rând pe rând. Știm acuzațiile, iar procesul durează deja de câteva ore, timp în care s-a discutat introducerea în cauză a  statului, ca garant la plata despăgubirilor, dar și faptul că la ședințe participă un tandem de procurori: unul din partea DNA, celălalt din partea Parchetului pe lângă Tribunalul București. Unul dintre avocații inculpaților criticase prezența celor doi procurori, considerând că este o inechitate și o problemă de principiu. „Acuzarea are acum două voturi. Dar ce se întâmplă dacă în timpul procesului, un procuror pune soluții de admitere a unei cereri, iar celălalt de respingere? Dacă unul va face apel la decizia instanței, iar celălalt, nu?”, întreabă avocatul care ar vrea ca instanța să solicite Ministerului Public să precizeze dacă i-a delegat în scris pe cei doi să participe la acest proces. „Există un ordin al procurorului general, îl vom depune la dosar în cel mai scurt timp”, spune reprezentantul Ministerului Public. „Păi, dacă există ordinul, mergeți acum după el, ce mai așteptați?”, cere judecătorul. Iar procurorul se execută. După un sfert de oră, vine cu o copie a ordinului, iar problema ridicată devine „case closed”.

Acum se citesc acuzațiile, infracțiuni prevăzute,  „artalin din..., cu aplicarea artalin din...”. Când grefierul termină și rechizitoriul din dosarul pompierilor, cei 12 inculpați sunt chemați de judecător în fața sălii. Sunt întrebați dacă doresc să dea declarații. În afară de Mincu Costin, toți spun că vor da declarații, „dar nu acum”. Judecătorul îi întreabă dacă vor să meargă pe procedura simplificată, cea în care „inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”, „judecata are loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată”, iar „limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime”.

Niciunul dintre inculpați nu dorește însă să recunoască în totalitate vinovățiile indicate în rechizitoriu, pentru a primi, la schimb, vreo pedeapsă mai mică.

Acestea fiind lămurite, Mincu Costin, fost administrator al SC Colectiv Club SRL, acuzat de comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, ambele infracțiuni în formă agravată, dar și de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, rămâne în fața instanței, pentru a da declarație.

„Ca om implicat în acest dosar, regret tot ceea ce s-a întâmplat”, începe el. „În 2013, împreună cu Anastasescu Alin, am cumpărat clubul Guantanamo, apoi am preluat și contractul de chirie al spațiului unde acest club funcționa, respectiv spațiul situat pe Str. Tăbăcarilor, nr.7. După preluarea acestei afaceri, am decis cu asociatul meu, Anastasescu Alin, o redecorare a clublui. Menționez că nu am făcut modificări structurale. Am căutat pe internet și am ales o firmă specializată în construcții de acest tip în cluburi, ajungând la societatea SC LUXORY MEDIA SRL, administrată de dl. Șuto Ștefan. Ne-am întâlnit cu acest domn, eu și Anastasescu, și am avut o discuție referitor la ce ne dorim noi, i-am spus ce nevoi avem. Menționez că această discuție s-a dus foarte mult în direcția obținerii unei mai bune acustici a sălii, noi dorindu-ne de la început ca clubul să fie destinat muzicii live. Dânsul ne-a prezentat portofoliul, ne-a arătat cluburile pe care le-a amenajat, locuri similare ca spațiu și destinație cu cel pe care îl aveam noi. Ce făcea dânsul se numea design acustic, iar discuțiile în această direcție au fost, iar în acest sens ne-a prezentat mai multe soluții. Menționez că dl. Șuto este martor în dosar. 
În urma unor runde de discuții cu dânsul ne-a fost oferită o soluție folosită și pusă în practică deja de dânsul în alte locuri. Am hotărât să mergem în direcția propusă de dl. Șuto, înțelegându-ne ca acesta să fie realizatorul renovării acustice în spațiul clublui. Menționez că niciodată, spun asta conform lucrurilor pe care le știu din dosar, dl. Șuto Ștefan nu ne-a spun că anumite materiale pe care le folosește ar fi neconforme cu scopul în care se dorea a fi folosite. Menționez că materialele folosite la această amenajare nu au fost achiziționate de societatea noastră comercială, ci de dl. Șuto. Când am discutat despre materialele ce urmau a fi folosite pentru realizarea amenajării acustice, Șuto Ștefan ne-a explicat că acest design acustic se realizează prin intermediul unor materiale cu densități diferite, menționând buretele și lemnul. 
Martorul Șuto Ștefan ne-a arătat două tipuri de burete, după ce acesta s-a apucat de lucrare, în timp ce ne aflam în spațiul ce trebuia amenajat. Atunci martorul ne-a spus că diferențele între cele două tipuri de burete prezentate erau de formă: unul era piramidal, cel care se folosește în studiourile de înregistrări, iar altul tip bază, plat, din care se prelucrează cel piramidal. Noi  nu am ales buretele în funcție doar de preț, așa cum martorul a susținut, ci ținând cont de precizările lui, atunci când a spus că buretele plat este același cu cel piramidal, doar că între ele este o diferență de preț. Constatând că ambele tipuri de burete au aceleași caracteristici, am ales, împreună cu Anastasescu Alin, buretele plat, care avea un preț mai mic. 

