Dimineață arțăgoasă și tristă, care îmi confirmă că adicția la social media nu este un moft și care îmi arată că sunt precum o adolescentă care fumează mințindu-se că poate oricând să renunțe la obicei, până când oricând devine niciodată.

Ziua 2: Dependența de daruri otrăvite

Coincidență sau nu, totuși, am dormit extraordinar de bine. Îmi mărturisesc trezirile de până acum, de câteva ori pe noapte, în care „mai citeam câte ceva pe facebook” până să mă ia somnul din nou.
Încerc să înțeleg cum funcționează dependența de facebook, parte din dependența mai mare de tot ce înseamnă social media, și mă gândesc la posibile categorii de utilizatori.

Sunt cei care au cont de facebook, cât să fie și ei în rândul lumii (virtuale), dar pe care nu-l folosesc pentru că nu-i interesează;

Sunt cei care folosesc facebook-ul pentru socializare;

Sunt cei care (se) folosesc de facebook pentru a-și promova o activitate sau o ideologie;

Sunt cei de care facebook-ul se folosește, dăruindu-le confirmarea de care ei au nevoie pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce gândesc;

Sunt cei ai căror muncă depinde de informațiile disponibile pe facebook și mai ales de rapiditatea de a avea acces la ele.

Concluzia? Cu cât darurile otrăvite, pe care le-ai primit de la facebook, sunt mai numeroase, cu atât dependența este mai mare!

Fără doar și poate, facebook-ul este drogul vremurilor noastre și, trebuie să recunoaștem, o afacere mult mai profitabilă pentru industria mondială decât bietul tutun, de unde și interdicțiile referitoare doar la acesta din urmă. În plus, oferă șansa unică de a controla și mintea umană. Cum să dai cu piciorul la așa ceva?

A doua concluzie a zilei, mult mai pragmatică și scrisă la câteva ore distanță, este că e îngrozitor de dificil să reziști tentației de a te loga, asta ca să vorbesc în limba virtuală. Sunt și sentimente amestecate, panică că, vai, renunți pentru totdeauna la facebook, dar și jenă, că pătimești atât pentru un lucru aproape penibil.