În deschiderea Anului European al Patrimoniului Cultural, Europa Nostra, principala organizație de patrimoniu din Europa, și Institutul Băncii Europene de Investiții anunță cele 12 situri de patrimoniu preselectate pentru programul "Cele mai periclitate 7 situri în 2018” de către o comisie de experți din diverse domenii. Reperele culturale amenințate ce provin din 10 țări europene sunt: Centrul istoric din Gjirokastra, Albania; Bisericile post-bizantine din Moscopole și Vithkuq, Albania; Centrul istoric din Viena, Austria; Uzina de prelucrare a cărbunelui din Beringen, Belgia; Monumentul Buzludja, Bulgaria; Rețeaua de teleferice din Chiatura, Georgia; Mănăstirile și schitul David Gareji, Georgia; Castelul Sammezzano, Toscana, Italia; Cazinoul din Constanța, România (nominalizat de Asociația ARCHÉ); Siturile de artă preistorică din provincia Cadiz, Spania; Orfelinatul grec Prinkipo, Insula Prinților, Turcia; și Fabrica de gheață Grimsby, Marea Britanie. Unele dintre aceste situri se află în pericol din cauza neglijării sau a planificării necorespunzătoare, altele din cauza lipsei de resurse sau de profesionalism în exploatare. Lista finală cu "Cele mai periclitate 7 situri” va fi comunicată pe 15 martie.

Cele 12 monumente și situri au fost selectate ținându-se cont de valoarea lor patrimonială și culturală deosebită, precum și de pericolul iminent în care se află. Implicarea comunităților locale și angajamentul diferitelor organisme publice și private pentru salvarea acestor situri au fost, de asemenea, socotite cruciale. Un alt criteriu important a fost prezentat de potențialul acestor situri de a stimula dezvoltarea socio-economică durabilă.

ImunoMedica


„2018 este un an pentru a sărbători patrimoniul cultural unic al Europei și pentru a pune în lumină rolul cheie pe care acesta îl joacă în promovarea identității comune și construirea unei Europe integrante. Creșterea gradului de conștientizare și mobilizarea la scară largă a eforturilor pentru a salva situri de patrimoniu de pe teritoriul Europei este încă unul dintre obiectivele Anului European al Patrimoniului Cultural 2018. Nici nu se putea o ocazie mai bună pentru ca Europa Nostra și Institutul Băncii Europene de Investiții să implementeze o nouă ediție a inițiativei „Cele mai periclitate 7 situri”, cu susținerea programului UE Europa Creativă,” a declarat Denis de Kergorlay, președintele executiv Europa Nostra. „Această listă preliminară este, înainte de toate, un apel la acțiune. Îi îndemnăm pe actorii publici și privați de la nivel local, național și european să-și unească forțele pentru a salva aceste comori ale patrimoniului care spun povestea noastră comună și care trebuie conservate pentru generațiile viitoare”, a adăugat el.
 

„Salvarea acestor 12 situri nu este numai în beneficiul monumentelor. Investiția va genera, de asemenea, beneficii socio-economice la nivel local, regional și național,” a spus Francisco de Paula Coelho, decanul Institutului Băncii Europene de Investiții. „Investițiile în patrimoniul cultural, bine pregătite și bine implementate, dau roade din punct de vedere al dezvoltării sociale, economice și culturale, și este important să răspândim acest mesaj în decursul Anului European al Patrimoniului Cultural 2018”, a adăugat el.

Nominalizările pentru „Cele mai periclitate 7 situri” au fost propuse de organizații ale societății civile sau de către instituții publice care fac parte din vasta rețea Europa Nostra, ce include membri și organizații asociate de pretutindeni din Europa. Cele 12 situri au fost selectate de o comisie de experți în istorie, arheologie, arhitectură, conservare, analiză de proiect și finanțe. Lista finală cu „Cele mai periclitate 7 situri” va fi selectată de Consiliul Europa Nostra.

