Am scris acest articol în speranța că va ridica niște semne de întrebare colegilor din presă care acum sunt poate mai presați ca oricând de greutățile financiare, ma refer mai ales la cei din presa locala cărora în general le este mai greu sa obțină banii pentru salarii, ai a căror situație o cunosc mai bine pentru ca am lucrat aproximativ 10 ani în media locală. Unele instituții de presă au optat pentru varianta oferita de Stat pentru aceasta perioada, șomajul tehnic.

Sunt alții însă care nu au pus lacătul pe uși și cu siguranță le este foarte greu, având în vedere ca veniturile în presa provin în mare parte din publicitate. Greu de spus câți agenți economici locali ar mai fi dispuși sa continue derularea contractelor de publicitate când și-au suspendat activitatea.


Pe fondul acestor greutăți, mi-e teama sa nu facă niște compromisuri chiar mai mari decât au făcut pana acum. De câțiva ani se promovează agresiv în presa, de exemplu, videochatul. Cu predilecție în presa scrisa locală care s-a mutat în online, dar nici ziarele naționale nu se sfiesc sa publice astfel de reclame.
 
Presa, care are rolul de câine de paza al societății, cel putin teoretic, în loc sa demaște o industrie care a dus la proliferarea rețelelor de prostituție /carne vie, după cum s-a demonstrat, o industrie care funcționează la limita legii, cu modele angajate ca "operator calculator”, a ajuns sa facă publicitate acestei  activități degradante pentru ființa umană, de vreme ce persoana este tratata ca o marfă. Sigur, nu vreau sa generalizez, însă oricine poate sa caute în județul sau de exemplu , câte ziare publica în online astfel de reclame și sa își facă o idee. 

O ancheta arată că România este lider în domeniu, iar la noi în țară se întâlnesc anual pentru a fi premiați cei care lucrează în această a industrie la nivel global.  (vezi aici si aici)

Pentru niște sume de multe ori derizorii, și vă spun asta pentru ca și eu am făcut aceasta mare greșeală de a permite difuzarea unui anunț de angajare pentru un studio de videochat acum multi ani, tot mai multi patroni/manageri din presa accepta sa le difuzeze reclame care au luat forma acum unor reportaje în care se evoca „beneficiile” meseriei, făcându-se astfel complici morali la degradarea sufletească și trupească a tineretului din România. Am pus degradarea sufletească pe primul loc pentru că noi, creștin ortodocși  în majoritate, ar trebui să știm ca trupul este templu al Duhului Sfânt iar  „De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el” (Epistola Întâia a Sf.Ap. Pavel, cap.3). Un barometru care ne indica dacă ne-am degradat spiritual ca nație ar fi si faptul ca de atâția ani trenează acest fenomen si nimeni nu a luat nicio măsură.

Cine mai urmărește azi sursa banilor în presa, unde după revoluție au fost promovate cele mai odioase lucruri: de la pornografie, ocultism, ateism și chiar satanism?!

Câți amărâți nu or fi avut facturi telefonice imense după ce au sunat la numere de telefon cu 89 ? Câți nu și-or fi pierdut casele după ce s-au împrumutat la IFN-uri dubioase promovate în media? Câți nu or fi mers la diverse vrăjitoare care promiteau la televizor ca vindeca/ dezleagă tot ce ar putea inventa o minte bolnava?

Cine este de vină de fapt? Nu mass-media, care a profitat de naivitatea consumatorilor de media pentru a-si umple buzunarele?

Trebuie sa fim sinceri și sa ne recunoaștem vina. Presa nu poate credita pe oricine și orice, și lucrătorii din mass-media ar trebui sa conștientizeze asta, lor le revine răspunderea uriașă pentru (in)formarea maselor de oameni care au încredere de multe ori prea mare în conținuturile mediatice.

As vrea sa ii întreb pe colegii din presa care au fete, surori, dacă acestea ar practica aceasta meserie cum li s-ar părea?

Îndrăznesc sa afirm ca multi nu ar fi de acord și poate ii deranjează și întrebarea. Atunci de ce o recomandați altora?

De ce expuneți tinere naive la astfel de reclame, când știți ca tocmai acest segment este mai sensibil si tinerii trebuie protejați de pericolele care pândesc peste tot în societate? Aceasta întrebare si multe altele mi le-am pus și eu.

Conștiința mea este încărcata de multele compromisuri pe care le-am făcut pentru a ne susține salariile.

Presa nu este libera atâta timp cât nu are libertatea de conștiință. Cât timp parte din venituri reprezinta licitațiile câștigate de la autoritățile locale, bani din  promovările candidaților in  campaniile electorale, și reclame care speculează excesiv patimile și viciile umane. Libertatea de conștiință presupune în primul rând sa ai o conștiință, iar pierderea sau ignorarea conștiinței  este cea mai  mare amenințare la adresa libertății presei si a societății in general, spunea nu demult o jurnalista cunoscuta de la Radio Romania Actualități. Dacă ne înăbușim glasul conștiinței justificându-ne ca trebuie sa trăim si noi, sa ne luam salariile, fără sa ne gândim la urmările pe care le provocam în viețile celorlalți semeni ai noștri pe care pretindem ca ii servim informându-i, suntem pe un drum periculos.

Glasul conștiinței este glasul lui Dumnezeu în om, ea ne va acuza la Judecata universala atunci când vom vedea cu toții urmările faptelor noastre. Răspunderea este cu atât mai mare cu cât influenta (înrâurirea) noastră în societate a fost mai mare, spun Sfinții Părinti ai Bisericii.

Haideți sa ne trezim conștiințele măcar în al unsprezecelea ceas, sa ne căim pentru păcatele  noastre cele multe și grele , și sa începem sa îi informăm în adevăratul sens al cuvântului pe frații noștri români, cu frica de Dumnezeu, mai ales în aceste vremuri tulburi. Sa punem accentul pe adevăr, respect, imparțialitate, sa promovăm adevăratele valori din țara noastră!

In încheiere, va las sa meditați la niște versuri care se găsesc la începutul multor cărți de rugăciune ca avertisment, foarte potrivite in acest context:

" O, om! Ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui în scris sau grai, 
De pilda ce la alții dai,
Caci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe multi o sa îndrume.
Ce grija trebuie sa pui
In viata ta in toată,
Caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus…in veci nu-l mai aduni,
si vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gura in gura
Va-nveseli sau va-ntrista
Va curati sau va-ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant…cuvantul scris
e-un leac sau o otrava,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
ramane-n urma drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec, versul tau,
Ramane dupa tine
Indemn spre bine sau spre rau, 
spre curatie sau desfrau,
lasand in inimi rodul sau
de har sau de rusine.

Arati o cale, calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna sau e rea,
Va prabusi sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea
Sore cer sau spre durere.[…]

Traiesti o viata…viata ta
E una, numai una,
Oricum ar fi tu nu uita
Cum ti-o traiesti vei castiga
Ori fericire pe vecie
Ori chin pe totdeauna.

O, om! ce mari raspunderi ai
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus prin scris sau grai
Sau lasi prin pilda care-o dai
Pe multi, pe multi, spre iad sau rai
Mereu o sa-I indrume.

Deci nu uita!...Fii credincios
Cu grija si cu teama
Sa lasi in urma luminos, 
Un semn, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, neindoios,
Odata vei da seama.” 

Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt