Cotidianul „Adevărul” și-a făcut un obicei din a ataca eroii și cultura națională, periodic fiind lansate tot felul de articole, cu titluri care mai de-care mai bombastice, cu rol de a „demitiza” istoria poporului român.

Un astfel de articol este „Ioan Dragalina, singurul general român mort în timpul Primului Război Mondial. Cum s-a fabricat un erou după un deces stupid”. Articolul caută să-l „demitizeze” pe generalul Dragalina, comandantul trupelor române din bătăliile de la Jiu, din Primul Război Mondial.

Modul de abordare a articolului, dar și informațiile eronate publicate sub semnătura unui corespondent local al „Adevărului”, l-au scos din sărite pe istoricul militar Manuel Stănescu. Acesta a publicat o replică acidă, chiar pe siteul „Adevărului”, în care demontează punct cu punct elucubrațiile denigratorilor generalului Dragalina.

Iată textul, publicat sub titlul Generalul Ioan Dragalina. Un erou autentic, nu fabricat:

”Am citit cu surprindere zilele trecute pe „Adevărul” un articol ce suna cam așa: „Ioan Dragalina, singurul general român mort în Primul Război Mondial. Cum s-a fabricat un erou după un deces stupid”. Greșit și greșit, în opinia mea.
 
Să o luăm pe rând. Generalul Ioan Dragalina NU este singurul general român căzut la datorie în anii Primului Război Mondial. La 13 octombrie 1916, la două săptămâni după ce preluase comanda Corpului Olt (compus din diviziile 13 și 23 infanterie), generalul David Praporgescu a fost ucis de artileria inamică în timp ce inspecta frontul. A fost o pierderea foarte grea, Praporgescu fiind un conducător energic, care la preluarea comenzii declarase că „nimeni nu are dreptul să facă un pas înapoi, nimănui nu-i va fi îngăduit să șovăie... Vom învinge și vom muri pentru gloria patriei”. Având în vedere că Primul Război Mondial s-a încheiat pentru România în toamna anului 1919, după retragerea din Ungaria, o altă pierdere a fost generalul Stan Poetașu (sau Poetaș după alte surse), comandantul Brigăzii 17 infanterie, mort la 5/18 ianuarie 1919 în zona Hotin în timpul luptelor din Basarabia.  
 
Cum rămâne cu „eroul fabricat”, generalul Dragalina? Încă de la începutul războiului, comandant al Diviziei 1 infanterie și al Grupului Cerna, Dragalina s-a dovedit un comandant energic și priceput, care dădea dovadă de un „entuziasm molipsitor”. La 24 octombrie 1916 (stil nou), Dragalina a preluat comanda Armatei I într-un moment dificil, trupele române fiind angrenate într-o retragere (mai degrabă fugă) dezordonată spre Târgu Jiu. Dragalina declara: „Soldații care nu pot înainta trebuie să moară la fața locului, în vreme ce comandanții care dau ordin de retragere vor fi aduși în fața Curții Marțiale”. În ciuda panicii generale, considera situația ca fiind „gravă, dar nu disperată” și a ordonat contraatacuri imediate.  
 
A doua zi de la preluarea comenzii, în timp ce inspecta o poziție avansată pe front, inamicul a deschis focul asupra drumului pe care se deplasa automobilul. Fără să ezite, Dragalina i-a cerut șoferului să treacă în viteză prin zona periculoasă. Un glonte l-a rănit la brațul drept. A fost evacuat într-un spital din București, unde i-a fost amputat brațul. Din cauza declanșării unei septicemii, moare după două săptămâni. În doar 12 zile, armata română îi pierduse pe Dragalina și Praporgescu, doi dintre cei mai energici și apreciați generali ai armatei române.
 
Îi las pe cititori să decidă dacă Dragalina e un „erou inventat”. Această „democratizare” a informației, accesibilă acum cu un simplu click, are, după cum se vede, și un revers al medaliei. Istoria e totuși o știință. Și am convingerea că lui Dragalina și sutelor de mii de martiri morți pe câmpurile de luptă, chiar în circumstanțe ce poate sunt departe de scenariile filmelor de la Hollywood, fiecare dintre noi le datorăm mai mult decât credem”.