„În pluriversul său, ceea ce pe un nivel energetic sau, mai precis, într-un cod cultural al unui alt univers literar este socotit perversiune, pe un alt nivel este doar o altă potrivire a sinapselor; sexele sînt imagologie, configurații atomice, neuronale, metafizică, logos spermatic, alchimie etc."- Angelo Mitchevici despre "literatura gay" a lui Mircea Cărtărescu în Dilema Veche

Absolut neîntâmplător, desigur, ultimul număr al revistei patronate de eseistul Andrei Pleșu, Dilema Veche, nu ratează "cestiunea" "gay", tocmai acum, în pragul Referendumului pentru Căsătorie. Alături de Andrei Cornea, membru fondator al GDS și propagandist al taberei #boicot, însuși șeful asociației homosexualilor din România, Accept, dl. (sau dna?) Florin Buhuceanu, are rezervat(ă) unul din capetele publicației, cel puțin în formatul ei online, imaterial. Cu o temă parcă predestinată - "The End" - Buhuceanu, "primul român care s-a căsătorit religios, la Metropolitan Community Church din București, cu partenerul său, un spaniol", își sparie cititorii că ar putea veni „Sfârșitul toleranței". Titlul său face trimitere la o explicație a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, dl. Vasile Bănescu, privind faptul că în mod #normal ești chiar obligat să nu tolerezi răul sau răspândirea lui în societatea din care faci parte."Nu te joci cu răul, nu-i acorzi nici un pic de toleranță, îl discriminezi pentru a-l înlătura. Iată, discriminarea este necesară uneori, dacă prin absența ei ar permite inundarea spațiului public cu lucruri nefirești.", declara recent dl. Bănescu. 

Spațiul larg oferit invitatului special al Dilemei Vechi este folosit de șeful Accept pentru a debita o serie de prostii în lanț, în fapt dezinformări ieftine scoase din micul manual al intoxicărilor anti-Referendum cu care deja ne-am obișnuit, pornind de la "putinismul" și "fundamentalismul" susținătorilor Coaliției pentru Familie și nelipsitele comparații dintre soarta homosexualilor și cea a romilor și evreilor, în fapt o jignire incalificabilă la adresa celor 3.000.000 de semnatari pentru Referendum și a celor care vor vota alături de ei, pentru normalitate. Buhuceanu se arată amator și de atacuri suburbane: îi ridiculizează pe Mitropolitul Ardealului, Laurențiu Streza, și pe Înaltul Teofan al Moldovei și Bucovinei, pentru îndemnurile lor privind participarea românilor la Referendum și îl tamponează pe purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, dl. Vasile Bănescu. "Purtătorul de vorbe grele al BOR este intransigent, se exprimă profetic. Nu te joci cu răul, nu-i tolerezi pe cei care nu gîndesc ca tine, „toleranța nu are valoare". În asemenea vremuri grele, discriminarea e o virtute creștinească de-a binelea. Gata cu toleranța! E o simplă și biată slăbiciune ce nu mai poate fi „tolerată". Toleranța față de cei care pun familia tradițională la încercare este intolerabilă.", scrie Buhuceanu în Dilema Veche.

Articolul propagandistic se sfârșește apoteotic cu clasica formulă de autovictimizare, dar și, iată, cu o "exclusivitate" a Dilemei, declarația lui Buhuceanu că "nu voi participa la un referendum politicianist care ne dezbină și mai mult, în plin an al Centenarului". Parcă asta auzisem deja de la un alt autor al Dilemei...

Cu un mesaj similar, șeful Accept este difuzat pe 25 septembrie și pe site-ul Radio Europa Liberă unde afirmă despre prima inițiativă civică de consultare populară de după 1989 că „nu este un referendum despre familie, ci este o acțiune care îndeamnă la ură”.

Buhuceanu, care este și director al pompos-denumitului "Euroregional Center for Public Initiative" unde se elaborează programe de "educație sexuală" pentru școlile din România, afirmă într-un alt articol din Dilema, „Toleranță, intoleranță. Sîntem o nație de mironosițe?" - ilustrat cu doi burtoși care se pupă -, că și-a dezvăluit public homosexualitatea în premieră - iată, o altă exclusivitate Dilema - chiar în paginile aceste reviste de înaltă ținută intelectuală, "la finele anilor '90, la invitația lui Alex. Leo Șerban", critic de film cunoscut și pentru homosexualitatea lui. 

Președintele homosexualilor din România a mai luminat cititorii revistei Dilema și despre „Familii gay în România", un articol ilustrat cu fotografia idilică a unui cuplu de bărbați tineri și drăguți îmbrățișând un bebeluș. Redactor șef al revistei Dilema Veche este Sever Voinescu Cotoi, fost deputat PDL și membru, alături de Teodor Baconschi, Cristian Preda și Adrian Papahagi, al "grupului reformiștilor" din PDL condus de Monica Macovei, membră a intergrupului europarlamentar LGBT și co-fondatoare și apoi membră de Onoare a asociației homosexualilor, ACCEPT. Voinescu este totodată realizator al unei emisiuni săptămânale la TRINITAS TV, televiziunea Patriarhiei Române, unde invitații săi regulați sunt cam aceiași „reformiști".

