Având în vedere că luna martie, ca simbol al primăverii și al regenerării vieții, a fost aleasă a fi „luna pentru viață” în care se desfășoară „Marșul pentru viață”, menit să conștientizeze asupra dramei femeilor aflate în criză de sarcină, în acest sens se înmulțesc mărturiile mamelor care, cu sau fără voia lor, au trecut prin trauma avortului, dar și relatările documentate și publicațiile pe această temă.

La editura Doxologia din Iași a apărut, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, broșura „Mărturii ale părinților și rânduieli bisericești despre pierderea unui copil prin avort spontan sau la naștere”, avându-l ca autor pe teologul masterand Emanuel Buta, informează pagina web „Studenți pentru Viață”, citând revista „Pentru Viață”.

Anual, la nivel mondial, peste 2,7 milioane de copii mor la naștere. În Statele Unite ale Americii, aproximativ un milion de copii mor anual prin avort spontan, la naștere sau imediat după naștere. Despre acești copii „cel mai adesea nu știu decât părinții lor. Un număr impresionant de familii au suferit unul sau mai multe avorturi spontane, iar greutatea cu care fac față unei astfel de pierderi este sporită de faptul că nu li se acordă atenția necesară și că nu sunt aduse în discuție aceste subiecte… Prin neștiința sau nereușita de a gestiona potrivit o astfel de situație, trauma pierderii copilului poate afecta familiile și mai ales mama, pe termen lung”.

În prima parte a broșurii sunt prezentate succint câteva elemente teologice despre trup și suflet și elemente psihologice despre impactul pierderii unui copil prin avort spontan sau la naștere. Lucrarea mai cuprinde un interviu cu părintele Ioan C. Teșu, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, hotărârea în vigoare a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la înmormântarea copiilor nebotezați și mărturii de la persoanele care au trecut prin asemenea experiențe.

Broșura editată de teologul Emanuel Buta urmărește sprijinul părinților care trec prin aceste situații: „Sperăm ca această lucrare să fie o încredințare pentru părinții care trec prin trauma pierderii unui copil în urma unui avort spontan sau la naștere că nu sunt singuri, că Dumnezeu știe durerea lor și că și semenii le sunt alături, chiar dacă uneori nu au abilitatea de a-și exprima în cel mai potrivit mod compasiunea”.

Pentru cei ce resping ideea că Biserica ar avea un cuvânt de spus în chestiunea avorturilor, trebuie precizat că problemele ce privesc corpul, sufletul, moartea și viața după moarte au fost adânc tratate de teologia creștină cu mult timp înainte de epoca actuală a libertății și permisivității ideologizate.

„Învățătura de credință ortodoxă arată că acești copii nu pot merge direct în Împărăția lui Dumnezeu pentru că nu sunt botezați, dar nici în Iad, pentru că nu au săvârșit niciun păcat.”

„Sfinții, teologii și părinții duhovnicești contemporani au vorbit despre acești copii, oferind mângâiere și sfat părinților care au trecut prin această situație. Sfântul Teofan Zăvorâtul precizează că soarta copiilor care au murit nebotezați este în mâna lui Dumnezeu, Cel care oferă oamenilor multe căi pentru mântuire”.

Această publicație a apărut din dorința de a oferi un răspuns teologic aplicat la o problemă prezentă în societatea contemporană, fiind un instrument de sprijin pastoral pentru slujitorii Bisericii, un ghid util pentru tinerii care activează pro-Viață și un îndrumar pentru femeile și părinții care, cu sau fără voia lor, au trecut prin trauma avortului. În acest sens, redăm mai jos un scurt pasaj din cuprinsul broșurii publicate de editura Doxologia:

Rugăciunea de consolare a celor îndoliați

„Doamne al puterilor, Cel ce ești alinarea celor întristați și mângâierea celor ce plâng și sprijinitorul tuturor celor slabi la suflet, mângâie cu milostivirea Ta pe cei cuprinși de plângere pentru cel răposat; vindecă toată durerea care este pusă acum în inima lor, primește-le rugăciunile și ridică-i prin încrederea în milostivirea Ta, pentru că și acesta, care a părăsit viața pământească, se află încredințat iubirii Tale părintești.
Că Tu ești nădejdea tuturor și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.”