Este adevărat că noi, ca societate, nu am avut autorizație de securitate la incendiu, dar am aflat de necesitatea unei asemenea autorizații după tragedia de la Colectiv. Am fost controlați de mai multe autorități ale statului, inclusiv de alte direcții ale Ministerului de Interne, în afară de ISU, și ni s-a pus în vedere, administratorilor societății, de către un lucrător de la Secția 14 de Poliție să realizăm un plan de măsuri, prin care să avem camere de luat vederi, o evaluare de risc - fără a fi precizat riscul - , un expert în așa ceva, buton pentru panică, contract cu o firmă de pază, senzor de efracție, astea din câte-mi amintesc. Dânsul a lăsat o adresă oficială la societate, iar după 30 zile, cât ne-a dat termen, a venit și ne-a verificat.

În legătură cu controlul efectuat de ISU, arăt că dânșii erau în control pe platforma Pionierul, nu era un control strict pe societatea noastră. Acolo funcționau mai multe societăți comerciale, printre care și a noastră. Lucrătorii din cadrul ISU au venit în cursul anului 2014, nu mai știu data exactă, am precizat în declarația dată în faza de urmărire penală, au dispus verbal anumite măsuri, în primul rând o măsură legată de repararea unei siguranțe electrice generale, pe care am efectuat-o. Cu această ocazie, lucrătorii ISU ne-au întrebat dacă avem documentele necesare de la ISU pentru funcționare, le-am spus că nu, iar ei au spus că sunt îndreptățiți, că intră în meseria lor să facă aceste documente: un plan de evacuare, o serie de documente numite decizii, instructajul angajaților, adică niște carnete de instructaj. Au spus că ei pot face și au atribuții pentru a elibera documentele, ei fiind ofițeri în cadrul Departamentului Prevenție și Autorizări din cadrul ISU. 

Revin și adaug în legătură cu controlul efectuat de lucrători din cadrul Secției 14 Poliție că aceștia cunoșteau faptul că organizăm evenimente la care participă un public numeros. Eu l-am întrebat pe lucrătorul de poliție de unde știa acest lucru și mi-a spus că știe de pe facebook. El ne-a spus ca de fiecare dată când vom avea un eveniment cu peste 500 de persoane să-l anunțăm, în prealabil, pentru a trimite un echipaj de poliție. Lucru care s-a și întâmplat, există și un mail pe care l-am trimis lucrătorului de poliție, pentru un eveniment petrecut cu 9 luni înainte de producerea tragediei.

