Vâlvă mare pe internet a făcut zilele trecute gestul unui cetăţean care a postat strategic câţiva porci pe amplasamentul viitoarei moschei din capitală. Filmat, pozat, semnat, dat la ziar, să vadă românii că pe pământul pe care și-au vărsat sângele voievozii, noi astăzi împrăștiem și-un butoi de jumară, numai să fim siguri că rămâne al nostru și al copiilor noștri în veac.
 
Al acelor copii români care nu se nasc prin Spania și-i cheamă José Armando, sau în Italia și-i cheamă Giani și Luigi, se înţelege. Al acelor copii români care se nasc în cele din urmă, și nu-s avortaţi de mamele lor prea dornice să-și trăiască viaţa libere de orice constrângere.

Undeva, peste ocean, pe o bucăţică de teren din Cuba, într-o bază militară americană numită Guantanamo, unde însă nu se aplică legea americană, pentru că teritoriul este cubanez, iar legea americană se aplică doar pe teritoriul SUA, nu-i așa ?, niște tanti soldaţi au descoperit că pot împiedica niște prizonieri musulmani să-și îndeplinească rugăciunile rituale într-un mod plin de creativitate : turnându-le în cap propria producţie menstruală.

Mă întreb uneori dacă aerul nostru, al românilor, de popor blajin și ospitalier, care niciodată n-a invadat pe nimeni, care a tolerat până i-a ajuns cuţitul la os, și numai atunci, în al doisprezecelea ceas, a pus-o de-o răscoală percutantă, și aia sfârșită dureros, cu capii trași pe roată și înecată în sânge, mă întreb așa, dacă toată cuminţenia noastră nu seamănă cumva cu oftatul apoplectic al unei femei cu cărnurile revărsate prin capotul de casă, toată numai osânză puhavă : « Eu nu-s deloc ușuratecă ! »

Păi bine, preacuminteo, întrebarea e : dar s-a uitat vreun bărbat la tine vreodata ? Când cu romanii, când cu cumanii, când cu turcii, când cu austro-ungarii, când cu rușii, când cu americanii, de unde să-și fi găsit poporul ăsta molcom și bun răgaz să-și calce în picioare vecinii, să-și înjghebe un imperiu colonial cât un continent pe vreo mare, unde să-i civilizeze pe sălbatici și să-și ia și el materii prime ca plată ? Pentru că dacă ocaziile lipsesc, nici virtute nu e. Eh, dar dacă n-am avut prilejul, gestul cetăţeanului cu porcii ne dovedește cu prisosinţă că nu ne-a lipsit talentul.

Din pacate, frumosul talent de cuceritor (al unui teren destinat unui lăcaș de cult, e drept, fără apărare), și torţionar (să împiedici pe cineva să se roage lui Dumnezeu este, până la urmă, o agresiune majoră) are nevoie și de câteva informaţii pentru a se împlini într-un războinic vestit.
 
Da, e adevărat că porcul este haram în islam (cum zice și proverbul românesc : De haram a venit, de haram s-a dus, adică murdar/necinstit l-am căpătat, murdar/necinstit l-am pierdut), dar nu e singurul lucru care-l poate împiedica pe musulman să se roage. 
Menstrele, puroiul, sperma, fecalele și sângele sunt și ele cauze pentru care rugăciunea dreptcredinciosului nu va fi primită. Haram este furtul, crima, violul și sodomia. Așa că, dragi români care vreţi să răzbunaţi neamul ăsta de papă-lapte, introducându-l odată pentru totdeauna în galeria învingătorilor planetei, cu un porc nu se face primăvara. O plimbare cu prietena în perioada aceea a lunii, dar fără absorbant, un frumos gest autoerotic cu finalizare direct pe iarbă, chiar și anumite exerciţii cu unul sau mai mulţi prieteni, ca de la băiat la băiat – toate acestea ar putea contribui mult la ideea murdăririi unui loc destinat rugăciunii.
 
O iutubizare cu o sută de flăcăi vânjoși veniţi la una mică cu jerbe încrucișate ca săbiile nu numai că ar fi gratuită (mă gândesc ce efort financiar a făcut cetăţeanul care a închiriat porcii pentru scurta plimbare pe locul moscheii), dar ar avea suficient de multe vizualizări încât să genereze un profit frumușel. Sau chiar pe un sait dedicat oamenilor cu anumite pasiuni. Să învăţăm din experienţa aliaţilor noștri americani, ca de la niște fraţi mai mari.

Pentru toţi cei care visează să murdărească, imaginându-și că rămân curaţi în aceste condiţii, am o veste rea și-o veste bună. Coranul spune că atunci când Dumnezeu dorește ceva lucrul acela se va face, chiar dacă toţi oamenii ar fi împotrivă. Iar dacă toţi oamenii vor ceva, dar Dumnezeu se pune de-a curmezișul, nimic nu se alege. Există ritualuri de purificare pentru toate murdăriile, cu apă dacă este apă, cu nisip dacă e nisip, cu gândul acolo unde nici apa, nici nisipul nu-s de găsit. Aceasta este vestea bună. Vestea proastă este că nici o religie din lume, nici islamul, nici creștinismul, nu are ritualuri care să alunge răutatea și prostia agresivă. Şi încă în privinţa răutăţii am anumite dubii.