ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Paraschiva Apostol a fost admisă la Facultatea de Medicină de la Iași, pe locurile de la buget, obținând media 9,40 la examen. În spatele succesului, se ascunde o poveste de-a dreptul ireală: a abandonat școala în clasa a VI-a, a reluat-o la 17 ani, și-a câștigat primii bani plantând panseluțe, după ce a rămas orfană.

Șansa și salvarea fetei au venit de la preotul din sat, după moartea tatălui Paraschivei. Impresionat de drama familiei Apostol, care trăia într-o sărăcie cruntă într-o casă dărăpănată, preotul din satul Parpanița, Vasilică Mihai Paraschiv, i-a promis Paraschivei și surorii acesteia că le va fi un adevărat tată, însă cu o singură condiție: să se reapuce de școală, conform Adevărul.

„Am stat trei ani acasă. Am avut neșansa să ajung într-o clasă cu copii care nu m-au primit tocmai bine, mulți dintre ei de bani gata, care nu vorbeau cu oricine. M-am simțit marginalizată și nu am reușit să ma acomodez. Într-a V-a eram a treia din clasă, ori în noul loc eram cam pe la mijloc, spre coadă. Nu făceam față, nu aveam cu cine să discut, părinții nu m-au înțeles. Dintr-a VII-a nu m-am mai dus deloc, am stat trei ani acasă. Aveam aproape 17 ani când a murit tata și a venit părintele și ne-a spus că ne va construi casă, dacă ne vom reapuca de școală", povestește Paraschiva. 

Tânăra s-a înscris la Programul „A doua șansă", la școala din Negrești, unde mergea la fiecare sfârșit de săptămână. A terminat clasa VIII-a la 18 ani și s-a înscris la liceul din Negrești, la seral. 

Deși, teoretic, ar fi trebuit să urmeaze un program asemănător cu cel al elevilor de la zi, Paraschiva povestește că elevii de la seral și cei de la fără frecvență făceau un învățământ mai degrabă formal. Li se dădeau lucrări, pe care le rezolvau acasă și pe care ulterior le predau profesorilor.

A profitat de faptul că preotul o desemnase drept „bibliotecară", având ca sarcină să realizeze o evidență cu toate cărțile care fuseseră donate de voluntari. Pe lângă activitatea de voluntariat pe care o desfășura la biserica din Parpanița, și-a căutat un loc de muncă, având în vedere că singura sursă de venit a familiei era pensia socială a mamei. Într-un oraș sufocat de șomaj, singurul loc de muncă găsit pentru ea și sora ei a fost la „Spații verzi", într-un program special cu finanțare europeană, pentru persoanele defavorizate. 

„Am început să plâng de rușine, aveam 18 ani. Săpam la spațiile verzi și plantam flori prin oraș. A venit însă părintele la noi, ne-a spus că va vorbi el la primărie poate ne mută în altă parte, dar până atunci să ne ducem așa, să câștigăm un ban, pentru că munca nu este o rușine. Și ne-am dus. Avea părintele o putere de convingere extraordinară", rememorează Paraschiva. 

Toți banii pe care i-a câștigat împreună cu sora sa, câte 800 de lei lunar, i-au economisit pentru construcția unei noi case. În 2011, preotul le-a construit o casă nouă cu fondurile adunate la biserică și economiile celor două surori.

„După ce a murit tata, bun-rău bețiv cum era, ne gândeam ce o să facem, cum ne-om descurca. Mai târziu, însă, după tot ajutorul pe care l-am primit, chiar spuneam că părintele este un înger pe care l-a trimis tata să aibă grijă de noi. Copilaria noastră a fost foarte grea, am avut puține momente frumoase. Ne-au dat la școala specială unde stăteam la cămin, că nu avea cu ce să ne întrețină acasă. Țin minte că în primele săptămâni fugeam acasă, pentru că nu îmi plăcea deloc la școala specială, erau copii răi, te băteau, urlau", rememorează Paraschiva.

Atât pentru bacalaureat cât și pentru Medicină, Paraschiva s-a pregătit singură, informându-se de la fetele care veneau la Centrul de zi pentru a se pregăti la Bacalaureat, de la voluntarii bisericii. S-a apucat să citească toate cărțile despre care aflase că-i vor trebui la Bacalaureat.   

După ce a luat Bacalaureatul, în toamnă anului 2015, văzând că nu mai sunt locuri la școlile pentru asistenți medicali, unde ar fi fost tentată să încerce, Paraschiva a decis să rămână un an acasă și să se pregătească pentru anul următor. 

„Părintele m-a întrebat de ce nu încerc la Medicină. Dar el mi-a spus așa, probabil mai în glumă, însă eu am început să visez. Știam însă că nu este admis orcine la Medicină, dar mi-am zis să încerc. Chimie am făcut pregătire cu doamna preoteasă, ea știa din liceu, dăduse și la Bacalaureat. M-a luat practic de la zero", explică Paraschiva. 

A susținut admiterea la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași în 2016, însă a picat cu 6.40, ultima medie de admitere, la locurile cu taxă fiind 6.80. N-a dezarmat însă, încurajată de preotul și preoteasa din sat.

Pentru admiterea din 2017 la UMF Iași a fost inclusă în programul de pregătire al profesorilor Nedea de la Colegiul Național „Costache Negruzzi" din Iași, prin sprijinul Luminiței Cozmei, profesor documentarist la ”Negruzzi”, originară din Parpanița. 

„Nu vă opuneți educației copiilor! Paraschiva este un exemplu că se poate”, le-a transmis preotul din Parpanița enoriașilor.

Deși veniturile familiei sunt modeste, pensia socială a mamei și salariul surorii care lucrează la o seră din Negrești, Paraschiva este convinsă că va reuși să supraviețuiască și la facultate. 

În plus, preotul satului a asigurat-o că Biserica o va susține în continuare, până la finalizarea studiilor.