ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Avocatul Gheorghe Piperea a postat vineri pe contul personal de social media un articol intitulat „Prima uriașă înfrângere a Raiffeissen Bank România”, în care anunță pierderea procesului intentat de Reiffeisen împotriva ordinului de încetare a practicilor comerciale incorecte emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului la adresa băncii, care, în perioada de „boom imobiliar”, acordase credite riscante în franci elvețieni cumpărătorilor de locuințe în rate, pentru ca apoi aceștia să fie nevoiți să plătească majorări de până la 120%, unii ajungând chiar în incapacitate de plată. Asta în timp ce șeful filialei românești a băncii poza în luptător contra hoției pe la protestele #rezist și era cotat în mediul său profesional drept „cel mai admirat manager”, după cum subliniază avocatul Gheorghe Piperea.

Iată textul publicat de acesta: 

„Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a RESPINS acțiunea în contencios administrativ formulată de bancă împotriva ordinului de încetare a practicilor comerciale incorecte, emis de președintele ANPC în 2017.

Asociatia Parakletos a fost alături de ANPC în acest proces, în calitate de intervenient accesoriu. Intervenția noastră a fost admisă, contribuind decisiv la soluția defavorabilă băncii.

Probabil că multa lume nu mai știe despre ce este vorba, întrucât ordinul ANPC cu pricina s-a pierdut în negura vremurilor, hăt, în 2017. 

Pe scurt, este vorba de așa-numitul #raiffeisenleaks, un caz școală de practici comerciale înșelătoare și de creditare iresponsabila în valută, derulat în anii de „boom” imobiliar. Înșelându-și clienții, banca își prezenta „produsele” ca fiind mai ieftine decât cele ale concurenților de pe piață și mai stabile sub raportul riscului valutar, întrucât erau exprimate în CHF. Creditele nici nu erau mai ieftine decât cele similare de pe piață, nici nu erau mai stabile sub raportul riscului valutar. Dimpotrivă, erau dintre cele mai scumpe și riscante de pe piață. 

Cam asta au făcut toate băncile în acea perioadă: și-au indus în eroare clienții, au profitat de lipsa lor de cunoștințe financiar-bancare și de încrederea nemeritată de care beneficiau în acele vremuri și s-au folosit de legiuitor și de sistemul judiciar pentru a-și consolida profiturile de cazino. Au practicat rebuturi contractuale, în baza cărora au impus consumatorilor condiții draconice și costuri cămătărești. După care i-au „vândut” colectorilor de creanțe pe cei pe care, între timp, i-au evacuat din locuința familială pe motiv de supra-îndatorare și ruină personală. 

Numai că, în cazul Raiffeisen a fost ceva în plus: prin protocoale interne, dovedite cu documente pe care le-am dat publicității la acea vreme, șefimea băncii a impus salariaților ca, după perioada de grație de 6 luni, dobânzile să fie re-aliniate cu piața sau să fie majorate suficient pentru a asigura profitul planificat dinainte, iar cursul de schimb a fost lăsat să explodeze, pentru a asigura și un profit suplimentar, excepțional, rezultat din hiper-valorizarea francului față de leu.

Ce urmează:

(i) recursul băncii; va dura alți doi ani, căci banca va trage de timp; dar va fi în defavoarea băncii, întrucât plățile nedatorate acumulate în 15 ani sunt cu mult mai mari decât cele acumulate în 10 ani; 

(ii) după soluționarea recursului, ordinul ANPC de încetare a practicilor înșelătoare va redeveni executoriu; banca va avea obligația sa modifice TOATE contractele aflate în derulare, re-aducându-le la condițiile inițiale de cost și de curs de schimb; 

(iii) oricare dintre debitori va putea să ceară băncii, pe cale amiabilă sau în zeci de mii de procese individuale, restituirea tuturor plăților făcute în „temeiul” acestor costuri mișelesc modificate de bancă. Ca să fie clar, vorbesc atât de diferența de dobândă, cât și de diferența de curs valutar. Estimez că cel puțin 35%, dacă nu chiar 40% din sumele achitate până acum băncii, în toți acești ani care au trecut de la perfectarea acelor contracte, ar trebui restituiți debitorilor. 

(iv) cei care au finalizat creditul, cei care au fost executați silit și evacuați din case, chiar și cei care s-au lăsat momiți cu oferta de „restructurare” făcută prin 2017 de Raiffeisen și au semnat acte adiționale la contracte, în care au renunțat la unele drepturi, vor putea cere și ei acești bani înapoi, cu titlu de plăti nedatorate (nu și modificarea contractelor). E adevărat, însă, că procesele, în aceste situații speciale, vor fi mai grele. Chiar cvasi-imposibile în cazul ultimilor enumerați”, este de părere avocatul Gheorghe Piperea într-o postare publicată vineri pe contul său de social media.