ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cred că e prima dată în ultimii ani când nu postez pe facebook ouăle vopsite și mă gândesc, zâmbind, cum ar fi să „share-uiesc” printre vecinii din bloc coșulețul  cu minunatele opere de artă și să-i întreb dacă le place.

Ziua 8 (joi) Amintiri furate

De când mă știu, Joia Mare era ziua mult așteptată în care mama vopsea ouă. O asistam cu mare bucurie și abia așteptam clipa mea de glorie, decorarea ouălor. Cum în anii copilăriei mele nu existau prea multe lucruri care să mă ajute în acest sens, materia primă se reducea la frunzele de pătrunjel din curte. 

Operațiunea nu era una simplă, ca să fac cumva frunza să rămână lipită de ou, o înfășuram strâns în bucăți decupate din dresuri cumpărare special cu câteva zile înainte. Urma scufundarea oului astfel înfofolit în oala în care mama pusese vopseaua fierbinte. După câteva minute, mama mă ajuta să le scot pe bucățile de ziar întinse pe masa din bucătărie. După alt timp de răgaz, cât să se mai răcească, le ungeam cu ulei și le așezam în coșulețele păstrate din anii anteriori. 

Parcă îmi văd și astăzi degetele pătate de vopseaua roșie, culoare pe care nu reușeam să o curăț pentru nimic în lume, așa că de fiecare dată ajungeam la Denia din Joia Mare îmbrăcată cu haine noi, dar cu mâinile colorate de vopsea de ouă.

Cred că astfel de amintiri din copilărie sunt păstrare în inimă, nu în minte, altfel nu-mi explic cum după atâta vreme, după 30-35 de ani, ele sunt atât de vii de parcă s-ar fi întâmplat în urmă cu două-trei zile. Prin constrast, îmi este imposibil să-mi aduc aminte, de exemplu, de întâmplări de Paști de pe facebook. Da, cu siguranță postam și poze cu ouă, și cu cozonaci, le admiram și pe ale prietenilor și ne postam urări de bine, dar cam atât. 

Pare că acest sistem virtual nu ne fură doar timpul, ci și amintirile, pe care cu falsa lui generozitate, ni le arată când și când, asigurându-ne că le ține el minte pentru noi. Nu este prea încurajatoare această concluzie, ce om ar renunța de bunăvoie la amintirile lui?