Părintele Constantin Sturzu scrie că serialul „Messiah” produs de rețeaua Netflix „relevă ceva din starea lumii de astăzi.Gândul la venirea lui Mesia stârnește și pe creștin, și pe evreu, și pe musulman”, arată articolul publicat pe portalul Doxologia.

Preotul spune că deși „scenariul conferă serialului o mare doză de autenticitate”, el „nu ne propune un subiect de reflecție comparabil” cu Legenda Marelui Inchizitor a lui Dostoievski, din frații Karamazov.

„De ce am ales să scriu despre un serial pe care nu-l recomand, cel puțin nu ca reper teologic? Pentru că relevă ceva din starea lumii de astăzi. Gândul la venirea lui Mesia stârnește și pe creștin, și pe evreu, și pe musulman. Acest gând nu lasă deloc indiferent nici pe ateu, nici pe agnostic. Atinge și pe bătrânul plictisit de viață și pe adolescenta rebelă – ca să mă raportez la două personaje din serial. E limpede că omenirea întreagă, conștient sau nu, simte nevoia unui Mântuitor, a unui Eliberator. Serialul prezintă cu nepărtinire tensiunea pe multiple planuri care există în lume, cum sunt conflictele dintre israeliteni și palestinieni, dintre oamenii sistemului și anarhiști, dintre SUA – „jandarmul mondial” – și neastâmpărata Rusie. Și sunt multe alte aspecte ale societății contemporane prezentate de-a lungul celor zece episoade cu multă luciditate: dorul omului după cele spirituale versus mirajul consumerismului și al rețelelor de socializare, nevoia de a avea o familie versus ambiția de a avea o carieră etc”, a notat părintele Sturzu.

El spune despre Netflix că „mai degrabă el este pregătitor al mentalului colectiv pentru venirea unui fals Mesia, mai exact a lui Antihrist”.

„La felul în care se conturează serialul, mai degrabă el este pregătitor al mentalului colectiv pentru venirea unui fals Mesia, mai exact a lui Antihrist. Pentru că și acesta va veni ca un soi de pacificator, unind religiile, desființând granițele, punând capăt conflictelor, făcând chiar „semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer” (Apocalipsa 13, 13). În serial, Al-Masih cere președintelui american (mormon de confesiune) să retragă acasă trupele americane de peste tot din lume – ca prim pas în instaurarea a „1000 de ani de pace” (regăsim aici erezia milenaristă). La procesul ce i se intentează în SUA, întrebat fiind „Ce religie aveți?”, așa-zisul Mesia declară: „Eu merg cu toți oamenii”. Un răspuns de tip new age, cum sunt multe alte idei strecurate de-a lungul acestei producții lansate la debutul lui 2020. Deloc întâmplător, se insistă în momente cheie asupra unei cugetări a celei mai cunoscute femei de televiziune din lume, Oprah Winfrey: „Devii ceea ce crezi”. Ei, bine, noul serial „Mesia” de pe Netflix devine o Legendă a Marelui Televizor. Un soi de parodie a Legendei Marelui Inchizitor. Dacă Marele Inchizitor este simbolul formalismului ucigător, al puterii exercitate discreționar, al incapacității de a primi și folosi darul sacru al libertății, Marele Televizor este o formulă care acoperă realitatea contemporană, fiind asociat cu manipularea și tentația virtualului, cu toate surogatele spirituale livrate de diavol de-a lungul istoriei, începând cu Adam și Eva”, a scris părintele Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

El spune că atunci când oamenii nu găsesc nimic dumnezeiesc la cei din jur, atunci întorc privirea spre mass-media.

„Serialul obține efectul invers. El devine imaginea ratării adevăratului Mântuitor, ne arată cum nu va veni Mesia. În fapt, Hristos a venit pe pământ încă de acum două mii de ani și este de atunci cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20). Tot serialul ne readuce în prim plan însă și o problemă reală. Dacă Hristos este cu noi, aici și acum, de ce nu-L crede și nu-L vede lumea de azi? O parte consistentă a explicației a dat-o chiar Mântuitorul: „Inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei” (Matei 13, 15). Dar trebuie să mai vedem și care este vina noastră, a creștinilor dreptslăvitori cu numele, a celor care nu-L trăim și nu-L arătăm pe Hristos oamenilor. Prea plini de ego, nefiind transparenți ca El să poată fi receptat prin felul în care ne trăim credința. Când lumea privește la noi și nu vede nimic dumnezeiesc, întoarce privirea în altă parte. Mai ales spre Marele Televizor”, a încheiat părintele.