Jurnalistul Ion Cristoiu afirmă că mass-media din România s-a transformat în presa din anii 50 ai secolului trecut, atunci când ziariștii denunțau „dușmanii poporului”.

Prilejul l-a constituit pandemia de coronavirus, iar presa a răspuns la comenzile Guvernului. Cristoiu s-a referit la atitudinea mass-media în contextul petrecerii de sâmbătă seară din Parcul Herăstrău.

„ În noaptea de sîmbătă spre duminică sute de tineri au petrecut în fața restaurantului cu sau fără măști, timp de nouă ore, cu băutură luată în regim de take away de la restaurant și pe ritmul muzicii puse de un DJ, tot de-al restaurantului.

Patronul restaurantului nu e un biet proprietar de bombă la marginea Bucureștiului, disperat să scoată ceva bani după două luni de sărăcire. E ditamai proprietarul de restaurante de fițe din București. Un ins nu numai bogat, dar și prudent cînd e vorba de încălcarea legii. Oameni ca el știu că un pas greșit precum cel din noaptea de sîmbătă spre duminică poate duce la ridicarea licenței, dar și la alte multe bătăi de cap. Dacă ar fi fost vorba chiar de o terasă din Sinaia, evident, departe de centru, la adăpostul pădurii, am mai fi înțeles asumarea riscului. Proprietarul era disperat să scoată ceva bani și în plus, dat fiind locul, riscul de a fi demascat era mic. Dar această gravă încălcare a regulilor stării de alertă să aparțină unui proprietar de localuri de fițe din București și ea, încălcarea, să aibă loc nu la Fălticeni sau la Sighetul Marmației, ci în Parcul Herăstrău, e mai greu de înțeles.

Scandalul apare în adevărata lui lumină dacă adăugăm datelor despre proprietar și campania propagandistică declanșată de incident. Teoretic, mare lucru nu s-a petrecut din punct de vedere al luptei cu Pandemia. Dacă ne gîndim că, la Nădlac, mii de oameni au fost obligați de brambureala guvernamentală să stea lipiți unul de celălalt, sutele de tineri din Herăstrău, care s-au zbenguit în dansuri de ultimă oră, care impun distanțarea dintre parteneri, par niște călugări pe lîngă niște marinari beți. Cu toate acestea, împotriva acestor tineri s-a lansat o artilerie propagandistică a regimului Iohannis, avînd pe post de Katiușe televiziunile presei miluite. Așa cum arătam în Jurnalul meu video, Pandemia de Coronavirus a evidențiat, în România lui 2020, reîntoarcerea la presa stalinistă, a presei care denunță, a presei delatoare. Presa în această perioadă, răspunzînd chemării adresate de Guvernul Orban, n-a informat în legătură cu Pandemia. Ea a denunțat orice tentativă de nerespectare a măsurilor de restricție. Așa s-a întîmplat și cu Scandalul Terasa. O presă profesionistă s-ar fi mărginit să dea informații exacte despre întreaga tărășenie, inclusiv despre reacția autorităților. Presa noastră miluită s-a manifestat ca o procuratură de moravuri. Denunțarea cu huiet a pericolului întruchipat de astfel de manifestări, punerea sub acuzare a participanților. Ce mai încolo și încoace, mai ceva decît Scînteia Anei Pauker cînd scria despre dușmanii poporului pe cale de a fi condamnați la moarte.

Am fi putut crede că această campanie a presei a fost efectul unei spaime paranoice încercate de unii lideri de opinie la gîndul că s-ar putea infecta cu Coronavirus. Nota comună a tuturor indignărilor a fost teza potrivit căreia mulți cetățeni nu respectă de bună voie măsurile cuprinse în starea de alertă și că prin urmare există riscul unei sporiri criminale a numărului de infectați și morți după astfel de manifestări de iresponsabilitate. Raed Arafat, un fel de Nicolae Ceaușescu prin nevoia paranoică de a-și impune autoritatea asupra poporului român ca ins care știe el mai bine decît toți românii ce e bine și ce e rău pentru aceștia, s-a grăbit să avertizeze că astfel de iresponsabilități vor obliga autoritățile să sporească numărul de restricții în starea de alertă”, a afirmat el.

Cristoiu spune că scandalul „Terasa” era necesar pentru ca Guvernul Orban să justifice măsuri dure ulterioare.

„Ce se ascunde dincolo de Scandalul Terasa?

O manevră menită a înlesni Guvernului Orban limitarea drastică a măsurilor de relaxare, în contrast cu tot ce se întîmplă în Europa, în cadrul stării de alertă. Toate datele converg spre ipoteza unei diversiuni puse la cale cu ajutorul proprietarului pentru a crea climatul popular favorabil restrîngerii libertăților. Cei din noaptea cu pricina nu erau tineri care încălcau regulile pentru a cîștiga un ban, ci tineri de bani gata, care petreceau. Ce poate fi mai prielnic manipulării poporului că e nevoie de o și mai mare strictețe a autorităților, manifestată prin amenzi și milițianism decît imaginea unor reguli încălcate prin petrecere zgomotoasă la un local de fițe.

De ce era nevoie de diversiunea asta?

Ne răspunde declarația de presă a lui Ludovic Orban de duminică, 17 mai 2020. Potrivit premierului, cele trei zile au fost un fel de perioadă de testare a felului în care românii respectă măsurile. Concluzia a fost clară: Românii le respectă numai de frica amenzilor. Care amenzi vor curge de marți, 19 mai 2020. În aceeași declarație, Ludovic Orban a precizat că de luni Guvernul acceptă drept temei legal pentru starea de alertă legea votată de parlament. Legea cere însă ca starea de alertă să fie votată de Parlament. Spre deosebire de Decretul privind starea de urgență, Hotărirea Guvernului, care va cuprinde și măsurile, poate fi amendată în Parlament. Din cîte se știe Parlamentul pledează pentru o lărgire a măsurilor de relaxare. Guvernul, care e un Guvern al Carantinei, pentru a putea fura pe rupte, vrea măsuri cît mai puține. Există riscul ca Hotărîrea să fie amendată în Parlament în direcția unei lărgiri a relaxării. Ca, de exemplu, deschiderea teraselor, față de care Guvernul se împotrivește. Pentru a contracara acest risc, Guvernul a avut nevoia de diversiunea Terasa. În toiul indignării populare, întreținute de televiziunile presei miluite, își mai poate permite Parlamentul să decidă măsuri mai largi de relaxare?”, a încheiat el.