ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Jurnalistul Patrick André de Hillerin încearcă să reconstituie, într-un material publicat de Libertatea, modul în care Mihai Șora a fost obligat, așa cum a declarat recent fiul său, să lucreze în anii ‘50 pentru Ana Pauker, în cadrul Ministerului de Externe de atunci.
 
„De-abia trecuse filosoful granița, că aceasta se închise cu un zgomot rău prevestitor în urma sa. "Saint Staline, mais qu’est-ce que c’est ça?”, îi scăpă aproape involuntar. "Vorbești franceză, filosofule?”, auzi o voce dură, hodorogită de vodcă și caviar. "Oui, adică da, vorbesc. Mi-am luat doctoratul la Grenoble”. "Bun, bun. De-acum înainte vei lucra pentru noi!”, auzi, din nou, vocea. "Dar nu vreau! NU VREAU! Eu vreau să fiu liber! LI-BER-TA-TE, LI-BER-TA-TE!”. 

Fu instantaneu luat pe sus de două perechi de brațe, legat la ochi și aruncat într-o dubă care duhnea a șampanie fanțuzească și tutun imperialist, englezesc. Mirosurile puternice îl doborâră instantaneu. Duba opri în scrâșnet de frâne, zguduindu-l pe filosof. Simți în coaste țeava unui pistol. "Mișcă!”, hârșâi printre dinți un fel de torționar, care nici cuvinte simple nu putea rosti fără accent sovietic. Nu-și putea da seama unde se află, dar avu minunata idee de a-și număra pașii. Dacă n-ar fi avut mâinile prinse în cătușe, la spate, poate ar fi reușit să-și scoată din buzunar croissantul pe care-l cumpărase dimineață de la Paris și ar fi aruncat firimituri mici, pentru a putea găsi drumul la întoarcere. Dar avea mâinile prinse la spate. Încă mai simțea căldura acelei bucăți de pâine înfoiată, fără să știe, atunci, că o lungă perioadă avea să fie singura lui legătură cu lumea civilizată, cu democrația și libertatea. După mai multe brutalități minore și câteva majore, auzi cum se deschide o ușă și fu îmbrâncit în interiorul unei camere. "Aici ai să putrezești, nenorocitule!”. Atât mai auzi, înainte să leșine de curaj. 

Când se trezi, era îmbrăcat în alte haine. Avea pe el un costum bine croit, simbolul temnițelor comuniste. Din vechile haine nu mai văzu nici urmă”.
 
Continuarea este aici.