În 2003, un guvern al României semnează un contract cu o companie numită de Clotilde Armand ”o divizie a complexului militaro-industrial american” pentru a construi o autostradă în Transilvania. ”Divizia” cu pricina are o cifră anuală de afaceri de aproape un sfert din PIB-ul României.

Timp de 10 (zece) ani, respectiva ”divizie” americană nu construiește mai nimic. Realizează doar 52 km din cei 584 km planificați. Sub 10%! Nici zece la sută în zece ani! Doar 5,2 km pe an! Primește 28,8 milioane de dolari pe kilometru. Nu primește nici o penalizare pentru întârzieri, dimpotrivă, compania penalizează statul român pentru că ea întârzie, și asta în timpul tuturor guvernelor din deceniul 2003-2013.

Lucrările sunt supervizate de o companie, Egis, companie a statului Francez! Așadar, în Transilvania s-ar fi construit o autostradă. Ea e construită de o ”divizie a complexului militaro-industrial american” sub supravegherea unei companii a statului francez!!! Singurul drept al statului așa zis suveran român într-un contract derulat pe propriul teritoriu e acela de a plăti. Și de a-și ține gura.

Nu știm ce s-a semnat în acel contract. Nu știm dacă a fost legal. Nu știm unde este. S-a ”pierdut”.

Pentru asta n-a plătit nimeni. Nimeni. Nici un prim-ministru, nici un ministru, nici un secretar de stat. Au fost acuzate, urmărite penal, arestate preventiv sau condamnate cu executare câteva personaje din tot acest film. Dar NU pentru acest contract!

Singura dată când am auzit despre un dosar penal împotriva conducerii Bechtel în România a fost în 2010, când Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a început urmărirea penală pe motivul că un bărbat de peste 40 de ani, sudor, a murit în 2009, pe șantierul autostrăzii, în timpul lucrului, din pricina condițiilor improprii de muncă. A căzut de la 20 m. Nu știu cum s-a încheiat respectivul dosar.

Anul trecut, în Egipt, un fost vicepresedinte al Bechtel a fost condamnat la 3 ani si jumatate de inchisoare. Asta pentru că a primit mită în valoare de 5,2 milioane dolari, de la trei companii diferite, pentru că a șoptit informații confidențiale din licitațiile de atribuire a unor contracte în domeniul energiei în Egipt. Să nu ne veselim prea tare. Tataie de 73 de ani a plătit o amendă, (cui oare?) autorităților americane!!! Ce valoare are amenda? Fix 5,2 milioane de dolari.

DNA se ocupă de corupție. O combate. Ne vorbește cu panică despre modificarea Codului Penal, ne spune despre cei peste 800 de cetățeni care ar fi săvârșit abuz în serviciu, în sute de acte și de decizii administrative. Ne zice ca de o grozăvie că prejudiciile însumate din respectivele cazuri de abuz în serviciu s-ar ridica la peste 600 de milioane euro. Adică sute de indivizi și sute de acte desfășurate în ani de zile au adus un prejudiciu care înseamnă abia aproape jumătate din prejudiciul adus României printr-un singur mega-contract, despre care nu știm nimic, nici ce zice, nici unde e acum. Despre care DNA nu se pronunță în nici un fel.

De la ambasada SUA avem susțineri necondiționate pentru DNA.

Iar eu trebuie să aplaud DNA, altfel sunt ”de partea corupților”? O să aplaud DNA atunci și doar atunci când voi vedea acuze clare, dosare solide și condamnări serioase pentru acest contract. Și, da, m-ar încânta să văd și niște americani dând cu subsemnatul.

Acum ascult online Radio ART7 . E emisiunea ”În vreme de război”, a lui Lucian Dobrovicescu. O emisiune care te întoarce în timp. Informații istorice, prezentate scurt, incisiv și atractiv, între reprize de muzică românească și germană de epocă. Privesc pe fereastră și văd clădirile rămase chiar din acele vremuri.

Și, cu gândul la DNA, Bechtel și ”divizii”, mă gândesc că muzica aia e înfiorător de actuală.