Mihai Rapcea, fost membru și avocat al MISA până în 2011, comentează pe blogul său, www.rapcea.ro, arestarea lui Gregorian Bivolaru. Este o analiză extrem de pertinentă.  De altfel, Rapcea a declarat public că în 2011 el s-ar fi întâlnit cu Bivolaru, chiar în Paris. „Locuiește în zona suburbiilor, dar dacă vrei să-l întâlnești este suficient să-ți bei cafeaua în Place Pigalle”, a precizat el, la câteva luni după rendez-vous-ul cu guru.

Autoritățile române n-au dorit însă să-și bea atunci cafeaua în Place Pigalle. Au servit-o patru ani mai târziu, când numele lui Grig a revenit în atenția opiniei publice legat, printr-un cordon ombilical spiritual, de cel al unui înalt demnitar român. Arestarea lui Bivolaru este, fără îndoială, o fumigenă aruncată în spațiul public, într-un moment bine ales și cu un scop și mai bine determinat. Ȋntrebarea e cine anume (mai) are de profitat, în spatele acestei perdele de fum.  

„Când am auzit că Gregorian Bivolaru a fost capturat de poliție în Franța, la Paris, mi-am spus că este doar o minciună sfruntată a mass-mediei ticăloșite, controlată de francmasoneria cea satanică. Căci mentorul MISA nu are cum să fie în Paris, ci în Suedia, la Malmo, ascuns de teama autorităților române în apartamentul său, în compania unui frigider gol, protejat de azilul său cel politic de mâna lungă a justiției din România. Nu putea fi altfel, căci el cu gura lui declara telefonic, în urmă cu câțiva ani, că el trăiește în Suedia și cine spune altfel, e un mincinos. În acel moment am început și eu să mă îndoiesc de veridicitatea întâlnirii mele cu Grieg la Paris, și am realizat că fusesem păcălit. În realitate nu mă întâlnisem cu Gregorian Bivolaru din Suedia, ci cu un cetățean bulgar pe nume Mangusonovici Aurollsonovenschi, cu care acesta seamănă foarte bine.


(...) Toată povestea asta cu prinderea lui Bivolaru este o imensă farsă mediatică pusă la cale de protectorii săi politici. Și o să explic de ce nu e cazul ca cei ce îl urăsc pe Bivolaru să se bucure de prinderea lui, și motivul pentru care adoratorii lui nu trebuie să se întristeze.

Deci, Gregorian Bivolaru a avut două dosare penale: unul pentru raport sexual cu o minoră, pentru care a primit pedeapsă de 6 ani închisoare. Al doilea dosar, mult mai grav, era pentru trafic de persoane și toate poveștile cu Japonia și măgăriile din ashramuri. În acest al doilea dosar a fost achitat în februarie 2015 pentru unele dintre fapte, iar altele au fost considerate prescrise. A trecut un an de la achitare și apelul din acel dosar nu a fost soluționat din cauza procurorului, care a găsit de cuviință să ia dosarul «pentru redactarea motivelor de apel». Și ca un făcut, luna asta se prescriu în totalitate faptele din acel dosar. Deci chiar dacă s-ar trimite spre judecată în acest moment apelul, Gregorian Bivolaru scapă prin prescripția faptelor, cu ajutorul procurorului care a ținut dosarul blocat. Am povestit acest lucru ca să înțeleagă toată lumea ce putere are în realitate în Justiția Română acest așa-zis fugar pe care de ani de zile nu îl mai căuta nimeni. (...)

Bun, dar o să spuneți că totuși l-au prins acum, și că totuși va face cei 6 ani de pușcărie. Ei bine, nu e chiar așa. De ce a fost prins tocmai acum? Gregorian Bivolaru împlinește 64 de ani peste câteva zile. Pe vechea lege de executare a pedepselor, la împlinirea vârstei de 65 de ani lui GB i se calculează pedeapsa executată la 4 luni la anul de pedeapsă. Adică la fiecare 4 luni executate i se consideră un an din pedeapsă. Desigur, nu va beneficia de eliberare condiționată înainte de executarea integrală a pedepsei deoarece se consideră că s-a sustras executării, însă cei 6 ani îi va executa în realitate doar în doi (6 ani X 4 luni = 24 luni, adică 2 ani).

Din aceștia doi însă se vor deduce: arestul preventiv de 3 zile din România, când l-au prins în 2004; perioada de detenție din Suedia, de cca. 3 luni; perioada de arest din Franța. Mai scrie în pușcărie și vreo lucrare monumentală în 3 volume cu titlul «Cum să dai m... cu jet Justiției din România» și iese înainte de termen, taman de ziua împlinirii celor 65 de aniișori pe această lume.

 În Franța, la prinderea lui, Bivolaru s-a legitimat cu un document fals, bulgăresc. Deci francezii îl vor judeca acolo pentru uz de fals și identitate falsă. Lucrul ăsta, coroborat cu faptul că totuși are azil politic și nu poate fi extrădat în România, va lungi procedura de extrădare și un an, dacă are acolo avocați buni. An în care va sta comod într-o pușcărie franceză, în condiții europene de detenție, nu ca în România. Probabil că francezii îl vor achita pentru uzul de fals și identitate falsă pe motiv că se temea pentru viața lui, sau îi vor da o pedeapsă modică, deci va ajunge în România cu cei aproape doi ani de pedeapsă executați integral. Restul va fi doar o procedură banală, de constatare a executării integrale a pedepsei, și va fi pus în libertate de îndată. Și cu asta se vor fi încheiat problemele lui Gregorian Bivolaru cu justiția română. Desigur, în toată această perioadă, televiziunile, presa vor bate monedă pe acest subiect, lansat deloc întâmplător în perioadă pre-electorală, cu legi de căcat care se votează pe șest, spre «binele» românilor (vezi legea anti-defăimare a lui Dragnea, legea privind vaccinarea obligatorie, problemele cu votarea în două tururi, dosarele lui Traian Băsescu, clădirile Antenelor lui Voiculescu, etc.). (...)”

N.r – Sublinierile din text aparțin redacției.