Ziarul Scânteia, pardon, Adevărul și UM, pardon, platforma G4Media lansează o petardă sub titlul „Biografia necenzurată a «Patriarhului Roșu». Averea uriașă, luxul și plăcerile lumești ale lui Justinian Marina.” Articolul ne spune că Justinian Marina ar fi dus o „viață de lux” și că ar fi avut amante; în plus, mai arată că ar fi deținut o moșie în afara Bucureștiului și alte obiecte de lux. Toate acestea în anii 1951-1952: cei mai negri ani ai terorii staliniste. Sursele pentru aceste colportaje sunt niște documente din arhivele CIA și Radio Europa Liberă. Textul este atribuit unui corespondent al Adevărul din... Hunedoara, care ar fi studiat arhivele CIA și REL (măi să fie!).
 
Articolul este publicat înaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale.

Un moment numai bun, pe de o parte, pentru a reanima sentimentele anticlericale ale unei părți din electoratul captiv al acestor platforme. Și, pe de altă parte, pentru a abate atenția de la problemele reale care au ieșit la iveală înaintea alegerilor prezidențiale din turul al doilea.

Unele afirmații din acest articol sunt de-a dreptul stupide. Este aberant să vorbești despre „viață de lux” în anii 50, când România era ocupată de armata sovietică, preoții erau băgați cu miile la închisori, experimentul Pitești era în plină desfășurare, și regimul desființa zeci de mănăstiri. În plus, chiar cele două articole ne spun că Justinian Marina căzuse deja în acel moment în dizgrația regimului comunist și că intrase chiar în conflict cu regimul comunist. Asta deoarece el luase apărarea unor clerici care fuseseră arestați și pentru că își manifestate îngrijorarea cu privire la proprietățile care aparțin mănăstirilor. Articolele ne mai arată că altcineva semna documentele care țineau de Biserică, în locul său.

Așadar, cum ar fi putut comuniștii să-i „tolereze” Patriarhului Justinian Marina o „viață de lux” cu „plăceri lumești” și amante – în acele condiții? Când el deja căzuse în dizgrația regimului? Să spui asta e din aceeași categorie cu a spune că deținuții de la Pitești s-au torturat singuri „pentru un blid de mâncare în plus”. Repetând, practic, tezele și minciunile murdare ale Securității din acea vreme.

Alte afirmații sunt colportări de zvonuri, din categoria „se spune că”. Faptul că aceste documente se găsesc în arhivele CIA și REL nu înseamnă nimic. Nu înseamnă, în orice caz, că ele sunt și adevărate. Sunt ele confirmate de CIA, respectiv de REL? Altfel spus, a făcut cineva de la CIA sau REL fact checking pe ele? A confirmat CIA că faptele de acolo sunt corecte? Articolul nu ne spune nimic despre asta – că documentele ar fi confirmate. Orice cercetare istorică serioasă nu poate să folosească documente NECONFIRMATE, asta o știe orice istoric. Și ar trebui să o știe și orice jurnalist care scrie despre subiect. Să folosești documente neconfirmate înseamnă nu doar amatorism, înseamnă să dai... fake news.

Apoi, au coraborat acești „jurnaliști” afirmațiile de acolo cu ceea ce se găsește chiar în arhivele... Securității? Patriarul Justinian Marina era urmărit de Securitate în acei ani, există dosare întregi cu note informative despre el. Cei care vor să verifice informațiile din acele texte ar trebui întâi să meargă la acele arhive sau să consulte măcar cercetările deja foarte consistente și cărțile publicate pe baza acestor documente, cu privire la viața patriarhului Marina. Să nu faci asta nu înseamnă nu doar amatorism cras. Înseamnă, încă o dată, să dai cu bună știință... fake news.

În sfârșit, se referă acești „jurnaliști” și la contextul mai larg? Spun ei că Patriarhul Justinian Marina avea mulți dușmani în epocă? Într-o epocă în care delațiunea bazată pe informații și denunțuri false era la ordinea zilei, și din plin încurajată chiar de... regimul stalinist? Se spune apoi pe undeva că nici CIA, și nici francezii nu erau chiar surse... imparțiale, în contextul epocii? Chiar un document citat în articol menționează că la începutul anilor ’50 căderea patriarhului Justinian era așteptată cu înfrigurare de... CIA: „lichidarea lui se așteaptă din oră în oră”. Motivele sunt evidente: patriarhul Justinian Marina era văzut, în acel context, de Securitate, dar și de CIA (în primii ani) drept un adversar. Însă „jurnaliștii” trec senini pe lângă această informație-cheie fără să pună nici un bemol, nici un semn de întrebare. Așadar, ei folosesc niște documente neconfirmate, necoroborate cu alte surse (cum ar fi arhivele Securității și cercetările deja publicate despre Justinian Marina), și preluate din niște surse deloc imparțiale (chiar conform documentelor citate de ei) ca și cum ele ar exprima... adevărul absolut.

De menționat și că în dosarele Securității, Patriarhul Justinian Marina este considerat drept cel mai mare dușman al regimului comunist pe plan intern. Un dușman care i-a păcălit prin atitudinea lui publică aparent favorabilă regimului, în special din primii ani. Și iată că la numai un an de la instaurarea sa ca Patriarh, Securitatea își dă seama de realitate. Chiar într-un document din 1949, întocmit de Direcția Generală a Securității Poporului, se arată cum, „deși lumea democratică pusese mari nădejdi în buna-credință a patriarhului Justinian, prin comportarea sa după alegerea ca patriarh a izbutit să dezamăgească pe toți cei care l-au sprijinit. Ca arhiereu vicar și apoi ca mitropolit, a fost pe linie democratică, schimbarea de front a făcut-o abia după alegerea sa ca patriarh. Atitudinea sa prezentă este absolut incorectă, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere material, jucând pe două tablouri". Așa se spunea într-o sinteză informativă a Securității, iar aceste informații se confirmă în sute de documente întocmite și folosite de fostele organe de represiune.

Sau, ca să pun problema altfel: eu trimit azi un denunț către Facebook în care voi spune că dvs., cel care mă citiți acum, v-ați lăudat pe Facebook că aveți cinci vile în Cotroceni, o aveți amantă pe Ana Birchall (sau amant pe Rareș Bogdan), și că sunteți șeful/șefa masoneriei din România. Și cer să vi se închidă contul, pentru că nu îmi place mie ceea ce postați dvs acolo. Și peste 50 de ani vin niște propagandiști care vor scoate scrisorica mea către Facebook și vor spune: „viața de desfrâu și amantele masonului X”. Bazându-se doar pe acea „notă informativă” pe care eu am dat-o din invidie sau frustrare. Despre dvs. se știe că s-au scris deja cărți întregi și există munți de documente despre viața dvs. (postările dvs. de pe Facebook, note sau articole scrise de alții, etc.). Dar, cu toate acestea, propagandiștii vă fac biografia doar pe baza denunțului meu. Ignorând voit și conștient toate celelalte documente, multe dintre ele cunoscute și publicate. Cum se cheamă asta? Nu se cheamă în cel mai bun caz rea-voință și... fake news?

În fapt, asta se cheamă propagandă. Dată prin „proxi”: un corespondent din Hunedoara, mare specialist în.... arhivele CIA. În plină campanie electorală. Altfel spus, atenție: e turul doi al alegerilor prezidențiale, și platformele de propagandă au scos șlagărele anticlericale preferate, fake newsurile și... fumigenele.