„Este evident că există un larg interes pe această temă a schimbării Codurilor penale și a grațierii. Voi începe demersurile pentru un referendum prin care românii vor putea să se exprime dacă sunt de acord cu aceste demersuri sau nu, fiindcă atunci când au votat aceste teme nu s-au găsit în programul de guvernare al PSD”, a declarat, în această seară, Președintele României, Klaus Iohannis.

Imediat, au apărut voci în spațiul public care au afirmat că ordonanțele vizate nu se înscriu pe lista problemelor de interes național prevăzută de art.12 alin (1) din Legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. Prin urmare, susțineau criticii, Președintele României nu poate cere un referendum pe tema grațierii și a  modificării Codului Penal prin ordonanțe de urgență.

Art.90 din Constituție prevede că „Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național”. Deși consultarea Parlamentului este o condiție prealabilă și obligatorie, Președintele României are libertatea deciziei. 

Art.12, alin.1 din legea 3/2000 enumera „problemele de interes național” pentru care Președintele poate cere referendum: 

A. Adoptarea unor măsuri privind reforma și strategia economică a țării 

B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: 

a) regimul general al proprietății publice și private;

b) organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;

c) organizarea generală a învățământului;

d) structura sistemului național de apărare, organizarea armatei, participarea forțelor armate la unele operațiuni internaționale;

e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaționale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani;

f) integrarea României în structurile europene și euroatlantice;

g) regimul general al cultelor.

Acest articol a fost declarat însă NECONSTITUȚIONAL prin Decizia 567/2006 a CCR, care a hotărât că „art.90 din Constituție stabilește competența exclusivă a Președintelui în determinarea problemelor de interes național ce se supun referendumului, chiar dacă consultarea Parlamentului este obligatorie. Numai Președintele României are dreptul de a decide care sunt problemele de interes național și, în cadrul acestora, de a stabili, prin decret, problema concretă ce se supune referendumului și data desfășurării acestuia.”

Curtea Constituțională a României a constatat că „enumerarea limitativă în cuprinsul art.12 alin.(1) din Legea nr.3/2000 a unor situații considerate a fi «probleme de interes național» este de natură a îngrădi dreptul Președintelui de a consulta poporul, știut fiind faptul că, în timp, interesul național poate diferi, oricând putând interveni situații noi, care să reclame organizarea unui referendum. Orice enumerare a situațiilor considerate ca fiind de «interes național» la momentul la care legiuitorul adoptă reglementarea se poate transforma ulterior într-o îngrădire, într-o limitare care să afecteze dreptul constituțional al Președintelui de a decide singur cu privire la problemele asupra cărora vrea să consulte poporul. (...)

Stabilirea prin lege a problemelor de interes național reprezintă un amestec al Parlamentului în exercitarea atribuțiilor exclusive ce-i sunt conferite prin Constituție Președintelui și, ca atare, o nesocotire a principiului separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale.”

Ca urmare a acestei decizii pronunțate de CCR în iulie 2006, Președintele României poate să consulte poporul, prin referendum, cu privire la orice fel de problemă pe care el o consideră a fi de interes național. 

Problemele care se supun referendumului și data desfășurării acestuia se stabilesc de Președintele României, prin decret.