Mai-mai să treacă neobservată o chestiuță foarte gravă, în tumultul numirii noului premier! Chemată la parlament să dea explicații asupra situației din noaptea tragediei de la Colectiv, când TVR nu a transmis nimic despre cele întâmplate, Irina Radu, directorul general interimar, aruncă bomba. Se pare că Televiziunea Română riscă blocajul total în vreo două săptămâni, dacă nu se iau măsuri.

S-a mai scris despre TVR. Aș adăuga și eu câte ceva, cu toată detașarea de care poate fi capabil cineva dat afară disciplinar, în urma unei mascarade grotești. Pe care am înfrânt-o în instanță. După care mi-am dat demisia.

Știați că în TVR un șef  își poate avea în subordine soția, pe care, evident, o și evaluează profesional? Printre altele, el nu are la bază studii jurnalistice. Dar doamna e foarte bună, căci altcumva nu ar putea fi o vedetă de neclintit de pe micile dumneavoastră ecrane! Împreună, minunatul cuplu a dus anul trecut acasă 92 654 de lei, potrivit propriei declarații de avere. Plus alte câteva mii de lei dintr-o colaborare cu o instituție din subordinea primăriei Timișoara. Pe care, potrivit legii de funcționare a TVR, nu ar prea trebui să o aibă. Mai ales fiindcă prin funcția de conducere deținută, domnul poate refuza sau dirija subiecte legate de activitatea primăriei.  

Mai există cupluri fericite în TVR! El, fost membru în Consiliul de Administrație, din 2007. Deopotrivă, angajat al televiziunii. Cu toată inocența, înainte de concedierea colectivă din 2013, NU a susținut evaluarea ce i-a stat acesteia la bază. Cei angajați pe funcția deținută de acest domn nu au fost nevoiți să o facă, potrivit deciziilor CA! La fel de bine a trecut de concedierea colectivă și cealaltă jumătate a cuplului. Doamna fusese angajată în timpul mandatului de membru CA al soțului. Prin concurs, evident!

 

Pe care l-a câștigat din start. Căci...niciun CV nu s-a potrivit atât de exact cu cerințele din fișa postului pe care îl ocupă și acum doamna! Așa că...ceilalți au plecat acasă, înainte să ajungă măcar la concurs. Tot spre casă, cuplul a suflat până la sfârșitul anului trecut în ceafa unui miliard de lei vechi. Nu a reușit, totuși, să îl atingă...

Mai vreți să aflați cum un șef de la sindicat dădea fuguța la București și cum subit, soția, tot angajată a TVR, se trezea cu o notă mai mare la groaznica evaluare? Cum proaspăt întors de acolo, sindicalistul se punea pe strâns semnături de la angajați, pe o hârtie menită să le facă praf un coleg? Sau cum o distinsă domniță ce făcuse din trasul scaunului de director o ocupație febrilă, a reușit să își dubleze salariul în vreo doi ani, fără să susțină vreun concurs? Ajunsese la vreo opt sute de milioane pe an, în timp ce TVR-ul se scufunda în datorii... Sau despre cum sunt concediati colectiv 23 de oameni, iar in scurt timp 26 sunt adusi in loc? Eu zic că e de ajuns- sigur ați înțeles ce încerc să vă spun!

Nu, nu am stat cu mâinile în sân când eram angajat acolo... Mai întâi, saturat de eschivele șefului de mai sus, când ceream să tratăm in emisiunile pe care le moderam anumite subiecte, am făcut o petiție. Către șefa studioului: îi atrăgeam atenția asupra situației și a colaborării menționate. Nici urmă de rezolvare. În schimb, am început să fiu scos de pe emisiuni, pas cu pas. Apoi, m-am trezit cu o sancțiune pe salariu, pe care a trebuit să o rezolv în instanță. Am câștigat. După care am început să cer anchete interne, prin petiții repetate, un drept consfințit de constituție! Nimic. Am folosit legea 544/2001. Nimic. Am făcut o avertizare în interes public, în temeiul legii 571/2004. Nimic. M-am dus la reprezentantul Avocatului Poporului din Timișoara! Nu au răspuns nici la demersul fetei ăleia... Nimiiiiic!

Atâta doar, că m-am trezit la scurt timp după aceea, agățat de concedierea colectivă. Aflam la sfârșitul unui martie că de la începutul aceleiași luni nu mai sunt angajat, deși trecusem cu bine de evaluare. Au anulat decizia când am chemat Poliția, după câteva zile în care am fost ținut pe la porți fără să mi se permită accesul la lucru. Au pus apoi un avocat „pe problemă” și au făurit o poveste mizerabilă, în baza căreia m-au concediat disciplinar. Zi de zi, săptămâni în șir, fusesem dus „ de mânuță” la șefime, să îmi fie date ordine de serviciu care mai de care mai hazlii, ca să nu zic tâmpite, cu martori.

 

Fără să îmi fie acceptată vreo propunere de subiect sau vreo activitate. Implicit, fără să mi se respecte dreptul constituțional la liberă exprimare a ideilor și opiniilor... Teatru absurd! I-am bătut în instanță. M-am întors în TVR după vreo 15 luni, dar nu mi-au dat voie să lucrez nimic. Din nou. Și atunci mi-am dat demisia.

Am adăugat aceste ultime rânduri ca să vă dați seama cu adevărat în ce situație deplorabilă se află Televiziunea Publică. Și vreau să ne înțelegem: nu mă număr printre cei care o vor închisă. Dimpotrivă, cred cu îndârjire că e mare nevoie de un TVR curat, care să slujească ferm singurului său patron adevărat, cetățeanul plătitor de taxă. Tocmai de aceea, am și eu de dat trei mesaje, cu acordul dumneavoastră.

Doamnă Irina Radu...până nu sunt eliminate din TVR fenomenele de genul celor descrise mai sus, niciun conducător al instituției nu are dreptul moral să ceară ajutor decidenților din afară!

Stimați „decidenți din afară”, care sunteți atât de prezenți înauntrul TVR-ului... Un mort pus în vitrină nu e viu și nici nu învie! Și oricum nu vă e de folos, oricât v-ați amăgi... Faceți ce e de făcut și salvați televiziunea publică, dați-le cetățenilor ceea ce le aparține defapt!

Iar dumneavoastră, cetățeni care plătiți taxe, să nu cumva să cădeți victime celor care propovăduiesc îngroparea Televiziunii Publice! Sunteți singurii patroni adevărați ai acestei insituții, în niște vremuri în care mareea de mijloace media joacă la mințile voastre după cum le cântă niște patroni care ne tratează strict ca masă de manevră... Ea trebuie doar reformată. Nu e ușor. Dar avem o uriașă nevoie de TVR, ca și de radioul public!

Așa îmi încheiam avertizarea în interes public la data de 20.12. 2012, așa închei și acest articol: Televiziunea Română trebuie să fie un etalon de presă, nu un teren de joacă pentru politicieni şi grupuri interne şi externe de interese.

 

Televiziunea Română trebuie să funcţioneze fără piedici pentru cetăţenii plătitori de taxă şi să le servească aşteptările, iar nu interesele politicienilor şi mafiilor interne clădite cu ajutorul acestora!