Presa și-a pierdut mult din credibilitate în ultimii 10 ani. O mare parte din vină o au chiar ziariștii.

Într-un articol publicat de revista Cațavencii, Patrick André de Hillerin face portretul celor care au amestecat meseria de ziarist cu cea de blogger și agent de vânzări. Articolul este ilustrat cu un fotomontaj în care apar Lucian Mîndruță, Vlad Petreanu, Andreea Esca și Răzvan Pascu, imagine însoțită de un comentariu acid. Petreanu: „Andreea, Lucian hai să facem o poză ca s-o pun pe blog! Știți cât de mult țin la voi. nu? Aproape la fel de de mult ca la abonamentul ăsta extrem de avantajos, oferit de o îndrăgită companie de telefonie mobilă, aleasă de milioane de români”. Explicația foto e și mai dură: „Reputatul blogger Vlad Petreanu invitându-i pe Lucian Mândruță și pe Andreea Esca la un bal de publicate mascată”. 

„Fără a fi prevăzut în Constituție (cum nu sunt prevăzute în Constituție obligații sau drepturi pentru majoritatea meseriilor și ocupațiilor), rolul jurnalistului este de a veghea fix la interesul publicului larg, al celor care nu au timp, neapărat, să se ocupe de supravegherea politicienilor, a mediului de afaceri, a finanțelor publice ori private. Jurnalistul este sau ar trebui să fie pregătit pentru a observa anomaliile diverselor sisteme și pentru a le semnala, documentat și pertinent”, scrie Patrick André de Hillerin.

„Presa din România (presa, nu industria divertismentului) nu generează milionari decât în cazuri excepționale. În ziua de azi, însă, e departe de performanțele financiare ale deceniului trecut. Cei care au apucat salariile foarte mari de dinainte de criză și au apucat să-și ridice standardul de viață foerte sus se găsesc azi în fața unor alegeri destul de dificile”, continuă autorul, care explică apoi cum se transformă unii jurnalișit în „ziariști sandwich”.

„Un ziarist care devine și autor de advertoriale pentru o companie care a beneficiat de ajutor de stat pentru a-și deschide afacerea, de exemplu, nu mai poate servi interesul public punându-și legitime întrebări asupra oportunității respectivului ajutor de stat. Un altul, care ar fi plătit pentru a promova serviciile unei bănci, se va interesa mai întâi ce poziție are șeful băncii respective în chestiunea unor mișcări de stradă, pentru a vedea cum se poziționează și el, la rându-i. Un ziarist care are clienți de publicitate în industria pharma va fi primul care sare ca ars atunci când se propun scăderi de prețuri la medicamente. Un ziarist care câștigă pe un advertorial mai mult decât salariul mediu în compania care-l plătește va fi cu siguranță printre cei care vor ataca la baionetă creșterea salariului minim, căci orice cost suplimentar al advertiser-ului s-ar vedea în scăderea sumelor cheltuite în publicitate”, explică Patrick André de Hillerin.

Autorul încheie spunând că „în țările jurnalismului anglo-saxon, pe care unii dintre acești metiși ai publijurnalismului îl divinizează, lucrul ar fi inacceptabil. Dar noi suntem mult, mult mai indulgenți”.

 

Chiar dacă nu dă nume, trimiterea autorului este clară. Sunt vizați Vlad Petreanu, de la Europa FM, care deține un blog unde a făcut reclamă pentru complexul Therme, construit cu ajutoare de stat, Moise Guran, unul dintre cei mai aprigi oponenți ai creșterii salariului minim pe economie și care realiza o emisiune economică având ca sponsori OMV, Raiffeisen Bank și Banca Transilvania, dar și Lucian Mândruță, care promovează pe blog și pagina de Facebook fel de fel de produs și evenimente.