Eu am participat, împreună cu inculpatul Gancea Peul, la primele două controale efectuate de lucrătorii ISU, respectiv de inculpații Radu Antonina și  Matei George, când aceștia ne-au spus că clubul arată foarte bine, la acel moment amenajările fiind finalizate. Unul dintre lucrători, nu mai știu exact care dintre ei, ne-a spus că clubul arată foarte bine, în comparație cu altele din Centrul Vechi, că e înalt (are aproximativ 6 metri), e spațios, e la parter, dar că e nevoie de acele acte. Eu cred că, la momentul controalelor, cei doi inculpați menționați au spus că spațiul arată bine din convingere, o convingere profesională. Nu cred că cei doi știau, la momentul controlului,  ce compoziție are buretele de pe tavanul clubului și cât de periculos este.

Este de notorietate că societatea noastră comercială a subînchiriat spațiul în ziua evenimentului din 30 octombrie 2015 către SC DIGIDREAM SRL. Există contractul de subînchiriere la dosar, semnat de co-inculpatul Anastasescu Alin și de dl. Pascu Alexandru, în calitate de administrator al SC DIGIDREAM SRL. Referitor la acest contract, vreau să declar că niciodată nu am condiționat subînchirierea spațiului de întrunirea unui anumit număr de spectatori. Pragul de spectatori menționat în acuzare are legătură doar cu modalitatea de plată între societatea noastră și organizatori. 
Nicio instituție care ne-a autorizat sau ne-a verificat nu ne-a adus la cunoștință, verbal sau scriptic, că am funcționa cu o limită maximă de spectatori. 

Revin și spun că Ministerul de Interne avea la cunoștință, cel puțin prin acel mail trimis lucrătorului de la Secția 14 Poliție (cred că era de la Departamentul Sisteme de Pază), că în Colectiv se organizau evenimente cu participarea unui număr mare de persoane.

În legătură cu autorizația de funcționare a clubului, arăt că inculpatul Gancea Paul a declarat adevărul atunci când a completat actele la Primărie, că avem circa 425 de metri pătrați, ca suprafață, și 80 de scaune. Arăt acest lucru  pentru a sublinia faptul că era evident pentru oricine intra în club, inclusiv pentru orice autoritate care a efectuat vreun control, că acesta era amenajat pentru concerte live, în care oamenii stau în picioare. Din câte am înțeles eu, cele 80 de locuri pe scaune sunt cuantificate de Primărie pentru calcularea taxei de mediu. Nu am avut niciodată vreun număr de locuri fixat de vreo autoritate. Menționez că organizatorii cărora le subînchiriam spațiul erau fie firme cu notorietate în industria organizatorilor de evenimente, fie firme constituite, în fapt, de către componenții trupelor care cântau.
Deși înțeleg că legea prevede responsabilități pentru organizatori, eu consider că, în fapt, forțați de alte reglementări fiscale, artiștii devin organizatori fără a cunoaște acele prevederi legale specifice organizării de evenimente.

Dacă se va constata că am făcut greșeli, orice fel de lucruri pe care ar fi trebuit să le facă un administrator și pe care nu le-am făcut, în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în cazul Colectiv, înțeleg să răspund pentru ele și sper ca până la final, oricât ar dura, tot dezastrul acesta să ajungă la punctul adevărului. Sper ca, până la urmă, adevărul să iasă la iveală”, a spus inculpatul Mincu, în declarația dată în fața instanței.

Au urmat apoi întrebările acuzării. Prima care a început interogatoriul a fost procuroarea DNA. 
DNA a instrumentat doar dosarul lui Piedone și pe cel al angajaților ISU, nu și pe cel al patronilor din Colectiv, iar procuroarea nu cunoaștea amănunte prezentate atât în rechizitoriul Parchetului General, cât și prin planșe foto, în dosar. Vreo zece minute, inculpatul a trebui să explice cum era amplasat containerul de la intrarea în club și pe unde se intra în Colectiv. 
   
