ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 22 aprilie 1990, la 4 luni de la căderea comunismului, după un marș cu un incident violent la adresa unui participant, manifestanții vin în Piața Universității din București, unul dintre locurile-simbol ale insurecției anticomuniste din decembrie 1989, pentru a striga împotriva regimului neocomunist instaurat prin conspirație, cu Ion Iliescu, Petre Roman și Silviu Brucan la putere, toți trei vechi comuniști nomenclaturiști bolșevici urmăriți pentru relații cu structurile sovietice de informații. Victor Roncea și Andrei Rochian, doi dintre participanți, blochează traficul cu panourile de metal care împrejmuiau un șantier din zona spiatlului Colțea, afectat în timpul evenimentelor din 1989. Astfel se ocupă Piața. Pe 24 aprilie, Liga Studenților condusă de Marian Munteanu deschide balconul Universității care, sub icoana Maicii Domnului și portretul lui Eminescu, devine tribuna exprimării anticomunismului natural al românilor. Asociația Studenților Arhitecți împreună cu colegii de la Institutul de Arte Plastice și Liceul Nicolae Tonitza decorează Piața și proiectează pe un ecran dispus pe clădirea Arhitecturii filmări care prezintă adevărurile despre conspirația KGB-GRU-FSN din decembrie 1989. În urma catalogării protestatarilor drept „golani”, de către Ion Iliescu, George Roncea creează efigia „Golan” pe care o înmânează participanților. Acțiunea anticomunistă a căpătat denumirea de „Fenomenul Piața Universității” și a devenit cunoscută în întreaga lume sub numele de Golaniada. ActiveNews vă prezintă în Galeria Foto din baza materialului o expoziție de fotografii online dedicată Fenomenului, cu următorul text explicativ:
 
Fenomenul Piața Universității 1989 – 1990 a reprezentat cu adevărat readucerea la București a axei lumii, extirpate din spațiul public al României după ocupația bolșevică a Rusiei sovietice. Nicicând nu se mai văzuse în Agora țării o asemenea manifestare de credință și luptă deschisă și non-violentă, pentru libertate, nicicând nu s-a mai văzut de atunci un astfel de fenomen ingenuu.
 
Unicitatea Fenomenului declanșat în aprilie 1990 de tinerii care fuseseră deja pe baricadele din 1989 în același loc sacru constă și în caracterul ei profund cultural și moral. Acolo, sub icoana Maicii Domnului adusă de la Putna și între portretele „Românului Absolut” din Balconul Universității, s-a recitat Doina lui Eminescu interzisă de ocupanții sovietici, de acolo s-a transmis salutul de solidaritate al dramaturgului "academician–golan” Eugen Ionescu, acolo au cuvântat poetul creștin Ioan Alexandru și Părintele Constantin Galeriu, de acolo a binecuvântat manifestația cel mai mare teolog al secolului trecut, Părintele Dumitru Stăniloae, acolo s-a cântat „Imnul Golanilor” și „Doamne, vino, Doamne”, în emoția de masă a elitei active a României și acolo a răsunat vibrant, pentru prima oară în libertate după 45 de ani, din pieptul a 100.000 de români, troparul Învierii Domnului: „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând!”.
 
Totodată, la fel de important, Piața Universității s-a constituit în prima resursă de informații reale a României, prin fațada Institutului de Arhitectură, transformată de studentul la Arte Plastice, viitorul ziarist George Roncea, într-un portal de comunicare directă cu românii. Pe lângă mesajele dispuse pe frontispiciul clădirii lui Grigore Cerchez ce poartă numele lui Ion Mincu, acolo a fost difuzată pentru prima oară în România, pe un ecran gigant plasat cu greu dar reușită din baza de la ultimul etaj, filmarea ascunsă de regim în care conspiratorul GRU/KGB Nicolae Militaru, afirma în sediul CC al PCR, către fiul de agent NKVD Petre Roman, agentul sovietic Silviu Brucan și școlitul la Moscova Ion Iliescu, că „Frontul Salvării Naționale ființează de șase luni de zile!”.

„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați - au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.

Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui.
 
