Un veteran de război din județul Alba, în vârstă de aproape 100 de ani, rănit pe frontul de Est în al Doilea Război Mondial, vizitat în spital de Regele Mihai, luat prizonier de ruși până în 1946, a fost condus miercuri pe ultimul drum cu onoruri militare și în sunet de goarnă, împlinindu-i-se astfel ultima dorință.

Unul dintre tot mai puținii veterani de război din Alba, sublocotenentul (r) Nicolae Frățilă, al lui Tian din Sîncel, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial până la Cotul Donului și care, după 23 august 1944, a fost dus în prizonierat în Kazahstan, a fost înmormântat miercuri, așa cum și-a dorit, cu ceremonial militar, informează Agerpres.

Veteranul de război își exprimase dorința de a fi condus pe ultimul drum cu alai militar, aceasta fiindu-i îndeplinită de un pluton al Batalionului 136 Geniu „Apulum” din Alba Iulia. Cei 24 de soldați conduși de maiorul Adrian Popa au asigurat garda la sicriul acoperit cu drapelul tricolor și au tras trei salve de foc. Apoi, un instrumentist de la Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba a interpretat la goarnă un imn funebru în momentul coborârii sicriului în mormânt. 

Primarul din Sîncel, Ilie Frățilă, a declarat că, la solicitarea familiei îndoliate de a îndeplini ultima dorință a veteranului, a luat legătura cu autoritățile competente „pentru ca un erou al Neamului Românesc să fie înmormântat cu onoruri militare”. La înfăptuirea acestui gest de recunoștință a contribuit și directoarea Cercului Militar Alba, Petruța Pop, care derulează un proiect de omagiere a tuturor veteranilor de război din județ. Aceasta s-a alăturat celor care l-au condus pe ultimul drum pe sublocotenentul (r) Nicolae Frățilă.

„Nu a fost un om oarecare, ci a făcut parte dintre aceia care și-au pus viața pentru ca noi, astăzi, să fim liberi”, a rostit în predica de la prohod preotul paroh din Sîncel, Vasile Brumar. Aceasta a amintit că, potrivit relatărilor veteranului, credința și dorul pentru cei de acasă l-au ajutat să reziste pe front și în prizonieratul de aproape doi ani.

Despre biografia eroului a vorbit și istoricul Dan Ramf, care l-a și intervievat pe Nicolae Frățilă cu câțiva ani în urmă, pentru realizarea unui volum conținând memoriile mai multor veterani de război, intitulat „Bunicii noștri, eroii noștri” (Ed. Militară, 2017).

Nicolae Frățilă s-a născut pe 2 februarie 1920. A fost încorporat în februarie 1942 la Regimentul 41 Artilerie din Brașov, după o scurtă perioadă de instrucție ca trăgător de tun „Oerlikon”. La scurt timp după aceea, a ajuns cu unitatea până la Cotul Donului.

„Momentele de odihnă de pe front le-a descris așa: 'noaptea dormeam cu capul pe mușuroi și cu gândul tot la oi. De multe ori ne rezemam de pușcă și așa dormeam'. A scăpat ca prin minune de mai multe ori. În timp ce se retrăgeau, i-au degerat degetele la picioare și nu a mai putut umbla, fiind salvat de către doi soldați nemți, care l-au pus într-un camion, ajungând astfel la spital în Zaporojie. Aici, l-a văzut din nou pe Regele Mihai, pe care-l mai întâlnise înainte de război, la Blaj, aflat în vizită la răniți. După un scurt concediu, s-a reîntors la unitate și a ajuns pe front în Moldova. În 23 august 1944 a fost luat prizonier și dus, mai întâi, în lagărul de la Bălți. Cu trenul, alături de alți soldați români, a ajuns în Lagărul 185 din Kazahstan, acolo unde a tras la jug, să ducă lemne. În martie 1946, a fost eliberat”, a afirmat istoricul Dan Ramf la înmormântarea veteranului de război, mulțumind totodată Armatei Române că i-a dat acestuia onorul pentru ultima dată.

Nicolae Frățilă s-a căsătorit după ce s-a întors din prizonierat, în 1946. A avut trei copii, o fată și doi băieți. A lucrat la Poșta CFR, iar după pensionare s-a ocupat cu munca la câmp. A rămas văduv din 2012.

În județul Alba mai sunt în viață aproximativ 90 de veterani de război, dintre care doi, în Sîncel.