Autoritățile locale pregătesc mai multe evenimente de-a lungul lui 2016, pentru a marca împlinirea a 300 de ani de când turcii erau alungați din Timișoara, iar orașul era "eliberat” de trupele imperiului habsburgic. Sub genericul „Timișoara 300 de ani de lumină”, seria de evenimente ar urma să acopere un spectru mai larg, deopotrivă istoric, muzical și cultural. Primarul Nicolae Robu susține că a discutat deja cu ambasadorul Austriei și că municipalitatea ar urma să colaboreze cu ambasada acestei țări pentru o serie de manifestări.

 

Totul se află încă la stadiu de idee. Una surprinzătoare, însă, având în vedere unghiul de abordare și mai ales realitatea istorică. Timișoara era cucerită de trupele lui Eugeniu de Savoya în octombrie 1716, marcând într-adevăr un moment de cotitură în istoria Banatului. Cele două secole de stăpânire habsburgică și austro-ungară ce au urmat conectează provincia la spațiul central european, fiind însă departe de a rămâne în istorie drept vremuri "luminoase”pentru românii bănățeni.

 

Banatul este guvernat militar până la 1751, una dintre primele urmări ale cuceririi sale de către austrieci fiind trecerea în proprietatea Coroanei de Habsburg și implicit anularea oricărui drept de proprietate a băștinașilor români asupra pământurilor. Aceștia se revoltă din pricina odioasei guvernări între 1736-1739. Revolta lor este înecată în sânge de trupele imperiale, care recurg la acte de o cruzime impardonabilă, ucigând deopotrivă copii, femei și bătrâni drept răzbunare pentru revolta românilor bănățeni. Urmează o perioadă cu valuri succesive de colonizare a germanilor, sârbilor și maghiarilor, sprijinite prin patente imperiale, colonizări duse în detrimentul populației locale românești. Conducerea bisericii ortodoxe este dată sârbilor pentru aproximativ un secol și jumătate. Revoluția de la 1848 este marcată de evenimente sângeroase și lupta pentru supremație între austrieci și maghiari. Eftimie Murgu, fruntaș de seamă al românilor, este persecutat pentru opiniile și ideile sale și chiar condamnat la moarte. Scapă cu doar câțiva ani de inchisoare, datorită presiunii pe care o pun românii pe stăpânire. Petițiile, protestele și numeroasele propuneri adresate împărăției de către români pentru drepturi și viață mai bună sunt ignorate. Epoca dualismului austro-ungar aduce cu sine o înăbușitoare politică de deznaționalizare promovată de Budapesta în Banat și în alte teritorii care îi revin dar în care maghiarii erau minoritari. După două secole atât de "luminoase”, românii și sârbii din Banat nu lasă loc de tăgadă și decid unirea cu patriile lor. Armata sârbă chiar ocupă Banatul după primul război mondial, încercând să încorporeze la statul vecin întreg teritoriul bănățean, însă fără succes.

Lupta constantă a românilor bănățeni pentru drepturi de-a lungul celor două secole și decizia lor fără echivoc de a se uni cu ceilalți români într-un singur stat vorbesc de la sine despre cei "300 de ani de lumină". Respectiv ridică un mare semn de întrebare asupra organizării sub acest generic a unor manifestări cu caracter de sărbătoare la Timișoara.