Întrebare: Cine s-a ocupat de obținerea autorizației de funcționare a clubului?
Răspuns inculpat: De obținerea autorizației de funcționare s-a ocupat Gancea Paul Cătălin care, din câte știu eu, s-a deplasat la Primăria Sectorului 4.

- A venit cineva din cadrul Primăriei să verifice dacă cele declarate sunt conforme?
- Din câte știu, nu s-a deplasat nimeni din cadrul Primăriei Sectorului 4 la sediul societății, pentru a face verificări, înainte de emiterea autorizației.

- Cine a completat acele carnetele de instructaj aduse de angajații ISU?
- După ce cei de la ISU ne-au pus în vedere că trebuie să întocmim niște documente necesare, după cel de-al doilea control, ei au adus acele documente, sub formă de tipizate. Tot dosarul, decizii, carnețele, pe care ei le-au completat, noi nici nu aveam de unde să știm cum să le completăm, iar eu și Gancea Paul le-am semnat. Apoi, dânșii au efectuat instructajul practic al personalului, explicându-le angajaților clubului ce trebuie să facă. Au completat și carnetele de instructaj, apoi ne-au pus pe mine și pe Gancea să le semnăm. Am semnat și noi, și angajații acele carnete de instructaj.

- În ce a constat instructajul angajaților?
- Instructajul a constat în descrierea a diferite scenarii, despre normele de protecție în cazul incendiului, iar angajații luau la cunoștință despre ce trebuie să facă în eventualitatea acelor scenarii.

- Exista în clubul Colectiv vreun plan de evacuare în caz de incendiu?    
- Din cunoștințele mele, a fost adus un plan de evacuare în caz de incendiu de către unul din cei doi inculpați, lucrători ai ISU, dar nu știu exact care dintre ei. A fost adus la o întâlnire la care a participat doar Gancea Paul.

- Cum arăta acest plan de evacuare? 
- Planul era tipizat. Nu știu dacă acest plan de evacuare a fost adus la a doua întâlnire, când a avut loc instructajul. Eu cred, dar nu sunt convins, că planul a fost adus la a treia întânire cu cei de la ISU. La a doua întâlnire, unul din cei doi inculpați m-a pus să desenez cu pixul, pe o foaie A4, un contur al spațiului clubului. Nu am verificat ulterior dacă planul de evacuare întocmit de ISU corespunde cu desenul făcut de mine.

- Când ați făcut acel desen cu pixul, ați indicat toate ușile de evacuare?
- Nu-mi amintesc, dar cred că acea foaie este la dosar.

- Cum se făcea evacuarea din club?
- Ușa de evacuare se deschidea numai în afară, iar în seara tragediei ușa dublă era funcțională, era deschisă. Dacă era cald afară, ușile erau larg deschise.

- În seara tragediei, ambele părți ale ușii de la intrarea în club erau deschise?    
- Nu știu. N-am mai ajuns acolo, să văd. După ce am aflat de tragedie, m-am dus imediat la club, dar în zona restaurantului Budapesta nu am reușit să trec de cordoanele de poliție și jandarmi, și m-am dus la Poliția Capitalei, unde fusesem chemat.

- Exista vreo ieșire în caz de urgență în club?
- Nu exista nicio ieșire în caz de urgență.

Procuroarea nu reușește să înțeleagă pe unde se intra și se ieșea din club. Bun, pe ușile montate în lateralul unui container. Dar totuși, cum era poziționat containerul? Și unde era ușa?

- Era suficientă acea cale unică de acces în club pentru evacuarea unui număr mare de persoane?
- Când am realizat acea intrare, am discutat cu constructorul și cu proprietarul spațiului, de la care am primit aprobarea. Ulterior, la momentul controlului de la ISU, nu i-am întrebat dacă acea ușă e suficientă pentru evacuarea în caz de incendiu.

- Ați verificat dacă firma lui Șuto Ștefan avea autorizație de funcționare?
- Nu.

- V-ați interesat dacă materialele folosite de Șuto Ștefan sunt ignifuge sau nu?
- Nu.

