Începuturi. Mi-am făcut contul de facebook în iarna lui 2009, când, am impresia, că abia apăruse și la noi în țară. Pentru mine, a fost un adevărat balsam în acele zile când eram țintuită la pat de o răceală puternică. Ce să mai, eram fascinată de facebook, regăsisem bucuria din copilărie pentru o jucărie nouă.

Prima dependență adusă în viața mea de facebook a fost cea de jocul Ferma, parte din această aplicație, probabil primul joc pe calculator care mă atrăgea. Fascinația era atât de puternică, încât mă trezeam noaptea să culeg recolta, care era gata la anumite intervale de timp și nu trebuia să ratez momentul optim pentru strângerea ei.
S-a dus răceala, s-a dus și concediul medical, numai ferma nu s-a dus și iată-mă întoarsă la muncă cu gândul la ce achiziții mai am de făcut, ce legume ar fi mai rentabile și cum aș putea să mă extind pentru a ajunge mai repede la noi și noi niveluri ale jocului. La început nu am spus nimic în birou, dar în scurt timp am descoperit câteva colege experte în acest joc, așa că nu trebuia să mă mai ascund și să stau cu grijă că nu culeg la timp recolta. Din păcate, nu-mi amintesc cum s-a sfârșit acest joc, dar știu sigur că venise primăvara și tot cu muncile câmpului virtual eram prinsă.

A urmat chatul, de care am stat departe o vreme pentru simplu fapt că, fiind o persoană cam atehnică, nu prea știam să-l folosesc. Și așa, încet, încet, a luat naștere bula mea de facebook, formată la început din prietenii aduși din preistoricul yahoo messenger.

E, despre primele postări nu îmi amintesc nimic. Cred că în lista dependențelor au apărut cam ultimele, la început fiind destul de jenată pentru a posta ceva. În timp, am depășit acest neajuns, reușind performanța, la capătul acestor 10 ani, de a-mi expune viața privată fără nicio problemă.

Restul e istorie, din loc de joacă, facebook-ul a devenit teren de luptă pentru impunerea diferitelor ideologii, care îți limitează activitatea la postări cu poze cu pisici, singurele care, se pare, nu încalcă "politica comunității”.

Ziua 19 (luni)

Dacă se ține de cuvânt facebook-ul, iar eu nu mă răzgândesc, săptămâna viitoare contul meu va fi șters. Postări, poze, glumițe... 10 ani de muncă gratis pentru ei, șterși cu burete. Sper să-mi fie învățătură de minte!

Ziua 20 (marți)

Azi pare o zi numai bună de pierdut vremea (asta ploioasă) pe facebook și aș avea câteva argumente în acest sens. Iar îmi dau târcoale de ce-urile: de ce să renunț la facebook, de ce tocmai acum, de ce tocmai eu. Probabil răspunsul o să-l aflu peste un timp, când toată lupta asta a mea de acum nădăjduiesc că o să capete un sens. 



2% din impozitul pe salariu
Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și sprijinirea directă a siteului ActiveNews România, nu către stat. Companiile de publicitate și multinaționalele nu ne iubesc. Ajută-ne să luptăm în continuare pentru cele ce-ți sunt dragi: Familia, Credința și Țara.

Descarcă formularul și depune-l la agenția ANAF de care aparții până pe 31 iulie.