Văzut dinspre București, Baia Mare încă mai lăsa impresia generală a unui orășel pitoresc, cochet, liniștit, cu oameni calmi și calzi, harnici, corecți și mai apropiați de Occident (și nu doar din punct de vedere geografic) decât majoritatea orașelor din România. Văzut din interior, după o anumită perioadă de timp și după o anumită implicare în societatea civilă băimăreană, constați că nu este decât într-o mică măsură ceea ce pare: trăim într-o urbe în care există cel puțin la fel de multă corupție și încălcare a legii precum într-un oraș din sudul țării sau din Moldova (de exemplu). Probabil marea diferență o face faptul că aici se reușește în mai mare măsură ascunderea mizeriei sub covor. Atunci când în vârful piramidei locale se afla un primar care conduce cetatea cu "mâna de fier” și sărind, nu o singură dată, cu nonșalanță, peste atribuțiile impuse de lege, este normal că procesul de ascundere a mizeriei sub preș are loc mult mai ușor și mai eficient.

Un elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă chiar unul dintre cele mai controversate și fierbinți evenimente care au marcat cea de-a doua jumătate a lunii noiembrie în societatea civilă băimăreană: scandalul de la Colegiul Național "Gheorghe Șincai” din Baia Mare. 

Evenimentele din cea mai renumită instituție preuniversitară de învățământ din Maramureș par a fi inspirate de protestele celor 25-30 000 de tineri "frumoși și liberi” din Piața Universității din București. Foarte probabil că evenimentele ce au urmat tragediei din clubul Colectiv să le fi dat curaj tinerilor elevi de la  Gheorghe Șincai să protesteze în număr mare față de conducerea prestigiosului colegiu. 

Totul a început cu lo serie de proteste lansate pe rețelele de socializare de către o parte din elevii nemulțumiți de obligativitatea purtării uniformei școlare în incinta instituției. Mai multe voci susțin că ar fi existat și un al doilea motiv al protestelor: renunțarea la supravegherea video din timpul orelor, pe motiv că aceasta ar provoca un mare disconfort elevilor. Protestele s-au extins cu repeziciune, în doar câteva zile implicând cel puțin jumătate dintre elevii liceului, precum și sute de părinți, mare parte dintre aceștia plecați la muncă în diaspora. De la petiții pe Facebook și alte site-uri s-a ajuns la mari adunări pe holurile și în curtea instituției, elevii (în multe cazuri, însoțiți de părinți) fiind tot mai insistenți, mai incisivi și mai greu de oprit. Din păcate, nu au lipsit nici trivialitățile, chiar tema principală a unei întâlniri din amfiteatrul instituției fiind o jignire obscenă și greu de reprodus adusă directorului și conducerii instituției. Scandalurile au culminat cu demisia directorului Colegiului, Cristian Heuberger și cu intervenția deloc obiectivă a primarului municipiului Baia Mare, Cătălin Chereches. Dealtfel acesta a și reprezentat principalul motiv pentru care directorul Heuberger și-a dat demisia: numeroasele aluzii ironice și jigniri mai mult sau mai puțin voalate adresate de către edilul băimărean directorului și activității acestuia. Foarte probabil că nemaireușind să îndure umilința la care a fost supus de către stăpânul orașului Baia Mare, de față cu sute de elevi și părinți, acesta a cedat, a părăsit sala și și-a prezentat, într-un final, demisia din funcție. Din acel moment, cel puțin pentru majoritatea elevilor, apele s-au liniștit, tensiunile au scăzut, iar tinerii frumoși și deștepți din Baia Mare se pot considera câștigători: cu ajutorul primarului polivalent și atotputernic, Cătălin Chereches (care nu a ratat ocazia de a-și face un capital gras de imagine pe baza acestui scandal), aceștia au obținut ce au vrut. 

Acum, să vedem ce a rămas în urma… Mai concret, în această situație avem doi câștigători: Primul este libertatea de exprimare prost înțeleasă și aplicată după ureche ce a câștigat în defavoarea ordinii, disciplinei și performanței actului de învățământ. Al doilea câștigător este unul, din păcate, mult mai contagios decât primul: ABUZUL. Cum altfel poate fi denumit amestecul unui primar într-o chestiune în care nu are nicio atribuție legală?  Invocând valori multicolore precum libertatea de exprimare a elevilor și dreptul fiecăruia dintre aceștia de a-și exprima stilul și personalitatea prin vestimentație, primarul în care peste 85% dintre băimăreni și-au pus încrederea (acesta este scorul record cu care Cătălin Chereches a câștigat alegerile locale din 2012) a intervenit brutal, intrând cu bocancii în activitatea uneia din cele mai vechi și renumite instituții de învățământ din Maramureș. 

Îmbătați de fericirea lor naivă (și oarecum scuzabilă datorită vârstei și lipsei de experiență) că au câștigat o relativă libertate de exprimare (aceea de a se îmbrăca după cum au ei chef), acești copii nu realizează că au pierdut un lucru mult mai important pentru viitorul lor, al părinților lor și al tuturor concitadinilor: șansa de a trăi într-un oraș cu adevărat civilizat. Da, într-un oraș civilizat! Pentru că un oraș civilizat înseamnă mai mult decât curățenie pe străzi, mai mult decât piste pentru bicicliști, ori parcuri atent îngrijite, mai mult decât o anumită șansă de a deveni capitală culturală europeană, mai mult decât copierea neadaptată și după ureche a anumitor valori și standarde occidentale: o comunitate civilizată este aceea în care domnește legea și nu abuzurile de orice fel! Altfel, vom fi nevoiți să ne complăcem într-un simulacru dezgustător și periculos de democrație. Sperăm că va mai există o șansă, cu ocazia alegerilor locale de anul viitor…