Reprezentanții comunităților românești din Serbia, Ucraina și Bulgaria au cerut, marți, la lucrările Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, sprijinul statului român pentru a-și păstra identitatea națională, afirmând că sunt supuși unui proces continuu de asimilare și deznaționalizare în statele de reședință, informează Agerpres

Dr. Predrag Balașevici, președintele Partidului Neamului Românesc din Timoc, Serbia, a vorbit despre dificultățile minorității române din Serbia, care nu beneficiază de școală și presă în limba maternă, fiindu-i totodată îngreunat accesul la cultul ortodox român.

„Suntem o comunitate destul de mare, cu 154 de localități pur românești, 46 de localități mixte, o populație între 250 și 300 de mii de români care niciodată în istorie nu a beneficiat de a învăța limba română la școală. (...) Conștiința națională a românilor din Timoc este undeva la pământ, din cauză că așa ne-au tratat sârbii. Dar, pe de altă parte, ce a făcut România în toți anii acești? A dormit? Nu a făcut nimic. (...) Este membru în UE, este partener strategic cu SUA, dacă România astăzi nu poate să ne ajute, că are un cuvânt greu de spus în Balcani, când o să ne ajute, când ne vom pierde identitatea? Atunci o să fie prea târziu. Orice zi, orice lună, orice an pe care le pierdem nu le mai putem întoarce", a declarat Predrag Balașevici, atrăgând atenția că procesul de deznaționalizare și asimilare a românilor din Valea Timocului va ajunge „într-o fază finală”, situația românilor timoceni devenind din ce în ce mai grea, dacă nu se va interveni urgent pentru stoparea acestui proces.

Zavișa Jurj, președintele Asociației pentru Cultura Românilor-Vlahilor „Ariadnae Filum” din Serbia, a spus că, lipsiți de școli, mass media sau biserică în limba maternă, românii din Valea Timocului se află în ultima fază de asimilare și că este nevoie urgentă de sprijinul statului român.

„Statul ar trebui să ne sprijine, nu vorbesc aici de fonduri, ci de o politică, o strategie gândită și când e vorba de noi și Serbia e foarte simplu, pentru că România și Serbia, în 2012, au semnat un protocol care prevede ce trebuie făcut pentru comunitatea românească din Serbia. Până acum nu s-a împlinit nimic. O bună parte din familiile trecute la oraș nu-și mai învață copiii românește, nemaifiind cu bunicii nu mai știu ce e un obicei, o tradiție românească, un dans popular românesc, o sărbătoare. În orașe, cred că zeci de mii de români sunt pierduți”, a atenționat Zavuja Jurj.

Fostul episcop al românilor din Serbia, PS Daniel, a solicitat ca protopopiatul ortodox român al Daciei Ripensis să fie ridicat de Patriarhul Daniel al României la rangul de „episcopie pentru românii din Valea Timocului Sârbesc, de pe Valea Moravei, din ținutul Homole, dar și pentru românii din Timocul Bulgăresc”.

În Timoc au existat 17 mănăstiri românești și 82 de biserici, care au fost trecute în administrarea Bisericii Ortodoxe Sârbe sau au fost dărâmate după instaurarea adnministrației sârbești și că o episcopie este absolut necesară pentru păstrarea identității românești, Biserica fiind singura instituție românească din zonă, au subliniat reprezentanții românilor din Timoc.

Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia” a românilor din regiunea Odessa (actualmente aparținând Ucrainei, anterior, Regatului României -n.r.) a relatat despre agravarea situației învățământului în limbile minorităților din Ucraina, subliniind că numărul școlilor cu predare în limba română este în continuă scădere, iar dispariția acestora va duce la dispariția comunității românești.

„Mai ales în ultimii cinci ani, odată cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, s-a agravat situația învățământului românesc și în general a învățământului în limbile minorităților naționale din Ucraina, din care face parte și minoritatea românească. Profitând de lupta cu rusificarea, statul ucrainean, paralel, scapă și de restul elementelor naționale (...) Românii din Ucraina, din cele trei regiuni (Cernăuți, Transcarpatia, Odessa - n.r.) aveau 111 școli, acum doi ani în care se predau materiile și în limba română, dintre care școli cu predare integrală în limba română sunt foarte puține. Spre exemplu, în Sudul Basarabiei, anul acesta, avem numai două (...) în care învață, în total, aproximativ 450 de copii. Dacă dispar aceste școli, care au rezistat peste două valuri de rusificare și încă se mai mențin peste al treilea val de ucrainizare, dacă dispar, dispărem noi ca națiune, în zonă (...) Suntem dezamăgiți, am avut tot felul de dialoguri cu majoritatea guvernărilor care au fost în ultimii 20 ani. (...) Este loc de foarte mult, avem toată deschiderea să ajutăm la o cauză comună, fiindcă dacă dispare centura de aur a românilor din jurul României, are o problemă mare cetatea noastră, Țara Mamă”, a explicat Anatol Popescu. Acesta a adăugat că asimilarea românilor din sudul Basarabiei se face și cu alte metode, cum ar fi ucrainizarea numelor și prenumelor și a toponimelor românești sau prin amestecul statului ucrainean în Biserica Ortodoxă a românilor. În opinia sa, trebuie să se intervină de urgență prin implicarea și prezența activă a diplomației române și a instituțiilor de resort de la București.

