O clădire de tip tetrapylon, echivalentul antic al unui arc de triumf cu patru intrări, impresionantă prin monumentalitatea sa, a fost descoperită, în luna august, în premieră în România și chiar în mediul militar din fostul Imperiul Roman, în castrul de la Romita, în cadrul unui proiectul de cercetare al unei echipe de arheologi din Sălaj și Cluj, alături de specialiști ai unei universități din Germania, informează Agerpres.

Săpăturile au scos la lumină bazele unei structuri mari, de tip tetrapylon, echivalentul antic al unui arc de triumf cu patru intrări, impresionantă prin monumentalitatea sa. Potrivit situației arheologice, a fost identificat zidul exterior al porticului principiei (clădirea comandamentului – n.r.), cât și o parte din via principalis, drumul principal care traversează latitudinal castrul. Potrivit cercetărilor geofizice, cele patru baze ale structurii de tip tetrapylon sunt amplasate la interescția viei praetoria, drumul care traversează longitudinal castrul cu via principalis, echipa de cercetare identificând două asemenea baze. De asemenea, acoperișul structurii realizat din lemn, acoperit cu tegulae și imbricaes, adică țigle și olane, a fost surprins arheologic, fiind reprezentat de un strat consistent compus din aceste două elemente”, a declarat Horațiu Cociș, arheolog în cadrul Muzeului Județean Zalău.

Potrivit acestuia, materialul arheologic descoperit cu prilejul săpăturilor cuprinde, în mare parte, piroane și cuie, elemente componente ale structurii, cât și obiecte de bronz, unele dintre ele reprezentând piese de echipament militar, opaițe, ștampile tegulare ale contingentelor militare deja atestate, fiind identificate și monede, care urmează a fi curățate și datate.

„Existența unei asemenea structuri este o premieră în mediul militar auxiliar din Imperiul Roman. Este un debut optimist pentru viitoarele proiecte pe care le vom desfășura pe acest sit arheologic. Prin identificarea și cercetarea structurii de tip tetrapylon, nu doar că am făcut un pas important în înțelegerea situației particulare în sine, descoperirea fiind însă foarte importantă pentru mediul militar roman în general, cercetările viitoare urmând a scoate la lumină structura în totalitatea sa. Finalizarea cercetării și documentării de rigoare unde a fost folosită atât tehnica clasică – poză, desen, descriere cât și cea modernă – ridicare topografică și scanare fotogrammetrică 3D a fost urmată de protejarea primară a structurilor, utilizând material geotextil, respectiv de acoperirea suprafeței cercetate, în vederea continuării ei anii viitori”, a subliniat Horațiu Cociș.