Pentru cei mai tineri amintim doar fraza interceptată dintr-o transmisiune a Ministerului de Interne: „Va rog sa-l informati pe domnul presedinte: dam foc la toate autobuzele. Aceasta a fost intelegerea”. Pe de altă parte, astăzi cunoaștem că la subsolul și primele nivele ale sediului Poliției Capitalei se afla o parte din arhiva Securității Municipiului București în care se stocaseră monitorizările evenimentelor din decembrie 1989 – audio, video și scrise - care puteau afecta serios interesele Armatei conduse acum de capi din agentura sovietică din România. Fotograful Nic Hanu a înregistrat în imaginile sale mai multe evidențe care demonstrează indubitabil pentru un specialist că modul uniform și puternic în care au ars autobuzele nu poate fi datorat doar unor sticle incendiare (și ele venite de unde?). La fel, mai ales, explozia a cărei ciupercă se ridică până la etajul 4 al clădirii Poliției.

Ce a urmat, până azi, se știe, se vede cu ochiul liber și se simte, din păcate, pe spatele bietului român și în dauna resurselor pământurilor lui dumnezeiești milenare: menținerea României, conform înțelegerilor secrete de la Malta, în sfera de influență sovietică, atunci, ruso-germană, acum. Doar un cutremur venit de la Washington, pe care îl așteptau și manifestanții din Piața Universității 1989 - 1990, urmat de un vulcan a cărui lavă să topească toate nodurile rețelei planetare anti-umane comunist-progresiste, mai poate surpa, poate, acest eșafodaj nefast pentru România.

„S-ar putea spune că acea generație frumoasă și triumful ei de o clipă au fost doar un vis frumos care s-a risipit în tăria zilei cu proza ei nemiloasă. Dar cine nu știe că cea mai conturată realitate este mai întâi un vis frumos? Aici, la umbra Carpaților, oamenii n-au încetat niciodată să creadă în puterea visării.”, scrie în Catalogul Expoziției profesorul Ilie Bădescu, membru corespondent al Academiei Române, membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
 
 
 


Piața va rămâne blocată până la 13 iunie 1990, când revolta a fost "spartă". Mii de mineri au venit în Capitală pentru a pune capăt demonstrațiilor anticomuniste din Piața Universității. Sute de oameni nevinovați au fost crunt bătuți și arestați. 746 de persoane au fost rănite în acele confruntări, iar șase au murit, oficial. În realitate, au fost zeci de morți îngropați apoi ca „necunoscuți” în cimitirul Străulești.
 
Nici până astăzi numele cu greutate din dosar nu au răspuns pentru atrocitățile de atunci.

Există un dosar penal deschis de procurorii militari. Printre cei acuzați de infracțiuni contra umanității se află fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și fostul director al SRI Virgil Măgureanu.

De asemenea, au fost puși sub urmărire penală Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru al guvernului interimar al României; Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreședinte al Frontului Salvării Naționale; general (rez.) Mugurel Cristian Florescu, fost adjunct al procurorului general al României și șef al Direcției Procuraturilor Militare.
 
În cauză, s-a mai dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de amiral (rez.) Emil "Cico" Dumitrescu, fost membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne; Cazemir Ionescu, fost vicepreședinte al CPUN; mogulul penal Adrian Sârbu, fost șef de cabinet și consilier al prim-ministrului; Miron Cozma, fost președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere "Valea Jiului"; Matei Drella, lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni; Cornel Plăieș Burlec fost ministru adjunct la Ministerul Minelor; general (rez.) Vasile Dobrinoiu, fost comandant al școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne; general (rez.) Petre Petre, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada 11 — 15 iunie 1990, inculpații au aderat la atacul generalizat și sistematic lansat împotriva unei populații civile, respectiv împotriva manifestanților din Piața Universității din București, precum și a populației Capitalei, atac în care a fost implicată participarea forțelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și a unui număr de peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, susțin procurorii.
 

O GALERIE FOTO a trei autori - Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea - cu imagini de la evenimentul de peste 50 de zile, mai jos, după filmările despre acest moment (Expoziția a avut loc la Muzeul de Istorie a Bucureștilor - Palatul Suțu, Muzeul Unirii din Iași și Festivalul de Film Istoric „Război și Pace” de la Cetatea Râșnov):

Crimele de la Mineriadă dezvaluite de martori oculari la expoziția Fenomenul Piața Universității '90:

Victor Roncea la Radio Trinitas și Nic Hanu la Radio România despre Fenomenul Piața Universității la Suțu:

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews

Fenomenul Piața Universității 1990 și Mineriada din Iunie 1990

Vezi galeria Fenomenul Piața Universității 1990 și Mineriada din Iunie 1990