ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Judecătoarea Dana Gîrbova, președinta Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR) explică într-o postare pe Facebook cum ar trebui reglementată infracțiunea de abuz în serviciu, în urma deciziei Curții Constituționale. Judecătoarea consideră că este necesară stabilirea unui prag valoric în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu.

Iată explicațiile judecătoarei:

„Despre necesitatea punerii în acord a abuzului în serviciu cu decizia CCR nr. 405/15 iunie 2016
Un stat de drept presupune, prin definiție, respectul față de lege. Iar legea fundamentală, Constituția adică, spune că deciziile CCR sunt obligatorii, ceea ce înseamnă că legile neconstituționale - chiar parțial - trebuie puse în acord cu Constitutia, exact prin prisma considerentelor reținute de Curtea Constituțională.
Prin Decizia 405 /15 iunie 2016, CCR a motivat cum trebuie definită infracțiunea de abuz în serviciu pentru a fi în acord cu Constituția.

În decizia CCR se identifică trei puncte distincte ce trebuie avute în vedere de legiuitor în redefinirea acestei infracțiuni:
- încălcarea unei dispoziții exprese din lege,
- necesitatea stabilirii unei vătămari grave produse prin infracțiune și
- definirea noțiunii de act, atunci când vorbim de act al puterii judecătorești sau legislative.

1. Încălcarea legii
Primul dintre ele este și cel mai evident: "Curtea constată că sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul dispozițiilor 25 art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 și ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează 'prin încălcarea legii'”. "Curtea statuează că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară – legi și ordonanțe ale Guvernului."
Trebuie prevederea legală să fie expresă?
Răspunde tot Curtea: "Comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (...) neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice" – par.61 din decizie.
Cu alte cuvinte, încălcarea legii trebuie să fie flagrantă – legea îți interzice sau, deopotrivă, îți impune să faci ceva; nefiind permis ca înțelesul unei norme să poată fi clarificat prin decizia judecătorului, "deoarece, într-un asemenea caz, judecătorul ar deveni legiuitor".

2. Nevoia stabilirii intensității vătămării produse prin infracțiune pentru a se justifica aplicarea unei sancțiuni penale.
Paragraful 69: "Curtea reține că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală".
Paragraful 71: "Comisia de la Veneția consideră că prevederile penale naționale cu privire la „abuzul în serviciu”, „abuz de putere” și expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns și aplicate la un nivel înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi, spre exemplu, infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice ș.a.m.d.".
Paragraful 76. Plecând de la cele expuse anterior, "Curtea constată că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale".
Altfel spus Curtea Constitutionala, dupa o analiză amplă a noțiunii de "ultima ratio”, a reținut că există pârghii extrapenale pentru recuperarea unor eventuale prejudicii cauzate de funcționarii publici și a impus legiutorului stabilirea unei limite, a unui prag peste care dispozițiile penale să devină aplicabile.
Or, pentru ca legea să fie clară, predictibilă și previzibilă, un astfel de prag nu poate fi decât valoric, revenind legislativului obligația de a-l stabili.
CCR subliniează că „responsabilitatea de a reglementa (...), în acord cu principiul anterior menționat, prevederile privind „abuzul în serviciu”, ține (...) de autoritatea legiuitoare primară/delegată (Parlament/Guvern)".

3. Definirea noțiunii de act
"Curtea observă că noțiunea de 'act', folosită de legiuitor în cuprinsul reglementării infracțiunii de abuz în serviciu, nu este circumstanțiată la o anumită natură a acestuia. Astfel, Curtea observă că această noțiune poate fi interpretată fie în sensul de act material realizat de o persoană, fie de act juridic normativ, definit ca izvorul de drept creat de organe ale autorității publice, învestite cu competențe normative (Parlament, Guvern, organe administrative locale), fie ca act al puterii judecătorești. Din această perspectivă, Curtea observă că modalitatea de interpretare a noțiunii de 'act' poate determina o aplicare a legii care, într-o anumită măsură, interferează cu proceduri judiciare reglementate de legiuitor în mod expres printr-o legislație distinctă celei penale, cum ar fi procedura excepției de nelegalitate sau procedura căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești." – par 79
Acest paragraf este foarte important, pentru ca, desi nu o spune expres – in conditiile in care nu a fost sesizata cu aceasta – Curtea Constitutionala lasa se se inteleaga ca extinderea raspunderii penale pentru acte ce apartin exclusiv altor puteri – cea judecătorească și cea legislativă – pune și ea o problemă de constituționalitate. Tema este de actualitate și merită o atenție sporită.
În final, vă invit pe fiecare să citiți decizia Curții Constituționale, pentru a trage singuri propriile concluzii. Chiar dacă este scrisă într-un limbaj juridic, ea este accesibilă celor interesați de problemă".