La ora 18:20, se ia o pauză. Grefierul nu mai poate scrie, îl ard buricele degetelor de când bate la tastatură. În plus, stă deja peste program de peste două ore. La ora 19:10 se reia ședința de judecată și continuă audierea inculpatului Mincu Costin, care și-a amintit un aspect.

„Revin și adaug la declarație că dl. Șuto a facturat către noi burete fonoabsorbant și adeziv acustic, însă ulterior tragediei am descoperit în expertiza expertului desemnat de Parchetul General că, de fapt, materialele care s-au folosit au fost burete de tapițerie și adeziv de tapițerie.”

Vine rândul procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București (PTMB) să pună întrebări. 

- Lucrările de amenjare s-au efectuat în baza unui proiect?
- Nu a existat un proiect de execuție pentru lucrările efectuate la amenajarea spațiului nostru. E posibil ca cel care a efectuat amenajarea să fi avut unul, el fiind expertul în domeniu.

- Pentru aceste lucrări a existat vreo autorizație din partea Primăriei Sectorului 4?
- Nu am efectuat demersuri la Primăria Sectorului 4 pentru a obține autorizația de amenajare a spațiului.

- În club erau afișate marcaje de ieșire către calea de acces? Puteau fi văzute aceste marcaje?
- Existau marcaje, dar nu pot preciza dacă erau mici sau mari, dacă putea fi văzute.

- Existau senzori de fum în club?
- Nu existau senzori de fum, era permis fumatul în interior.

- Câte ventilatoare existau în club și când au fost instalate?
- Existau patru ventilatoare, două motoare care introduceau aerul și alte două care-l evacuau afară. Ventilatoarele din Club au fost achizionate de noi odată cu achiziționarea clubului Guantanamo, ele fiind funcționale de atunci.

Pun întrebări avocații părților civile. Inculpatul Mincu Costin răspunde:
• „Nu există în contractul de închiriere cu SC Pionierul SA termenul de «sală de prese».”
• „Nici mie și cred că nici colegilor mei, dl. Șuto Ștefan nu ne-a spus modalitatea de întreținere și de exploatare a buretelui folosit la amenajare.”
• „Nu am cunoștință ca vreunul dintre colegii mei să fi executat lucrări de întreținere a buretelui.”
• „Lucrătorii ISU le-au explicat angajaților clubului cum se manevrează extinctoarele, dar nu știu să se fi efectuat vreun exercițiu de defluire.”
• „La data închirierii spațiului, nu cunoșteam că acesta ar fi neconform pentru a fi folosit pentru activitățile pentru care l-am subînchiriat, ci dimpotrivă, am avut mereu percepția că funcționăm legal, cu respectarea normelor în vigoare.”

Procurorul de la PTMB revine cu o întrebare. 
- Câte extinctoare existau în club? Câți hidranți?
- La data tragediei din Colectiv în incinta clubului erau montate extinctoare, dar nu știu câte. Nu știu dacă erau și hidranți în club, dar în fața intrării, la 6-7 metri de ușa clubului, exista un hidrant înalt, foarte mare, căruia din când în când administratorul fabricii Pionierul îi dădea drumul, deci el funcționa.

Avocații inculpaților cer permisiunea instanței să pună întrebări înaintea celorlalți. Judecătorul admite, iar inculpatul răspunde:
• „La momentul semnării contractului cu DIGIDREAM, în ziua de 30 octombrie 2015, a fost prezent Anastasescu Alin, eu nefiind prezent. Pascu Alexandru avea încredere că vor veni mulți participanți, fiind lansarea albumului, și a cerut să nu existe o taxă fixă de închiriere.”
• „Nu cunosc dacă cei de la DIGIDREAM au inspectat spațiul pentru a vedea dacă el e conform pentru subînchiriere.”

La 20:00, adică după mai bine de șapte ore de la începerea procesului, se rostește și cuvântul „artificii”.

