„În intervalul orar 6:00 - 23:00 nu pot fi difuzate programe, altele decât producțiile audiovizuale de ficțiune și filmele documentare, care conțin descrieri, reconstituiri sau reprezentări ale unor omucideri/sinucideri, mutilări/automutilări sau tehnici criminale sau ale actelor de violență domestică ori ale violurilor sau promovarea practicilor oculte. În cazul acestor drame, radiodifuzorii nu pot difuza imagini de la locul tragediei sau imagini care arată suferințele prin care trec membrii familiei ori ale altor persoane apropiate victimei sau familiei acesteia”. Asta prevede art. 17, alin. 1 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Articolul face parte din Capitolul care se referă la Clasificarea programelor audiovizuale în vederea protecției minorilor.

Deși reglementările sunt clare, în seara de 13 decembrie și-n zilele care au urmat, toate posturile tv au difuzat în buclă imaginile cu crima de la stația de metrou Dristor 1.

Dar, din seara zilei de 12 decembrie, când Poliția Capitalei a difuzat primele capturi video pentru identificarea și prinderea autoarei crimei, înregistrările video care au surprins comiterea infracțiunii au intrat în custodia organelor de cercetare penală și au devenit probe în dosarul penal.

Cum ajuns acele probel în spațiul public? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, Active News a trimis la 14 decembrie o solicitare Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Ieri, am primit următoarele răspunsuri.  

Ȋntrebare Active News: „Cine a difuzat către mass-media imaginile surprinse de camerele de supraveghere video de la metrou în ziua de 12.12.2017, imagini ce constituie probe în dosarul penal instrumentat de procurorii criminaliști din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București?”

Răspunsul PTB: „Urmare a solicitării dvs. din data de 14.12.2017, vă comunicăm faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu a difuzat către mass-media imaginile surprinse de camerele de supraveghere video de la metrou la care faceți referire.”

 

Ȋntrebare Active News: „Având în vedere că, din momentul ridicării lor, acele imagini video au devenit probe într-un dosar penal, intrând în custodia procurorului de caz, dar și faptul că urmărirea penală are caracter nepublic, vă rugăm să ne precizați dacă la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București se vor face verificări pentru a afla cine anume a furnizat presei imaginile video în cauză.”

Răspunsul PTB: „Precizăm faptul că, Parchetul de pe lângă Tribunalul București va face în cadrul dosarului toate verificările necesare pentru lămurirea tuturor împrejurărilor care prezintă relevanță penală.”

 

 

Ȋn cadrul „dosarului” instrumentat de procurorii criminaliști, dosar deschis pentru omor și tentativă de omor, este evident că împrejurările în care aceste probe au ajuns în spațiul public nu prezintă nicio „relevanță penală”.

Dar în Codul Penal există art. 277 („Compromiterea intereselor justiției”) care prevede, la alin.(2), că „dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluție de netrimitere în judecată ori de soluționare definitivă a cauzei, de către un funcționar public care a luat cunoștință de acestea în virtutea funcției, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”  

„Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură”. (Art. 175 Codul Penal)

Ȋn definiția funcționarului din Codul Penal intră medicul, polițistul, procurorul, dar și judecătorul, gardianul de la penitenciar, expertul tehnic judiciar, ministrul, ș.a.m.d..

 

Ȋnregistrările video cu crima de la metrou au fost ridicate de organele de cercetare penală din sistemul de supraveghere video al Metrorex (sistem la care are acces necondiționat și Poliția Metrou), în seara de 12 decembrie. Ele au ajuns în spațiul public a doua zi după-amiază. Dar înregistrările nu au fost descărcate pe vreun stick sau trimise pe mail. Ceea ce o țară întreagă a putut viziona, din nefericire, pe internet sau în buletinele de știri tv sunt niște copii realizate cu telefonul mobil de pe ecranul unui monitor de calculator. Ȋn drepta imaginilor se observă marginea neagră a monitorului. 

Unde și cine a realizat aceste copii? Primele imagini cu crima de la metrou (secvențele relevante, având o durată de 13 secunde) au fost difuzate pe o rețea de socializare miercuri, 13 decembrie, la ora 17:38. Postarea are 2.265 de distribuiri. Filmul a fost preluat imediat de televiziuni.

 

Puțin mai târziu, pe internet apare și înregistrarea completă a tragicului eveniment (2 minute și 12 secunde), filmată tot cu telefonul mobil, și tot de pe un monitor de calculator. 

 

Spre seară, în spațiul public sunt aruncate imaginile cu tentativa de omor de la Costin Giorgian, dar și imagini cu autoarea crimei pe peronul stației, înainte și după comiterea tentativei.

Filmările au fost distribuite de persoane diferite. Dar la finalul primului video prin care au fost difuzate în spațiul public imaginile crimei de la metrou apare, surpriză!, și biroul în care fusese realizată copia, cu telefonul mobil.

 

Cine a dezvăluit, fără drept, mijloace de probă dintr-o cauză penală? E foarte simplu de aflat. Cu condiția ca procurorii să n-aibă nimic de ascuns și să fie ferm convinși că cel care a furnizat aceste imagini a lezat interesul public. Și a încălcat nu doar art. 277 din Codul Penal, ci și dreptul victimei și al familiei sale la imagine, dar și dreptul minorilor ce privesc la televizor sau au acces la internet, de a nu fi supuși unor abuzuri emoționale, prin vizionarea acelor imagini terifiante.