Dar poate piesa centrală a ultimul număr al Dilemei dlui Pleșu este materialul extrem de simpatic al lui Angelo Mitchevici despre "Sexualitatea damnată și literatura gay românească", unde mergem direct la omul zilei, Mircea Cărtărescu, care tocmai ne-a comunicat, din nou, că el dă cu boicot Referendumului pentru că ar fi "Inutil, costisitor, contrar drepturilor omului și convențiilor internaționale, referendumul de pe 7 octombrie nu e o chestiune de drept, nici de morală, ci de putere: consfințește alianța dintre PSD și biserică. Fiindcă liderii noștri politici sunt și hoți, și bigoți, ca mafioții italieni". Reținem din declarația sa doctă că supremul garant al Constituției României, Curtea Constituțională, a aprobat un Referendum " contrar drepturilor omului și convențiilor internaționale". Nu comentăm. Credem că, poate, se pricepe mai mult la literatură, după cum, în viziunea unora, ar rezulta din următoarele rânduri pe care le publicăm preluate ca atare din revista de cultură a Trustului Adevărul (fost "Scânteia", patron penalul Cristian Burci, acuzat în trecut de trafic de copii și în prezent de constituire a unui grup infracțional organizat, spălare de bani, instigare la spălare de bani, instigare la evaziune fiscală, abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, instigare la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, delapidare cu consecințe deosebit de grave, instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals și alte chestii elitiste):

„Mircea Cărtărescu se referă la homosexualitate ca posibilitate de coagulare a precipitatului adolescentin al androginiei primordiale, în Travesti, o minunată carte a unei adolescențe dificile, bîntuită de demonii proteici ai sexualității ca și în Elevul Törless al lui Robert Musil. Sexualitatea apare ca o imponderabilă - în Lolita, Humbert Humbert intuia modelul în „nimfetă” –, la limita cu nevroza articulată unei hipersensibilități retractile, reacționînd puternic în registrul fantasmal.

Mai clar apar în volumul trei din Orbitor pulsiunile unei sexualități deviante și deposedate de mister, spre exemplu, cel al cuplului gemelar de amanți din Gemenii, cînd Dan Nebunul, avatar al Mendebilului din Nostalgia, îi propune lui Mircea un act sexual în termenii cei mai concreți:

„Și-atunci Dan, un copil de opt ani, mă-ntrebase ceva simplu și înspăimîntător, o întrebare uitată de mine cu disperare, chiar în acea seară, cînd am udat cu lacrimi codițele mele de cînd eram foarte mic, și care totuși mi-a străbătut, ca un vuiet amenințător, întreaga viața, strîmbîndu-i contururile, rupîndu-i anevrismele, inundîndu-i creierul cu cheaguri cleioase de sînge, ficatul cu carcinoame monstruoase, risipite curînd în fiecare celulă a trupului minții mele. (...) «Vrei să ne f.... în c..?» mă-ntrebase atunci Dan Nebunul și, în același timp, își lăsase-n jos bretelele spielhosen-ilor săi cu imprimeuri, apoi și-i trăsese-n jos, pînă la glezne, lăsîndu-și la vedere sexul de neprivit, ca al oamenilor mari, ca al bețivilor care făceau pipi pe garduri. «Uite, te las pe tine întîi», adăugase, prinzîndu-mi din nou mîna și-ncercînd să mi-o tragă spre bara lui de carne. A urmat una dintre clipele cele mai lungi trăite de mine vreodată. Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri și din pălăvrăgeala copiilor. Homosexualii. Poponarii. Curiștii.”

Reacția isterică de refuz este însoțită de corolarul vulgatei ilicitului sexual homoerotic de la anecdote și bancuri, inclusiv cele politice, la istorii degradante, circumscrise unei lumpen-culturi sexuale și imagini torturante deformate expresionist, sadomasochist, anxios, ca în tablourile lui Egon Schiele. Avem condensată aici o întreagă istorie apocrifă a „viciului” cu vulgata teribilă a incriminării și cu aura sulfuroasă a marginalității maligne. În ciuda spectacolului organic, unde totul ia proporții cosmice, dar fără bucuria scatologică a lui Rabelais, la Mircea Cărtărescu ne aflăm într-un mind game unde ceea ce contează pînă la urmă este „trupul minții”.

 

În pluriversul său, ceea ce pe un nivel energetic sau, mai precis, într-un cod cultural al unui alt univers literar este socotit perversiune, pe un alt nivel este doar o altă potrivire a sinapselor; sexele sînt imagologie, configurații atomice, neuronale, metafizică, logos spermatic, alchimie etc." Am încheiat citatul, de-a dreptul epocal. Din respect pentru cititorii noștri nu am redat integral, asemenea revistei Dilema, și limbajul elevat, demn de revoluționarii "rezist" de azi.

Și-acum, Hai la Referendum!