Diverse persoane, unele publice-cunoscute din presă- care se autointitulează „maeștri”, ghizi, inițiază oamenii în tot felul de „terapii” – angelice, reiki, Theta healing, s.a., astfel oricine poate deveni „terapeut” fără nicio pregătire medicală, contra unei sume de bani. Pe internet abundă anunțurile pentru astfel de cursuri, trainerii oferindu-se să se deplaseze chiar ei la cursanți dacă sunt suficienți doritori.
 
La o privire superficială, fenomenul pare inofensiv și evidență înșelarea pentru creștinii catehizati, însă având în vedere câți creștini neîntăriți în dreapta credință apelează la astfel de terapii sau se interesează de ele, este nevoie de atenționare și există deja mai multe cărți, articole, care s-au scris pe această temă de către preoți sau teologi, din păcate prea puțin cunoscute publicului larg. Orice învățătură străină de cea a Bisericii (mulți astfel de terapeuți promovează teoria reîncarnării/karmei, a vieții pe alte planete, ideea că oricine poate primi mesaje de la „îngeri”- folosind chiar cărți precum cele de tarot în cazul „terapiilor angelice”, săvârșirea unor adevărate ritualuri satanice) rătăcește oamenii de Biserică, singura care ne mântuiește. Lipsindu-ne de Sfintele Taine- Spovedania și Sfânta Taină e Euharistiei, și căzând în erezie prin credință în teorii contrare Învățăturii Bisericii, pierdem mântuirea sufletului, iar sufletul este mai valoros decât lumea întreagă!
 
Fără să abordeze și riscurile de ordin duhovnicesc la care se expun cei ce apelează la aceste terapii, reporterii Digi24 au analizat acest fenomen al terapiilor alternative în România denunțând caracterul înșelător al acestor practici, într-un reportaj Din Interior, intitulat „Delir în lumea terapiilor ezoterice", disponibil și în mediul online.
 
Cristina Roman, editor poruncaiubirii.agaton.ro atrage atenția creștinilor asupra acestor terapii într-un articol bine documentat: „Terapia cu îngeri, între ocultism și erezie”, din care redăm mai jos câteva idei principale:
 
Terapia cu îngeri, așa cum este ea definită și practicată acum și în România, este o erezie. Este rătăcire de la adevărul de credință ortodoxă.  Din nevoia greșită de a cunoaște viitorul și din dorința nesăbuită de a primi rapid, la cerere, mesaje de la divinitate, unii oameni s-au specializat în invocarea unor puteri cerești, expunându-se  pericolului iminent de a intra în zona ocultismului și a înșelării diavolești. Îngerii sunt cu adevărat mesageri ai lui Dumnezeu și slujitori ai oamenilor, dar a ne adresa lor în afara cadrului liturgic și bisericesc, a îi invocă după formule și rugăciuni necanonice, este un păcat. Ce spune Biserica despre terapia cu îngeri? Biserica ne avertizează că nu putem chema îngerii că pe un chelner pentru problemele cotidiene. Ei nu sunt duhul lui Aladdin. Îngerii ascultă și fac voia lui Dumnezeu. Chiar dacă la terapia cu îngeri sunt chemați în ajutor îngeri și arhangheli buni, iar nu Lucifer în mod explicit, de fapt oamenii se joacă cu focul, fără a putea percepe natura și identitatea demonică a spiritelor care răspund invocărilor lor. Viclenia diavolilor depășește orice intuiție sau inteligență ale noastre, de aici și încredințarea eronată că energia terapeutică este bună, puternică, divină. Cercetătorul Elliot Miller declară că „nu găsim nici un motiv serios pentru a crede că energia medicinei energetice este materială și științifică, însă avem multe motive să suspectăm că, dacă într-adevăr există (și cred că există) această energie, ea este suprafirească și demonică… Această energie este parte integrantă a ocultismului – unde apare elementul ocult, este prezentă și ea, iar acolo unde este prezentă, va apărea inevitabil și elementul ocult… Prin urmare, este mare pericolul de a nu putea fi folosită decât dacă utilizatorul este la rândul lui folosit (adică un pion și o victimă a forțelor demonice și a escrocheriei)”.
 
Renunțarea la calitatea de creștin: Deși se subliniază că aceste terapii „se adresează unor oameni de orice religie și credință”, că „nu se opun creștinismului”, acestea și creștinismul sunt întru totul incompatibile între ele și cine recurge la ele în fapt se leapădă de identitatea să creștină. Inițierile și simbolurile îi pecetluiesc pe oamenii care le practică, „chiar dacă din ignoranță este pecetluit cineva”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul, „pierde dumnezeiescul har și primește energia demonică”. În plus, experiențele duhului înșelării, aroganța așa-ziselor terapii – pe care zic ei că le fac „precum Hristos” – fără să le fi fost dată nici o putere de la Hristos, toate acestea vin în contradicție cu duhul creștin. De asemenea, tehnicile substituie nevoința creștină și Tainele. Ce legătură au toate astea cu smerenia, cu nevoința de curățire a patimilor și cu Taina pocăinței?
 
În concluzie: Cele mai multe dintre metodele și tehnicile „terapiilor” alternative sunt „puternic insuflate de o spiritualitate eronată”, se bazează pe religiile orientale, pe ocultism și pe filosofii care vin în contradicție cu învățătura ortodoxă. „Terapiile” alternative îl pun în centru pe om, care se „autotămăduiește”, se „autodivinizează” și, finalmente, se „automântuiește”. Viziunea terapiilor alternative este una antropocentrică, în timp ce viziunea Bisericii este hristocentrică și patristică. În fața acestor alternative, fiecare om este chemat să aleagă singur. Însă un lucru e sigur: „nimeni nu poate lucra la doi domni”.