Și românii din Bulgaria au acuzat procesul de asimilare la care sunt supuși, nefiind recunoscuți ca minoritate națională și neavând acces la școli, presă ori serviciu religios în limba română, ajutorul de la Țara Mamă fiind total insuficient.

Deputatul Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, a cerut aplicarea principiului reciprocității în relația cu statele unde sunt comunități de români (adică românii să beneficieze în statul ai cărei cetățeni sunt de aceleași drepturi de care beneficiază minoritatea etnicilor statului respectiv în România -n.r.). Acesta a pledat ca România să se îngrijească de stimularea învățământului în limba maternă în țările unde există comunități de români, să condiționeze sprijinului pentru parcursul euroatlantic al acestor țări de respectarea drepturilor inorităților de pe teritoriul lor și să crească alocațiile bugetare pentru comunitățile de români din jurul României.

„Este absolut inexplicabil cum în România avem alocate peste 100 de milioane de euro minorităților naționale, de foarte multe ori minorități care nu depășesc 10.000 de persoane, iar pentru cele câteva milioane de români din comunitățile istorice și din afara granițelor țării avem un buget minuscul, de zece ori mai mic decât cel alocat minorităților naționale (...) Am fost și în Ucraina, și în Serbia, și în Bulgaria și în toate cele trei țări asistăm la o involuție, la un total dezastru, pentru că, așa cum spun și acești oameni, în foarte scurt timp vom ajunge fără oameni care să vorbească limba română, fără oameni care să se identifice ca fiind români”, a declarat deputatul Constantin Codreanu.

Secretarul de stat în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Victor Alexeev, a anunțat că se lucrează la implementarea de anul viitor a unei noi strategii pentru românii din afara granițelor, prin acordarea de „carte verde” care să le faciliteze acestora accesul pe piața muncii din România. Reprezentantul guvernamental a transmis că există preocupări pentru finanțarea proiectelor care să sprijine cât mai bine comunitățile românești istorice. Victor Alexeev a susținut că este nevoie de aplicarea principiului reciprocității în relația cu statele în care trăiesc comunități de români, respectiv ca  acestea să acorde românilor aceleași drepturi pe care România le acordă minorităților țărilor respective.

Europarlamentarul PMP, Eugen Tomac, i-a invitat pe românii din afara granițelor să îi fie parteneri în monitorizarea situației în care se află, pentru a face demersuri ca drepturilor lor să fie mai bine respectate.

„În calitate de deputat în Parlamentul European fac parte din subcomisia pentru drepturile omului, o comisie extrem de influentă și importantă la nivel european și îmi doresc să fiu partenerul lor tocmai că prin intermediul acestui instrument voi putea monitoriza situația drepturilor minorității românești din statele aflate în imediata vecinătate și, de asemenea, voi cere guvernelor, fie că ne referim la cel de la Belgrad, Chișinău, Kiev și nu numai, să acorde suportul necesar tuturor celor care doresc să-și păstreze identitatea românească. Cred că UE are suficiente instrumente pentru a pune presiunea necesară cu atât mai mult cu cât limba română este una dintre limbile oficiale ale UE, deci oricine tratează cu dispreț identitatea românească și accesul la limba română în statele pe teritoriul cărora locuiesc cetățeni români, până la urmă aduc un afront direct și UE, pentru că nu respectă angajamentele pe care și le asumă în relația cu U.E.”, a declarat Eugen Tomac. Acesta a adăugat că va face parte și din comisia pentru muncă și va putea interveni direct pe lângă guvernele statelor unde locuiesc cetățeni români care muncesc în U.E., atunci când se confruntă cu probleme sociale sau legate de muncă.

Europarlamentarul PMP a spus că situația românilor din jurul granițelor este una complicată, din cauză că statul româna „a abandonat” în ultimii ani comunitățile istorice, deși acestea sunt extrem de importante în relația României cu statele pe teritoriul cărora locuiesc.

„E o situație extrem de complicată, chiar pot spune, fără să am o aluzie politică critică la adresa Guvernului, statul român a abandonat din păcate, în ultimii ani, comunitățile românești, pentru că reducerea numărului de burse, o abordare destul de timidă în relația cu statele respective, deși avem acorduri bilaterale prin care cerem respectarea drepturilor minorității românești, sunt oarecum trecute în plan secund și această degradare ne va costa în timp. Pentru că noi avem nevoie de comunități românești puternice, pentru că ele reprezintă liantul între statul român și statele respective și atunci când statele pe teritoriul cărora locuiesc români simt această această neglijență din partea României, la rându-i le tratează cu mai multă indiferență”, a concluzionat Eugen Tomac.

Lucrările Universității de Vară de la Izvoru Mureșului, jud. Harghita, vor continua și miercuri, când vor fi discutate problemele cu care se confruntă românii din mijlocul României, locuitori ai județelor Harghita și Covasna.