• „Nu am fost anunțat în vreun fel că organizatorul evenimentului urma să folosească un foc de artificii.”
• „Societatea noastră a efectuat tot planul de măsuri dispuse de lucrătorii din cadrul Secției 14 Poliție, de acest lucru ocupându-se inculpatul Gancea Paul.”
• „Goodbye to Gravity a mai concertat în clubul nostru, posibil de mai multe ori. Nu cunosc ca trupa să mai fi folosit focuri de artificii în cadrul clubului.”
• „La toate evenimentele organizate de noi, ușa dublă a fost mereu deschisă. Uneori, și ușile containerului.”

„Să înțeleg că erau trei ieșiri!”, exclamă procuroarea DNA. Un avocat îi aduce o schiță a locului faptei. Epic, desenul e făcut cu pixul, pe o coală A4.

Inculpatul continuă să răspundă la întrebări:
• „Eu, personal, nu am participat la organizarea sau la promovarea acestui eveniment.”
• „Nu am cunoștință să se fi folosit efecte pirotehnice la alte evenimente organizate în club. În acel fimuleț de pe youtube, e un concert în care s-au folosit flăcări, lumânări cu flacără mai mare, nu artificii. Dar și atunci, spațiul a fost subînchiriat.”
• „În momentul în care au venit la societatea noastră, lucrătorii ISU ne-au arătat legitimațiile de serviciu, și-au declinat competența și ne-au spus că efectuează un control mai mare pe platforma Pionierul.”
• „Au fost persoane desemnate de către cei doi lucrători de la ISU pentru a acționa extinctoarele în caz de incendiu, desemnarea având loc atunci când s-a făcut acel instructaj.”
• „Nu știu unde erau amplasate, în incinta spațiului, extinctoarele, întrucât nu aveam activitate zilnică la club, în ultimele trei luni înainte de tragicul eveniment eu netrecând pe la club decât de 3-4 ori.”
• „La SC Colectiv Club SRL mă ocupam de rezervări de date, de relațiile cu anumiți artiști, de o parte din strategia de comunicare a clubului și de contactarea unor sponsori ai evenimentelor.”

E trecut de ora 21:00. Suntem de 9 ore prizonieri în Tribunalul București. Ca într-un experiment social. Oboseala transfigurează oamenii, fizic și psihic. „Să spună inculpatul, când a cumpărat clubul Guantanamo, pe unde a intrat și pe unde a ieșit?”, întreabă avocatul unor părți civile. În sală e rumoare. „O puneți?”, întreabă judecătorul repetat, referindu-se la întrebare. Când obține confirmarea avocatului, i se adresează grefierului: „Notează întrebarea. Se respinge ca fiind neutilă soluționării cauzei.”

„Ce interes au avut cei doi inculpați, angajați ai ISU, să vă facă acele documente?”, întreabă o altă avocată. Dar avocatul lui Anastasescu Alin se opune, „pentru că nu vizează un fapt personal al inculpatului audiat”. Și judecătorul aprobă. „Societatea SC Colectiv Club SRL a oferit foloase materiale celor doi inculpați, angajați ai ISU?”, insistă avocata, cu o altă întrebare. „O puneți?”, intervine judecătorul. „Se respinge ca fiind neutilă soluționării cauzei.”

„În desenul făcut de inculpat pentru planul de evacuare al angajaților ISU figura acel container?”. E ultima întrebare din audiere. „Nu-mi amintesc dacă în desenul făcut de mine figura acel container”, răspunde inculpatul.

Și judecătorul pune punct acestui termen. E ora 22:00. În fața Tribunalului București nu mai e nicio echipă de televiziune care să transmită Live și-n Breaking News maratonul acestei audieri. E doar întunericul nopții, așternut ca un giulgi, peste apa Dâmboviței și dincolo de ea, aproape, la doi pași, peste clubul în care au ars 64 de vieți.    

La următorul termen al procesului, din 4 iunie, instanța îl va audia pe inculpatul Anastasescu Alin.   


2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.