Programul „Cele mai periclitate 7 situri” a fost lansat în ianuarie 2013 de către Europa Nostra, cu sprijinul Institutul Băncii Europene de Investiții, în calitate de partener fondator, și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în calitate de partener asociat. Acest program a fost inspirat de succesul unui proiect asemănător desfășurat de Fondul Național pentru Conservare Istorică din SUA (US National Trust for Historical Preservation). „Cele mai periclitate 7 situri” nu este un program de finanțare. Scopul său este de a servi drept catalizator pentru acțiune și pentru a promova puterea exemplului. Acesta beneficiază de sprijinul programului Uniunii Europene „Europa Creativă”, ca parte a programului Europa Nostra „Patrimoniul nostru - valorile noastre”.

Cazinoul din Constanța, România

Cazinoul este un monument istoric emblematic pentru orașul Constanța și pentru România. Edificiul a fost ridicat în timpul „febrei cazinourilor” ce a cuprins Europa la începutul secolului al XX-lea, și și-a deschis porțile în 1910. Daniel Renard, arhitectul româno-elvețian care a proiectat clădirea, a optat pentru un Art Nouveau opulent cu scopul de a ilustra modernizarea României sub domnia regelui Carol I.

Clădirea a devenit, în timp, un reper al țărmului Mării Negre. Văzut de pe mare, Cazinoul se înalță pe un promontoriu stâncos, părând a aparține mării mai degrabă decât orașului, impresie întărită și de decorația de inspirație marină a clădirii.

Ansamblul este alcătuit din trei elemente construite: fundațiile cu platoul pe care se află Cazinoul, clădirea Cazinoului în sine și clădirea Acvariului, proiectată tot de Daniel Renard, dar la o dată ulterioară. Al patrulea element este promenada ce separă Cazinoul de Acvariu și leagă portul comercial de cel turistic, promenadă însoțită pe tot parcursul de o centură verde. Clădirea Cazinoului are trei niveluri. Interiorul spațios și bogat decorat face trimitere la o epocă plină de farmec. Acesta se compune dintr-un salon de intrare, săli destinate evenimentelor, spații tehnice și este completat de terase deschise.

Principala amenințare pentru Cazinou o reprezintă coroziunea și ruginirea elementelor metalice structurale, în special cele descoperite, expuse intemperiilor. Elementele de lemn sunt, de asemenea, puternic afectate de umiditatea salină. În plus, mucegaiul, umezeala și procesul de îngheț-dezgheț accelerează degradarea tuturor elementelor, de la tencuială la valoroase elemente decorative. Vânturile și furtunile au distrus majoritatea ferestrelor fațadei dinspre mare, permițând ploii, zăpezii, păsărilor și animalelor să pătrundă înăuntru. Tot acest proces de degradare duce spre prăbușirea acoperișului.

De-a lungul timpului clădirea a adăpostit, alternativ, funcțiuni comerciale și funcțiuni publice (când edificiul s-a aflat în grija statului). În anii 2000 clădirea a fost abandonată, stare în care se găsește și astăzi ca urmare a incapacității administrative de a se găsi finanțare pentru a demara o operațiune de salvare,  restaurare și revitalizare. Situația a fost prelungită de eșuarea încercărilor repetate de finalizare a procesului de licitație publică.

Clădirea a trecut de mai multe ori din administrația municipiului Constanța în administrația altor instituții, ultima dintre acestea fiind Compania Națională de Investiții din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Această stare de incertitudine adminstrativă a întârziat și mai mult demararea unui proces adecvat de restaurare. De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin trei procese de restaurare, de o calitate discutabilă, care pun probleme suplimentare unei viitoare campanii de reactivare.

Nominalizatorul acestui ansamblu, Asociația ARCHÉ împreună cu partenerii săi, susțin că restaurarea și deschiderea Cazinoului din Constanța către public îi vor asigura în continuare rolul de important reper cultural și pilon al identității locale, precum și supraviețuirea în viitor.