Jurnalistul de calibru Patrick André de Hillerin, care a pus tunurile pe SRI în timpul nopții, face astăzi o pledoarie extraordinară pentru vot într-o postare pe contul său de Facebook, din care redăm câteva extrase:

El povestește că în 1996, la alegerile contra lui Iliescu și FSN, Frontul din care se revendică și actualele partide ale Coaliției „pro-europene”, a folosit pentru un afiș-imbold celebra imagine a omului din Piața Tienanmen stând în fața tancurilor - FOTO - și sloganul „Votează! Un singur vot contează!”.

„Au trecut 29 de ani de atunci și m-am încăpățânat mereu să cred în chestia asta, că și un singur vot e important, că părerea oamenilor trebuie să conteze, că democrația pornește de jos în sus, spre deosebire de autocrații și dictaturi, mai nou și de regimuri hibride și birocrații panstatale, unde totul se decide de sus în jos și este impus spre executare.

În cei 35 de ani de când România părea că și-a redobândit libertatea, pentru a se dovedi că nu e chiar așa, am început să accept, cu greu dar am început să accept realitatea: nu prea mai contează.

În spatele fiecărui vot se află câte un om, o ființă vie animată de dorințe, nevoi, speranțe. Toți se duc să voteze sperând la mai bine. Și nu se întâmplă, acel mai bine refuză să vină. Stau în calea lui, baraj de netrecut, tocmai politicienii în care se investesc cele mai multe speranțe.

Ni se spune că la fiecare 4 sau cinci ani putem să-i „pedepsim” pe politicieni la vot. Este exact ceea nu trebuie să facem. Democrația nu este ciclică, ea se petrece, se consolidează sau se erodează în fiecare zi. Cetățenii trebuie implicați în deciziile care le privesc viața zi de zi, nu doar din patru în patru sau din cinci în cinci ani. Și nu se întâmplă asta, absolut deloc.

Prin natura meseriei pe care mi-am ales-o, sunt, de la 15 ani, când am început să scri în presă, în 1990, cuplat 24/7 la viața mai ales politică a țării. Pentru că astea sunt domeniile pe care am ales să lucrez: politică, mecanismele democrației, servicii de informații, marile afaceri, administrație și viața cetății. Am scris și pe monden, sport, sănătate, muzică, dar principalele mele arii de desfășurare sunt cele de la început. Am încercat să aduc informații, argumente și unghiuri de abordare pe care nu le vedeți în altă parte, fac asta în continuare, indiferent dacă am sau în în spate sau în jurul meu o instituție de presă. Urmăresc cu atenție și din ce în ce mai multă îngrijorare democrația românească din aprilie 1990 și observ o accentuată degradare a acesteia. Au mai fost momente în care a fost greu, a fost nasol, dar la aplaudarea cvasi-unanimă a unei lovituri de stat și a unor încălcări flagrante ale statului de drept nu se ajunsese.

Sunt persoane care se activează ciclic, la fiecare rundă de alegeri. Și se activează tare, rău, urât. Sunt zgomotoși, insistenți, jignitori și sfidători. Sunt, astăzi, fanii unuia care crede nu că un vot nu contează, dar nu contează câteva mii sau zeci de mii de voturi, nu contează o candidatură întreagă, cu toate miile de oameni pe care-i are în spate.

Sunt aceiași cavaleri ai apocalipsei care, pe căluții lor de lemn, năvălesc în viețile noastre la fiecare rundă de alegeri și ne urlă scuipându-ne în față că numai ei știu calea și adevărul, numai ei pot hotărî în numele unei întregi țări.”, scrie jurnalistul, între altele, mai adăugând faptul că moștenitorii regimului fesenist și agenții lor de influențare și manipulare a opiniei publice „nu se dau în lături de la bullying, agresiune verbală, amenințări și minciuni ordinare.”

„Am vrut să-i rog, să-i somez să se oprească fie și în al 25-lea ceas. Dar ar fi inutil, sunt de neoprit în disprețul lor față de noi, ceilalți, ființele inferioare care nu putem să înțelegem de ce, de fiecare dată, se cramponează de cei mai nenorociți exponenți ai supremației găunoșeniei poleite.

Dar nu trebuie ca și azi să se termine la fel.”, mai spune acesta, îndemnând:

„Votați gândindu-vă că este obligatoriu să vi se arate respect, nu să vi se urle „xuie!”, votați gândindu-vă că toți gureșii ăștia sfidători și-au arătat cu asupra de măsură incompetența socială și umană, lipsa de empatie, cruzimea.